Un targ nou

Interesul pentru "vintage" creste precum Fat Frumos, intr-o zi cati altii in 10 ani.
Are Fat Frumos viata vesnica?

Un nou blog

Am gasit un nou blog, Scrinul Negru, are o rochie direct cu eticheta comunista, in care departamentul CTC (controlul tehnic de calitate) trebuia sa isi dea avizul.

1984

Livia de la Our Shop s-a mai inscris in concurs:
Fotografia si rochia de mireasa sunt facute in 1984 , anul in care parintii mei s-au casatorit.

Rochia este facuta pe comanda la o tanti Maria , croitoreasa momentului in Falticeni, Suceava. Materialele au fost cumparate din Magazinul Unirea din Iasi , oras in care mama era studenta . Materialele folosite pt rochie sunt matase si tul. Modelul rochiei a fost adaptat dupa modelul unei rochii dintr-o revista frantuzeasca mai de epoca.

Vintaggeria

Observ ca in fiecare zi mai voteaza cineva pentru imaginatie drept criteriu de combinare a hainelor vechi. I-am cerut si parerea Irinei de la Vintaggeria care a acceptat sa ne povesteasca despre cum combina ea hainele vechi.

Acum ca m-ai pus sa ma gandesc la asta mi-am dat seama ca rareori ma imbrac doar cu piese vintage sau doar cu 'bunatati' din sh sau doar cu haine noi. Cel mai multumitor pentru mine e sa reusesc sa le 'fac lipeala' intre ele. Relatia mea cu hainele sh si vintage are cel putin 10 ani, inca din liceu jumate din dulap era compusa din chilipiruri din targul de la Tg Jiu- despre care ulterior am citit intr-o revista ca era sursa de achizitii si pentru o tanara creatoare de moda.
In ultimul timp mi-am gasit o pasiune pentru combinatii, pana nu de mult deseori ma multumeam cu a potrivi o rochie (fie ea vintage sau nu) cu niste sandale si cu asta gata outfitul:) Iar iarna nu ieseam din trench-ul meu negru raiat. De doi-trei ani, de cand urmaresc site-uri de street fashion mi s-a deschis apetitul pentru tinute mai elaborate- fie ca inseamna mai multe piese, fie ca inseamna pur si simplu mai mult timp acordat potrivirii lor. Ma uit pe mine in fata dulapului pret de cateva melodii- nu ma pot imbraca nicicum fara un fundal muzical- de obicei chestii datatoare de chef de viata.
Mi se intampla uneori ca, deja ajunsa prin oras, sa-mi dau seama ca ceva nu merge si-atunci ma simt ca din alt film si am impresia ca toata lumea se uita dezaprobator la mine :))
Daca sunt in pana de idei, de obicei mai dau o raita pe thesartorialist sau lookbook. Iar pentru 'asa nu', gofugyourself e o sursa inepuizabila, la fel si pentru amuzament de buna calitate, tipele au un umor fara pereche, si o imaginatie asemenea, mereu gasesc comparatii si metafore 'spot-on' pentru dezastrele vestimentare ale vedetelor.

Cum combinam hainele vechi

Poate ne ajuta un raspuns vechi (Revista Femeia 1968)

"Tendintele innoitoare ale modei actuale, consecinta directa a evolutiei sociale in multiplele ei manifestari au originalitate, expresie si multa fantezie. Trasaturile ei in comparatie cu sezoanele precedente, sufera schimbari mai pregnante anul acesta datorita unor influente de ordin cultural, artistic cat si expansiunii turistice, schimbarile sunt atat ca linie cat si ca paleta coloristica" Constantin Dima

Inspirational

Intrebare: hainele sunt vintage sau SH?

Silver Midnight in Bucharest

Prima inscriere in concurs: Hera Baroque
Anul 1979. Bucuresti. Mama mea, Doina N., si-a facut special acesta superba rochie pentru nunta din imagine, a finilor nostri, Rodica si Gheorghe V. Materialul, care fusese adus din Suedia, a fost cumparat dintr-un magazin din zona Lipscani si a fost lucrat de dna. Florica, mama miresei, care se pricepea foarte bine la croitorie. Materialul fusese, desigur - cum altfel ? - foarte scump,
dar I'd say it was worth it. Dupa cum se poate vedea in fotografii, rochia are si un sal din acelasi material, care trebuia sa existe pentru ca, dupa cum mi-a spus mama, era destul de decoltata pentru acele timpuri. Uitandu-ma si la celelalte rochii de la eveniment, pot spune, desi desigur ca sunt suspectata de subiectivitate, ca aceasta a fost cea mai frumoasa dintre toate :) De atunci pana acum, a asteptat cuminte, timp de 31 de ani, nu pusa pe manechin, asa cum se vede in imagine, ci stransa frumos intr-o valiza, alaturi de alte lucruri din aceeasi perioada, sa-i vina din noua randul sa iasa in lume, chiar daca de aceasta data va fi vorba doar de cea virtuala :)
Tesatura cu fir argintiu este impresionanta si, datorita si culorilor si modelului abstract, rochia este destul de actuala. Are un oarecare caracter de sculpturalitate, dat de faldurile foarte bogate de la baza, la care contribuie si textura sa dura si relativ aspra la atingere.
Daca ar fi sa poarte un nume, as denumi-o "Silver Midnight in Bucharest".
Aceasta este povestea rochitei, la care mama mea tine foarte mult, dar si eu !

Emilio Pucci, Formfit Rogers

Este sau nu este corecta datarea de pe e-bay, ne intreaba Katrim.
Stim de pe Wikipedia ca Emilio Pucci a inceput sa lucreze pentru Formfit Rogers in 1959. Cum facem mai departe, cu datarile? Ce urmarim? Poate ne ajuta YVW.

de weekend, no pictures

Ping Pong a fost primul obiectiv de pe lista. Nu ma asteptam sa gasesc masa de ping-pong si pe ea expuse diverse obiecte dinainte de 1989, dar a fost distractiv sa vad legatura dintre ping pong si pop up shop printr-o masa de ping pong pliabila, care si-a pastrat functia ludica prin obiectele curioase expuse dar a capatat si functia de expunere.

Autor 3.o Bijuteria este o podoaba, care se poate plia pe mai multe tipuri de personalitate, cu influente din personalitatea creatorului, sau autorului dupa cum spune titlul targului. Un nume care mi-a ramas este Veronica Tarcatu. Mi s-a parut ca mi se potriveste. Mi-a fost greu sa urmaresc expozitia Little Hanoi organizata de Centrul Ceh din Bucuresti, datorita suprapunerii cu targul, dar nu era motivul pentru care venisem la Dalles.

Muzeul de Istorie - Istoria la Feminin. Loc de spalat ochii, pret de jumatate de ora, pentru cei interesati. Sunt cateva obiecte expuse care apartin secolului trecut. Daca mergeti cititi ininate prezentarea de pe site, pentru ca alte explicatii nu veti gasi in muzeu:

Expoziţia propune o imagine asupra feminităţii şi rolului femeii în istorie, pe teritoriul ţării noastre. În relatarea poveştii despre eternul feminin am apelat la documente arheologice, artă, religie, ştiinţe sociale şi istorie. De la Zeiţa-creatoare a tuturor lucrurilor din neolitic şi frumoasele obiecte de podoabă feminine, aparţinând epocii bronzului, trecem apoi prin oraşele-cetate de la Pontul Euxin. Aici întâlnim femeia elină, retrasă în interiorul locuinţei sale, în contradicţie cu femeia din lumea romană, care obţinuse o oarecare independenţă materială, patrimonială şi juridică, acum luând naştere şi cele dintâi asociaţii feminine. Cât priveşte femeia din epoca dacică, avem puţine mărturii scrise, dar ea ne apare figurată pe câteva scene de pe Columna lui Traian şi de pe monumentul triumfal de la Adamclisi, unde ni se înfăţişează zveltă, cu faţa ovală şi trăsături fine, ochi expresivi şi buze frumos conturate. Podoabele femeilor dace descoperite în urma săpăturilor arheologice, denotă bun gust şi eleganţă.

Periplul nostru continuă în Evul Mediu, unde, descoperim, cum, indiferent de statutul social, odată cu căsătoria, femeia prelua toate îndatoririle casei, tot ceea ce era de împlinit în interiorul şi în jurul acesteia, iar bărbatul tot ceea ce era legat de lumea din afara casei. Departe de a rămâne simple elemente decorative ale saloanelor mondene, femeile românce aparţinând efervescentului secol XIX s-au implicat activ în viaţa politică prin manifestări proprii. Însă, abia în perioada interbelică, legea electorală din 1939 i-a permis femeii să pătrundă în universul consacrat până atunci numai bărbaţilor. După cel de-al doilea război mondial, ca răspuns al instalării comuniştilor la putere, în 1945, a luat naştere mişcarea de rezistenţă din Munţii Făgăraş, printre membrii căreia s-au numărat şi femei. Chinurile şi umilinţele la care au fost supuse în timpul detenţiei sau în urma deportărilor le aflăm din documente provenite de la supravieţuitoare, “esenţe ale feminităţii îngenuncheate, dar niciodată învinse”. Regimul comunist a impus în mod brutal femeia ca “muncitor socialist egal” cu bărbatul. Acest model al femeii muncitor se împletea cu imaginea femeii – mamă a naţiunii socialiste, soţie şi fidelă apărătoare a păcii. Prin refuzul acceptării nulităţii intelectuale, disidentele anilor 1980 vor renaşte ideea emancipării feminine în România.

Expoziţia va fi deschisă în perioada 18 martie – 3 mai 2010.

Concurs

The Sartorialist

Mai multe detalii pentru cine vrea cartea, aici.

Our Shop

Un nou magazinas online de comert alternativ, dedicat si barbatilor: Our shop.

In imagine:
Pantaloni scurti tennis Adidas Originals vintage, anii ‘70, noi fara etichete, fabricati in Germania de Vest, stoc mort, 50% bumbac si 50% poliester, culoare albastru inchis. Logo alb si doua buzunare in fata, iar la spate un buzunar prevazut cu nasture. Sunt prevazuti cu gaici pentru curea, iar in fata se inchid cu nasture metalic. Marimile de pe eticheta sunt: Deutschland 54/ France 100/ Great Britain 38”/ United states 38” / Swiss 54. Marimile reale masurate sunt cu aproximatie: talie 39” /100cm, lungime 22” / 56cm. Pret 150lei

Ping Pong

Ping Pong ne explica putin din constiinta alegerii unui obiect destinat comertului alternativ.

Apar buticuri online in fiecare zi. Majoritatea spun ca sunt vintage, cateva admit ca sunt second hand, cum este ShopPing Pong si cum se diferentiaza pe piata romaneasca de comert alternativ?

Ping: Ping Pong shop se diferentieaza de celelalte magazine online prin faptul ca pune in valoare designul de obiect, de orice fel. Nu ne limitam la haine nici la asa-zisele obiecte 'hand-made" ci incercam sa vindem o imagine de ansamblu asupra design-ului de produs prezent in Romania in deceniile trecute si nu numai. O mare diferenta, credem noi, este ca incercam sa aducem obiecte care lipsesc de pe piata de retail alternativ.

Pong: Suntem si noi surprinsi de cat de multe magazine de haine on line au aparut, dublate de nenumaratele targuri de haine si bijuterii. Lucrul care ne place cel mai putin e ca nu se face nici o selectie, totul e la gramada... lucruri frumoase, hainite luate la kg de la second-ul din colt, mestesugari cu cercei de plastelina sau tineri designeri extraordinar de talentati. Inclusiv la targurile specializate intalnesti laolalta artisti valorosi si ciurucuri de umplutura si confuzia asta face rau tuturor. De prea multe ori singura motivatie e profitul financiar si asta face lucrurile sa fie asa cum se vede ca sunt. Altfel nu avem nimic impotriva secondurilor de la colt ca resursa pentru lucruri speciale, dar trebuie sa existe o selectie bine facuta si de cei care vand lucruri dar si de organizatorii de targuri. E mai putin important daca spui ca vinzi lucruri SH, vintage sau handmade, e mai important ce vinzi si cum vinzi.

Cum alegeti produsele pe care vreti sa le vindeti? Cat de mult conteaza ca acestea sa aiba o poveste, chiar si nescrisa (ma refer aici la obiecte deja inscriptionate fie cu marci autotone fie cu o poveste personala - bolul din ceramica SNCFR sau skateboardul romanesc facut la Brasov)?

Ping: Cred ca toate obiectele vechi au o poveste ,de cele mai multe ori nescrisa. Noi incercam sa le continuam povestea, redistribuindu-le unor oameni care sa le aprecieze valoarea estetica si nu numai. In general criteriul de selectie este propriul nostru gust. Daca este un obiect frumos sau cel putin interesant nu conteaza un logo al unei marci autohtone. Ce-i drept farmecul catorva obiecte alese de noi este dublat de o identitate la fel de speciala.

Pong: Majoritatea sunt obiecte care ne plac personal foarte mult si unele dintre ele au duplicate pe rafturile camerei in care locuim. Cred ca alegerea lor reflecta interesul nostru pentru o citire diferita istoriei recente a Romaniei, de exemplu prin designul de obiect socialist, arhitectura socialista (vezi cartile postale), dar si tendinte actuale in moda si design interior. Evident ca nu ne preocupa doar designul socialist sau cel romanesc. Ne preocupa ceea ce se intampla cu societatea in prezent, cand mediile palpabile de comunicare dispar, totul tinde sa se reduca la o tableta ipad si in felul asta obiectul de colectie capata un cu totul alt sens. Apropos, unul din obiectele pe care le vom avea sambata este un testament din 1944. Se poate spune deci ca Ping Pong functioneaza si ca un cabinet de curiozitati.

Voi spuneti ca, citez din preamaritul FB, "Produsele ping pong nu sunt noi sau vechi, originale sau copii si nici second hand sau vintage. Sunt produse speciale pentru oameni speciali." Cati oameni speciali ati intalnit pana acum? Ce cauta oamenii speciali?

Ping: Eu cred ca e o chestiune de alegeri. Automat cand alegi sa cumperi o masina de scris, un ceainic vechi sau niste carti postale , in favoarea unui nou telefon sau un meniu McDonald's, esti o persoana aparte. Toti cumparatorii nostri de pana acum sunt la fel de speciali pentru ca sprijina cauza si apreciaza ce incercam noi sa facem. Presupun ca oamenii speciali cauta obiecte care nu se gasesc pe orice raft de magazin sau in orice mall. Ei cauta niste obiecte cu personalitate, care ar putea sa ii reprezinte sau pur si simplu sa constituie niste cadouri memorabile.

Daca mai vreti sa adaugati o intrebare, sau sa imi povestiti umpic de evenimentul de sambata aceasta?

Pong: Vom incerca sa facem o data pe luna, timp de o zi, o varianta offline a magazinului si vom aparea in locatii diferite. Prima dintre ele este Paradis Garaj, un spatiu alternativ dedicat in general artei, dar cu o deschidere pentru proiectele alternative de orice fel. Urmatoarele locatii le vom anunta atunci cand va fi cazul dar ca si Paradis Garaj sunt locuri care noua ne plac foarte mult si care merita toata atentia. Pe langa obiectele noastre sambata va fi si de mancare: salate, niste brownies fantastice si racoritoare naturale.

Muzeu vs. Vintage

Care este diferenta dintre un muzeu online dedicat modei din secolul XIX pana in anii '60 si blogurile/siteurile "vintage" care vand haine vechi? Sa fie selectia un factor, amintirile, calitatea unui obiect, nevoia de a-l arata si celorlalti dar de a-l pastra in propria garderoba?

V for Vintage observa diferenta in faptul ca se face mai multa notorietate curentului "Vintage" si ca se percep mai usor schimbarile din lumea modei.

Voi ce credeti?

Before 1989

M.A. (45 ani), pasionata de bijuterii si accesorii vechi, a acceptat sa ne dezvaluie cateva din sursele de informatie pentru moda, inainte de 89 si cum nevoia de originalitate era satisfacuta cu ajutorul imaginatiei si multe cunostinte pe care trebuia sa le ai (apropo de intrebarea lunii).

Care erau sursele de informare pentru moda feminina in perioada comunista? Vorbeai pe facebook de revista “officiel”, gaultier (pap 1988), “rive gauche”, “joy’ si “feminite du bois”. De unde veneau aceste reviste? Cat de greu era sa le procuri? Care este cea mai amuzanta amintire pe care o ai cu privire la schimbul de reviste "pe sub mana"?

In Timisoara nu stiu daca exista vreo familie fara rude sau prieteni buni “afara”, de la ei, in pachete bine controlate in vama RO, ajungea “bibliografia”. “Officiel”, “Vogue”, “Elle”, “Collection”, etc. (noroc ca vamesii se multumeau cu cafelele si ciocolata trimisa si nu erau interesati de moda J deci lasau revistele in pachet). Mai erau studentii straini care se intorceau din vacante bine informati. Aveam reviste si de prin 1985 chiar si video casete cu show-uri de moda.

Nu in ultimul rand Televiziunea Yugoslava unde aveai emisiuni de moda si marile prezentari in timp real, tot TV YU era o sursa solida de muzica si filme bune fara sincronizare.

In concluzie nu era greu sa te informezi cat despre schimburi nu pot vorbi, eu nu imprumutam reviste! Casa mea era deschisa pentru “studiu” dar “materialul didactic” nu pleca nicaieri.

Ce modele\designeri preferai din acea perioada?

Nu am avut si nu am un designer preferat, imi placeau mai multi: JP Gaultier, Christian Lacroix, Kenzo, Kabakubo, Hanae Mori, Armani, Ungaro, YSL, etc
In plus aveam creatii proprii. Intodeauna mi-a placut design-ul vestimentar, chiar am facut un curs in Bucuresti inainte de 1989 la Universitatea Populara de Arta, clasa Horia Muresanu. E si acum un hobby si uneori cand am timp mai imi fac cate ceva.


La ce croitor mergeai in acea perioada? Mai tii cumva minte un nume, o adresa? Cum reactiona respectivul croitor la alegerile tale? A fost vreun model de haina la care au fost retincenti si nu au vrut sa il faca? Ai cumva o fotografie din acea perioada, cu o tinuta care ti-a placut mult cum a iesit?

Bunica mea a fost cel mai bun croitor si indrumator al meu (tot de la ea am si o minunata colectie de palarii). M-a invatat sa cos si sa croiesc cu toate ca pentru mine nu am avut nevoie de tipare, puneam materialul pe jos si taiam. Daca iesea din prima ok, daca nu treceam la altceva. Imi gandeam si faceam toalete pentru petreceri cu doua ore inainte ca acestea sa inceapa. E adevarat uneori eram nevoita sa mai las ceva ace pe interior din lipsa de timp dar nu conta daca aparitia era ok.

Am prietene care mergeau la croitor dar nu tin minte sa se planga ca acestia erau reticenti la modele. Existau croitori la care era bine sa mergi pentru pantaloni si costume, altii erau specialisti in paltoane (era un sarb la fosta Casa de Moda Timisoara, foarte bun), etc. Existau si pantofari care faceau pantofi la comanda dupa modelul clientului, in general de nationalitate germana.

Cumparam nasturi si gablonturi din piata de vechituri sau le confectionam singura.

In plus ne comandam haine, parfumuri cosmeticale prietenilor din occident care veneau in tara de cateva ori pe an, de regula de sarbatori.

Nu puteam face rost chiar de orice deci improvizam. De exemplu in perioada mea punk, oja neagra era oja de culoare rosie amestecata cu mina de pix de culoare neagra iar pe buze foloseam creion dermatograf negru…

Ce parere ai despre creatiile Fondului Plastic (UCECOM) din acea perioada? Vreo amintire in particular?

Nu mi-a placut Fondul Plastic. Desi la unele “creatii” designul era ok, materialele folosite erau sub orice critica, chiar daca se gaseau materiale de calitate in magazinele de specialitate. In mare parte era vina sistemului, din banii incasati doar 30-40% ajungeau la artist, restul mergeau la Uniune si la Galerie. La UCECOM sau in diverse fabrici de confectii din perioada comunista se faceau haine pentru export si mai gaseam cate o pila care sa ne ajute sa ne procuram hainute frumoase (Biagiotti si Armani de la Satu Mare, Cardin de la Oradea, etc).

Imi amintesc ca impreuna cu prietena mea sa ne luam haine sau materiale “din fabrica”, de multe ori cumparam aceleasi modele si trebuia sa ne sunam inainte de a merge undeva impreuna. Intr-o zi ne-am intalnit intamplator pe strada imbracate identic, eu am trecut pe partea cealalta a strazii razand si ne-am facut ca nu ne cunoastem. Cum era sa ne oprim la o mica barfa ca si cum am vorbi in oginda J.

In loc de concluzii:

Exista lume bine si cu gust imbracata dar per ansamblu cred ca ne imbracam mai prost decat inainte de 1989. Moda este dictata de cvasi vedete fara pic de gust si partial de designeri produsi de fostul UCECOM (Catalin Botezatu, Dana Savuica, Venera Arapu, Janine foste modele la “celebra” Casa de moda Venus, crescuti de Madame Oglinda si Zina Dumitrescu, succesul lor il consider unul de conjunctura. Dar hei, moda e o industrie deci bravo lor ca au stiut sa speculeze momentul). Desi oferta este variata si chiar te poti imbraca bine fara a fi milionar, lumea si-a pierdut dorinta de a se diferentia si simtul ridicolului, stilul personal e o notiune aproape disparuta si asa ajungem la sistemul actual de valori, un alt subiect mut mai lung si profund.

Pin Party

Mai multe detalii aici

Kristal - French Bazar

Cum a fost?

Am intrebat cativa dintre expozanti si multi au fost dezamagiti. Putina lume, putina care sa fi inteles de ce ar cumpara cineva haine si accesorii dintr-un club, unde de obicei te duci sa le arati celorlalti cum arati si nu te hotarasti acolo cu ce sa te imbraci. Cand intri in club, esti pregatit mental sa fi admirat, nu te preocupa ce ai mai fi putut sa faci ca sa arati si mai bine. Poti sa fi invidios pe o tinuta interesanta a cuiva, dar nu esti pregatit sa o cumperi de acolo.

In plus, nu cred ca publicul Kiss FM si publicul Kristal este cumparator de "vintage". Ar fi fost poate cei din Control, dar nici targurile organizate acolo nu au efecte scontate de organizatori iar ipoteza pentru care nu au succes este cea de mai sus: clubul nu este un loc de unde cumperi haine.

Thierry Mugler

Not Vintage Yet strikes back cu o rochie de designer. Thierry Mugler are o poveste tare frumoasa: de la balet la design de vitrine si apoi la design de haine. A publicat doua carti despre moda si fotografie, inspitrate din propaganda stalinista. A fost regizor pentru melodia lui George ichael Too Funky. In videoclip apar cele mai apreciate creatii ale designerului. Enjoy :)


Tare mult as vrea sa sa vad o poza cu rochia aceasta din perioada ei. Nu uitati de concurs :).

Palarii Vintage

Cum te-ai decis sa te concentrezi doar pe palarii vintage? De unde pleaca pasiunea pentru palarii?
Imi plac palarii dintotdeauna, palariile vechi in mod special. Nu stiu de ce - pt aerul lor nostalgic si foarte feminin, pt felul cum schimba look-ul unei femei, adaugand muulta distincie, romantism, etc. Abia in ultimii ani am reusit sa ma ocup de aceasta pasiune - am avut disponibili ceva banuti, si am reusit sa gasesc surse de unde sa achizitionez. Imi plac multe alte lucruri, dar palariile m-au acaparat. In ultima vreme am cheltuit atat de multi bani pe palarii, incat nu prea am mai avut bani pt altceva.

Ai vreo epoca preferata?
Anii '30 si '40 - pt ca sunt avangardisti, se purtau modele extravagante, design incredibil de modern si de interesant. Aceste palarii imiplace sa le port. Dar colectionarul din mine (colectionarul este o specie apropiata harciogului - aduna aduna aduna :) se bucura tare mult la piesele f vechi (anii '20, inceputul secolului, chiar sec al XIX-lea - am 3 palarii din sec 19, si vreo 6 pana in anii '30).

Mai indica palaria statutul social al femeii?
Desigur - statul actual: de fiinta libera sa poarte ce doreste (chiar si o palarie ponosita si demodata), care are suficienti bani ca sa achizitioneze ce vrea (100 de palarii vechi? ), de fiinta suficient de sigura pe sine ca sa abordeze ce look vrea, in trend sau nu.

Sunt o feminista obsedata, da cand eram copil. Ma jignesc toate afirmatiile nepoliticoase, rautatile, badarania si misoginismul din trafic adresate femeilor, etc. Foarte mult ma supara si femeile care nu dau dovada de solidaritate (aud afirmatii stupide gen: "Femeile sunt mai rele decat barbatii" - de parca ele ar fi inventat o bomba atomica, de parca ele ar fi responsabile de milioanele de abuzuri ingrozitoare fata de semenii lor, etc). Daca traiam in perioada de glorie a palariilor, in "tineretea" palariilor mele - ceea ce nu vreau - e foarte posibil sa fi refuzat sa port palarii. Desi iubesc la nebunie vechiturile, istoria, tehnicile clasice, ma bucur in fiecare moment al vietii mele ca traiesc ACUM si nu in epocile pe care le admir. Ca femei suntem norocoase ca ne-am nascut dupa anii '60, pt ca inainte de acest moment, mi se pare imposibil de trait ca femeie.

Concurs "Amintiri din Epoca de Aur"

Familia tipica romaneasca dinainte de ’89 are in biblioteca un albumul de familie cu fotografii alb negru, pe care de obicei le developau barbatii, pasionati de intreg procesul chimic din laboratorul personal. Dupa 80 au inceput sa apara mai des si filme color, developate la fotografi specializati. Pe langa fotografii mai pastram amintirea acelor ani prin haine realizate fie acasa cu ajutorul tiparelor din revistele nemtesti sau frantuzesi, fie la croitorii mai mult sau mai putini celebrii.

Daca acea perioada inca iti mai spune ceva si vrei sa o redescoperi, te invit sa cauti o fotografie din Epoca de Aur si sa ne-o trimiti, impreuna cu o alta fotografie - dovada ca inca mai ai haina respectiva la sertarulcuhaine[@]gmail.com. Daca porti tu haina de atunci, cu atat mai bine.

Am ales aceasta idee, deoarece fotografii de familie are toata lumea si tuturor ne place sa ne uitam la ele! Sper sa vad cateva imagini uimitoare din anii 50 sau 70 sau indiferent ce perioada te inspira.

Toate fotografiile le voi publica intr-un album special pe pagina Facebook Fan Page Schimba Hainele si pe blog, alaturi de povestea lor iar cine va primi cele mai multe “like”-uri pe facebook, va castiga.

Aceasta parte este importanta. Cititi inainte de a trimite imaginile!

- Subiectul din e-mail trebui sa fie "Amintiri din Epoca de Aur"

- E-mailul trebuie sa contina cel putin doua fotografii: o fotografie realizata inainte de 89 si dovada ca mai ai acea haina, fie ca o porti, fie ca o ai pe umaras

- Daca ne spui si o poveste despre fotografia pe care o trimiti, aceasta o va face mult mai interesanta pentru cei care o vor vedea.

- Concursul se va derula in perioada 16 Aprilie – 16 Mai

- Fotografiile vor fi postate doar aici, astfel incat dimensiunea fisierului poate fi foarte mica (nu mai mare de 700kb).

Pun la bataie o carte: The Sartorialist.

Ghiceste anul, tara, croitorul

M-as bucura tare mult ca intr-o zi sa citesc un comentariu de genul: si mama mea are o rochie exact ca aceasta si tin minte ca a fost special la nu stiu ce croitor din Obor sa si-o faca.

Galeria Stil Mix are rochia de mai sus.

COD : 794 - ROCHIE DE GALA ELEGANTA, VINTAGE - 100 LEI
Fara Brand. Material : Stofa din material amestec de fire naturale si sintetice, cu o tinuta foarte buna. Culoare : Tourquiose. Ornamentata elegant cu tesatura din fir metalic, pe bust si sub bust. Este captusita cu matase pana sub bust. Se inchide la spate, cu fermoar lung. La partea interioara a bretelelor sunt cusute benzi cu patente, pentru prinderea bretelelor sutienului. Distanta intre bretele, masurata la exteriorul bretelelor 44 cm, Bust 90 cm, Talie 76 cm, Sold 93 cm, Lungime 133 cm. Stare IMPECABILA.

Trei targuri in weekend

Indemnata de cititoare lansez primul concurs de pe blog.

Astept

cOMENtarii

Un comentariu de pe articolul cu Fashion Museum

Mi s-a parut interesnat de impartasit cu toata lumea:

Katrim spunea...

din nou aceeasi atitudine...eu sunt cu clientele mele intelepte si cunoscatoare, voi sunteti sarantoacele de umblati prin second hand-uri...de ce asa?(e retorica) adica mie mi se pare ca se ia la `misto` faptul ca unii gasesc imensa placere in a umbla brambura prin tara la fel cum altii si-o gasesc umbland brambura prin europa dupa colectii vintage...mie nu mi se pare ca asta e o atitudine de colectionar/comerciant care vrea sa-si faca inteles si cunoscut domeniul dar asta desigur ca nu va interesa pe cine ar trebui sa intereseze. diferenta dintre `noi` si acest tip de vanzatoare este clara: are mai multe cunostinte in domeniu si probabil mai multi bani (ca tot ni se perinda pe la nas mereu treaba asta) dar de ce ar ramane lucrurile prea mult asa?
iar pentru a nu fi inteleasa gresit nu am nimic cu nimeni, fiecare cu treaba sa, dar eu apreciez, in acest caz, omul pentru ceea ce stie nicidecum pentru ceea ce e (pentru ca nu e mare lucru la cum se poarta prin blogosfera)

Etichete

Imi plac etichetele vechi. Se jucau mai mult cu designeul decat acum, cand se preocupa sa iasa numele in evidenta. Fabulous vintage are o rochie din anii 50 cu aceasta eticheta.

Daca ar fi sa intelegem ce vroiau sa transmita designerii doar prin eticheta, am putea? Putem porni de la conotatia cuvantului Frock.

Vera Mont

Puteti gasi o istoria interactiva a marcii Betty Barclay, in care apare si anul nasterii marcii Vera Mont (1961), o marca care era destinata sa fie copia Betty Barclay, pentru frantuzoaice. Sub Vera Mont s-au creat rochii de cocktail, rochii de seara si de mireasa.

V for Vintage - Lolita

Ma tot gandesc la comentariile anonime din articolul precedent. Si pe mine ma macina acelasi lucru, diferenta de pret intre un magazin SH si hainele vintage. Sunt un mare fan ale hainelor second hand dar exista doua diferente fata de cele pe care le gasesti in targurile "vintage". O diferenta este data de "cautatoarele de comori", care petrec timp in selectia si conditionarea hainelor si apoi investesc in promovare si pe langa magazinele online aferente, participa in mod constant la targuri. Si in Berlin sunt persoane care fac o meserie din asta: cauta piese rare si le vand la suprapret. O alta diferenta ar fi ca in magazinele SH nu gasesti des haine mai vechi de anii '80. Foarte greu gasesti ceva mai vechi, pentru ca sunt putini care le mai au.

Pretul pe de alta parte, poate fi si negociat, ca la orice targ si daca stii ca ai gasit o piesa tare si tii la ea, poate chiar primesti un pret bun.

Asa a fost la V for Vintage, o selectie mai aspra a expozantilor si chiar si acestia si-au selectat mai atent hainele si accesoriile puse spre vanzare. De departe este cel mai bun targ si cel mai asteptat. Sunt curioasa care a fost numarul total de vizitatori, dar oricum au fost multi si niciun expozant nu a plecat nesatisfacut de ziua petrecuta in Cafepedia.

Totusi mai e loc de mai binei, caci nu toti cumparatorii au plecat satisfacuti. Inca mai sunt multe second-handuri la suprapret si multe vanzatoare care nu accepta acest lucru. O data insa cu aparitia site-ului Fashion Museum, poate vom fi mai atente atunci cand punem eticheta Vintage oricarui accesoriu sau obiect vestimentar.

Fashion Museum

Sambata a fost marele eveniment din Cafepedia, targul V for Vintage - Lolita. Multa lume fain imbracata, am fost impresionata.

In cadrul targului s-a lansat Fashion Museum, prezent prin doua rochii de colectie personala.

Petite Aimee, Fashezine si Dulapul Bunicii au mai scris despre asta.

Revin maine cu mai multe detalii si fotografii.

Maria Tanase

Astazi am fost la Institutul Francez, la vazut un documentar al lui Laurenţiu Damian, despre Maria Tanase. M-a socat prin nostalgia cu care o priveau contemporanii Mariei pe aceasta si cat de iubita a fost. Documentarul, facut la 23 de ani distanta de la moartea cantaretei sublinia foarte bine diferenta de generatii. Vorba celor nascuti inainte de anii 50 era mai domoala, mai linistita. Oamenii isi alegeau cuvintele cu grija si cumva simt ca si in haine povestea era asemanatoare. Maria Tanase avea o croitoreasa la care mergea si care ii facea rochii frumoase. Putine informatii am gasit pe internet despre acest aspect. Mai sap insa.

Maine, Lolita, azi SUNT Nikon

Pfiu, foarte putine articole vintage/ SH incarcate in blogosfera saptamana aceasta. Toata lumea se pregateste de Lolita?



Pana maine va las sa va delectati cu noua campanie pan-europeana Nikon. Tot imi trebuie un aparat si caut sponsor :).

13 euro unui copil din Africa ii ajung pentru hrana timp de 3 luni!

In data de 15 aprilie 2010 organizatia APAC propune Art4Africa, un exercițiu colectiv de empatie, un eveniment în cadrul căruia, pentru foarte scurt timp vom uita problemele noastre atât de grave și presante și ne vom întoarce privirea către un continent unde 13 Euro pot hrăni un copil timp de 3 luni și totuși… cei 13 Euro nu există.

On the 15th of April 2010 APAC organization suggests Art4Africa, as a collective exercise of empathy, an event within witch for a short while we will forget about our critical and pressing worries and turn our consideration toward a continent where 13 Euros could feed a child for 3 months, but still…those 13 Euros does not exist.

Mai multe detalii aici.

Not Vintage Yet

Sunt curioasa sa aflu cum se dezvolta fenomenul vintage si in afara Bucurestiului, asa ca am invitat-o pe Andrea de la Not Vintage Yet (de la care tocmai am achizitionat o retea neagra superba, vezi foto) sa ne vorbeasca putin despre blogul ei si de ce nu a participat la vreun targ din Bucuresti.

Am observat ca nu pui mare accent pe datari, asa cum o fac celelalte bloguri. Crezi ca datarile ajuta o haina sa se vanda mai bine, o simpla contextualizare intr-o epoca o face mai comerciala? Care este rostul unei datari?

Numele blog-ului imi mai da inca bataie de cap. La momentul cand am pornit, vroiam un nume cat mai cuprinzator, care sa nu ma limiteze la ceea ce este "vintage", adica dupa parerea mea, toate hainele deosebite de pana in anii ' 70 inclusiv.

Pentru mine anii ' 80 au un farmec aparte. Era perioada in care daca vroiai o haina deosebita, solutia era sa o cosi singura. Bunica mea avea o "Sanda", care impreuna cu revistele Burda, m-au facut de multe ori fericita. Asa am prins gust pentru hainele care te individualizeaza, dar mai ales respectul si aprecierea pentru lucrul bine croit.

Lasand insa la o parte "anii", pentru mine conteaza cel mai mult materialul si croiul. Daca este vorba de un designer renumit, cu atat mai bine. Unele lucruri pur si simplu mi-au placut asa ca le-am "luat acasa" si le-am prezentat pe blog. Cateodata ma mir ca nu ma dau ai mei afara din casa, pentru ca la mine oriunde te intorci dai peste haine: haine proaspat achizitionate, haine care isi asteapta randul la curatat si calcat, haine pregatite pentru fotografiat, haine care astepata sa fie expediate ..., deci multe haine :)

Cum se vede fenomenul vintage din Bucuresti in Timisoara?

Bucurestiul este foarte activ si deschis la nou, sau sa spun mai degraba vintage. Am vazut ca au loc foarte multe targuri cu tematica vintage. Multe din clientele mele sunt din Bucuresti.

Ai participat la vreun targ vintage in Bucuresti?

Nu am participat la nici un targ pana in prezent si cu riscul de a fi prozaica, cheltuielile necesare unei deplasari sunt considerabile. Asa ca am ramas in "casa mea" virtuala unde astept cu drag "musafiri".

Clarificari pentru magazinase online foarte active

Nu vreau sa favorizez blogurile/siteurile consacrate sub titulatura de "vintage". Incerc sa imi dau seama daca media de 3-5 articole afisate pe zi este o solutie de succes si ce vor face celelalte bloguri pentru a supravietui.

Sunt blogulete care nu au fizic timp sa incarce 100 de tinute lunar, dar au timp sa selecteze din pasiune si cu mult devotament pentru "noua moda", cateva tinute pe care le comercializeaza. Uneori schimba hainele intre ele pentru ca isi comanda un numar prea mare sau prea mic, dar au grija ca acea piesa sa nu ajunga la gunoi ci sa intre pe maini bune. Daca insa media va trebui ridicata, inseamna ca cei care o fac din pasiune vor disparea?

Aceasta situatie imi aduce aminte de filmul You've Got Mail (1998) cu Tom Hanks si Mag Ryan in rolurile principale, in care, in urma problematicii dintre magazinele mari si cele mici, invinge dragostea. Sper ca si in cazul acesta sa castige pasiunea pentru hainute si cumparatoarele sa nu uite sa le verifice si pe cele mai micute.

Detergent obisnuit

Comentariile de la ultimul articol mi-au adus aminte de un lucru banal, despre care probabil putin vorbesc, dar foarte important: spalarea si reconditionarea hainelor. Sunt haine care desi au zeci de ani arata impecabil si au nevoie doar de limpezire si parfum dar sunt haine care au suferit accidente si au nevoie de multa atentie.

Bunica avea un sac de sfaturi babesti pentru fiecare tip de pata. De exemplu punea pasta de dinti peste petele uleioase si lasa haina cateva zile, ca sa absoarba pasta grasimea, sau folosea sare de lamaie pentru petele de fructe. Petele de vin le scotea cu tuica, petele de cafea cu apa sarata. Punea otet in haine si le lasa la inmuiat ca sa improspateze culorile. Eu aplic foarte rar sfaturile babesti, in schimb, cumpar o gramada de detergenti: de scos petele, detergent pentru rufe colorate sau negre sau albe, innalbitor, balsam de rufe...

Mai aplica cineva sfaturile bunicii, sau tot pe mana agentilor de curatare mergeti? Aveti vreun detergent care face minuni?

Magazinase online foarte active

Dressing online 223

Cabaret Closet 180

Madame de Vintage 141

Sifonierul cu intarsii 133

Margot vintage 117

Lada cu zestre 115

Just shopping 111

NAUGHTY 82

Nora's Vintage Fashion 81

Mary's Vintage Boutique 78

Am luat din google reader top 10 magazinase in functie de cate postari au avut in ultimele 3o de zile. Media pe care o impun cele 10 ar fi de 5 postari pe zi. Oricat de selectiv esti ca vanzator cand te chinui sa gasesti cel putin 5 hainute in fiecare zi, pe care sa le postezi, nu cred ca mai esti foarte selectiv si nici nu aplici multe criterii de selectie pentru fiecare lucrusor in parte. Daca e asa, cei care pana acum au maxim o postare pe zi, ce vor face? Inspre ce ne indreptam? Sau pana la urma e tot treaba de consumator, cine cumpara stabileste curentul?

Cum sa facem fotografii

Ma gandeam sa impartasesc cu voi cateva din cunostintele mele legate de fotografie si de experienta mea cu fotografiiile facute pentru blogul hainele mele. Sunt trei modalitati de a face fotografia hainele pentru vanzare: pe umeras, pe manechin sau pe model.

Pe blogul hainele(mele) am optat pentru varianta umeras, desi am observat ca cel mai des blogurile/ siteurile vintage folosesc manechinul. Totusi, cand nu vrei sa investesti in blogul tau atat de mult, umerasul se dovedeste la fel de util, daca folosim si cateva trucuri, unul dintre ele fiind fundalul alb. Am pus haina pe un fundal alb, avand grija ca in partea stanga sa mai am un panou alb. Cel mai bine ar fi ca in ambele parti sa existe panouri albe, pentru a concentra lumina mai bine pe haina. Am gasit un exemplu usor de urmat pe youtube (vezi mai sus), unde iti arata pas cu pas ce trebuie sa faci, chiar si fara umeras.

Daca vi s-a parut interesant si ati vrea mai multe informatii despre cum sa facem fotografii, lasati un comentariu.

Fashion Museum

Vintage Wardrobe ne anunta ca pe langa targul V for Vintage ni se mai pregateste ceva. VINTAGE BOUTIQUE va lansa FASHION MUSEUM, un proiect semnat Oana Cretu. Dupa structura site-ului pare o comunitate a celor care apreciaza hainele vechi si valoroase. Asteptam detalii. :)

Regina Maria

Sursa foto

Regina Maria a Romaniei (1875-1938), cunoscuta in toata Europa in urma voluntariatului depus pe frontul Primului Razboi Mondial, a fost primul membru al unei familii regale care a acceptat sa apara in reclame. Este vorba de o reclama la cremele Pond’s, pe care regina le aprecia si le folosea. Acesta a fost primul testimonial din istoria publicitatii, un mod de a face reclama care s-a dovedit a fi dintre cele mai eficiente din lume.

In 2009 Muzeului National de Istorie a Romaniei a expus o rochie purtata de Regina Maria in 1896, la incoronarea ţarului Nicolae al II-lea. Ma intreb daca cineva din lumea vintage are in colectie o rochie purtata de o regina. Ar fi cu adevarat "Vintage", la fel ca o haina purtata de o actrita cunoscuta lumii intregi. Voi ce spuneti?

Povesti din liceu

Am cotrobait prin Coffeechat inca o data, in cautare de povesti si fotografii dinainte de '89, si am dat peste o poveste tare simpatica.






Imi amintesc cu drag si nostalgie de anii de liceu desi au trecut de atunci 22 de ani.

Am absolvit clasa a XII-a pe timpul perioadei comuniste, în vara ce preceda Revolutia din decembrie. Deci, am prins acel timp al uniformelor, al numerelor matricole si al cordelutelor, cat si a regulilor ceva mai stricte decat cele de azi. Si totusi, tineretea ramane la fel de frumoasa indiferent de perioada in care este traita.

Amintiri placute sunt o multime, de la cele simple, cotidiene, ale intalnirilor cu colegele si prietenele cu care ne impartaseam bucuriile si tristetile specifice varstei, pana la taberele de vara sau munca patriotica la scos de cartofi sau cules de porumb, care in final se transforma in distractie cu cantece si bancuri. Lipsuri in acea vreme erau destule dar noi, la acea varsta, nu le prea luam in serios, ramaneau in grija parintilor nostri.

Din multimea amintirilor mi-a ramas intiparita in memorie o amintire din calsa a XII-a. Era o zi de inceput de vara si totodata de sfarsit a anilor de liceu. O bucurie amestecata cu tristete, o stare nedefinita, ne incerca pe toti. O colega a avut ideea sa chiulim de la ultima ora si sa mergem cu clasa la filmul „Liceenii” in regia lui Nicolae Corjos, care aparuse la cinematograf. Pe atunci, chiulul era un act de bravura intrucat regulile impuse de scoala erau respectate cu strictete. Asa ca am plecat cu totii la cinematograf. Filmul a fost emotionant si interpretarea personajelor principale, Stefan Banica si Oana Sarbu ne-a miscat pe toti. Era povestea noastra, a tuturor liceenilor, a acelei perioade a anilor care la noi tocmai lua sfarsit. La iesirea din cinematograf eram cu toti nostalgici, chiar daca incercam sa ascundem acest lucru. Simteam mai acut ca sunt ultimele zile in care mai suntem impreuna, dupa care fiecare va pasi in viata, pe drumul lui.

A urmat apoi festivitatea de incheiere a liceului, apoi banchetul şi totuşi, acel film la care am fost impreuna, uniti prin fire invizibile unul de celalat, pentru mine a ramas amintirea cea mai calda si mai aproape de suflet din acei ani. Iar la ascultarea cantecului „Ani de liceu” interpretat de Stela Enache, coloana sonora a acelui film, chiar si in ziua de azi, mi se umezesc uşor, ochii.

Schimbari

A venit primavara si simtim nevoia unei schimbari. Dupa doi ani de comert online, Fridas Hot Spot a mai creat un blog, prin care isi propune un nou discurs, poate mai profund si cu siguranta interesant: Fille de velours. Avem nevoie de mai mult decat hainute simpatice, impecabile, calcate si datate. Avem nevoie sa stim ce fac si altii, care le sunt gandurile si ce ii inspira.

Apropo de asta, un alt blog interesant il gasititi aici, Buletinul Vintage, un blog care aduna multe articole interesante din blogofera.

Paste fericit!

Lumina in ganduri si imaginatie in alegeri!

V for Vintage

Ce facem dupa Paste, pe 10 Aprilie?

“Lolita… lumina a vietii mele, vapaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu. Lo-lii-ta: varful limbii executa o miscare in trei timpu, coborand pe valul palatului ca sa atinga, la timpul trei, dintii.

Lo. Li. Ta.”

Vladimir Nabokov

V for Vintage pregateste targul Lolita. Sunt si noi aparitii fata de targul de anul trecut, primul pe lista este George Neagu.

Fink Modell

All Style Magazine are o rochie dintr-o tesatura foarte frumoasa. Nu inteleg ce e cu acest Fink Modell, e eticheta, e un model special :)?