luni, 12 aprilie 2010

V for Vintage - Lolita

Ma tot gandesc la comentariile anonime din articolul precedent. Si pe mine ma macina acelasi lucru, diferenta de pret intre un magazin SH si hainele vintage. Sunt un mare fan ale hainelor second hand dar exista doua diferente fata de cele pe care le gasesti in targurile "vintage". O diferenta este data de "cautatoarele de comori", care petrec timp in selectia si conditionarea hainelor si apoi investesc in promovare si pe langa magazinele online aferente, participa in mod constant la targuri. Si in Berlin sunt persoane care fac o meserie din asta: cauta piese rare si le vand la suprapret. O alta diferenta ar fi ca in magazinele SH nu gasesti des haine mai vechi de anii '80. Foarte greu gasesti ceva mai vechi, pentru ca sunt putini care le mai au.

Pretul pe de alta parte, poate fi si negociat, ca la orice targ si daca stii ca ai gasit o piesa tare si tii la ea, poate chiar primesti un pret bun.

Asa a fost la V for Vintage, o selectie mai aspra a expozantilor si chiar si acestia si-au selectat mai atent hainele si accesoriile puse spre vanzare. De departe este cel mai bun targ si cel mai asteptat. Sunt curioasa care a fost numarul total de vizitatori, dar oricum au fost multi si niciun expozant nu a plecat nesatisfacut de ziua petrecuta in Cafepedia.

Totusi mai e loc de mai binei, caci nu toti cumparatorii au plecat satisfacuti. Inca mai sunt multe second-handuri la suprapret si multe vanzatoare care nu accepta acest lucru. O data insa cu aparitia site-ului Fashion Museum, poate vom fi mai atente atunci cand punem eticheta Vintage oricarui accesoriu sau obiect vestimentar.

19 comentarii:

  1. Fingo, n-are ce sa te macine, hainele vintage vandute de cei care chiar se ocupa de vintage n-au nicio legatura cu SH-urile - deci nu poti face o comparatie intre un mar si-o pisica. Deci faptul ca cineva-mi vantura treaba asta prin fata ochilor nu ma impresioneaza si nici nu ma intereseaza decat in masura in care o consider denigratoare la adresa activitatii mele si a altora. In rest fiecare e liber sa-si ia ce vrea, de unde vrea si de unde poate. Vintage-ul la noi nu e vandut la suprapret ci mult sub nivelul pietei internationale - insa chestia asta nu va dura foarte mult: cu cat un anumit segment de cumparatoare inteleg mai bine despre ce e vorba si, implicit, apreciaza, cu atat pretentiile cresc, deci piesele aduse din afara trebuie sa fie din ce in ce mai bune (si, la fel de evident, mai scumpe).
    Doi: magazinele SH din Romania sunt un dezastru; nu dezvolt, am mai intrat in tema asta si am mai explicat cam la a cata mana ajung hainele SH aici.
    La unele piese pretul poate fi negociat, la altele nu. Depinde foarte mult si de parerea pe care o ai despre clienta respectiva - daca eu consider ca merita sa aiba o piesa anume si mi se pune pata, pot sa i-o fac si cadou.
    Treaba cu "povestile" e oarecum relativa, mai ales in contextul de fata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multi nu inteleg hainele vintage si nu se incumeta sa scoata mai multi bani din buzunar, nu pentru ca sunt bani dramaluiti ci pentru ca nu pot aprecia si nu pot face diferenta intre Oleg Cassini si Moschino.

    Moda nu a fost un subiect de discutie aprig, pentru ca informatia a inceput sa apara dupa 89 si oricum prost. Inainte de 89 femeile erau incurajate sa fie mame si casnice, nu sa se dichiseasca. Era alegerea fiecareia sa o faca, daca stia cum, dar se stie ca dupa o anumita varsta o romanca inceteaza sa se mai ocupe de cum arata si are alte prioritati.

    Sunt putine femei aranjate in Romania, pentru ca nu au fost educate sa o faca, dar de la cele care au invatat cate ceva despre moda, ar trebui sa auzim mai multe!

    Nu inteleg de ce ne ferim sa spunem ceva mai ales daca stim si putem sa impartasim. Ne umplem de invidie daca vedem o femeie frumos imbracata si o criticam imediat pe femeia care s-a imbracat poate prea comod pentru o zi de birou.

    Daca tot poti face un cadou atunci cand iti place de cineva, fa-ne si noua un cadou o poveste, despre rochia pe care o purtai la targ. Cum ai ales-o tocmai pe aceea. E o rochie frumoasa, dar poate am vrea sa intelegem mai multe despre ea :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai n-are cum sa spuna ea povestea.Ce vrei sa-ti zica?!Se duce intr-un second hand mai renumit si le alege.Iar asta cu pretul,ca la noi sunt mult mai iefine,este discutabil.Am gasit un site vintage din straintate,ti-ai dori tu mai YourVintageETC.sa ai asemenea produse si la preturi acceptabile.Tu te crezi in tara regala de bagi 450 lei la o geanta.Si inca ceva,daca tot te scuzi si te acuzi aici,spune-ne si noua o poveste,minte-ne frumos,poate te credem!

    RăspundețiȘtergere
  4. Voi aveti o problema cu povestea asta!

    Nu toate hainele au o poveste..la foarte multe in afara de datare, descriere si pret nu ai ce sa spui. O poveste au hainele bunicii, mamei, etc, daca le ai, o poveste au hainele purtate de celebritati. Daca imi aratati voi un site cu haine vintage pana in 100-200 de euro, lire dorari, ce vreti voi care au o poveste.. Deci, va invit.

    Ce poveste as putea sa ii atribui eu unei rochii pe care am cumparat-o dintr-un targ din afara, un magazin, un targ de la noi? Sa o inventez? Sa va mint frumos? Site-urile care vand haine cu "povesti" au preturi de peste 1000 de dolari mai fetelor.

    RăspundețiȘtergere
  5. http://www.coutureallure.com/products/vintage-50s-bonnie-cashin-green-plaid-cotton-blouse-full-skirt-dress-small-bust-37 135$,

    RăspundețiȘtergere
  6. Mai da esti culmea. Asta este o rochie de "firma". Normal ca are o poveste din moment ce e descrisa creatoarea.

    Vreau o alta poveste! Nu una a unui designer

    RăspundețiȘtergere
  7. Apropos..daca vedeati rochia asta la unul din magazinele noastre la 450 de lei ce mai ziceati?

    RăspundețiȘtergere
  8. Bine, atunci uite contra-exemplu: http://www.truevintage.ro/articol/Designer/sub/Rochie_LM_Lulu-290.html. Cine e Lulu/LM?

    Pentru o rochie fara eticheta, materialele si finisajele trebuie sa vorbeasca de la sine, sau sa vorbeasca vanzatoarea despre ele. Cand cumpar ceva "vintage", vreau sa citesc descrierea detaliata, cu multa atentie catre orice amanunt care mi-ar putea trezi interesul.

    RăspundețiȘtergere
  9. Pai LM Lulu nu e vintage, da un search pe google...

    http://www.3suisses.com.ro/ro/shop/produs/femei%C2%A0%C2%A0/promotii/marci-femei/rochie-lm-lulu/72698,1,14201,14248/html

    Atata zgomot pentru nimic.

    RăspundețiȘtergere
  10. exact..nu e vintage. e bagata la categoria second hand si pe site.

    O poveste si pentru second hand?

    RăspundețiȘtergere
  11. E gresela mea atunci, ca nu am vazut categoria.
    Dar despre Vera Mont atunci?

    http://www.truevintage.ro/articol/Vintage_si_retro/Rochii/Rochie_anii_80_Vera_Mont-876.html

    RăspundețiȘtergere
  12. Mai acum pe bune..tu vrei ca la fiecare rochie vera mont de pe site sa scrie despre designerul respectiv?

    Nu te supara, eu vad diferit problema asta a ta. Am avut acum o jumatate de an o rochie de balerina. Cristina m-a ajutat si am descoperit ca apartinuse unei balerine pe nume x care dansase in anii 80 la o opera prin germania. Aia era o rochie cu poveste.

    Cine cumpara vintage, cel putin de la mine de pe site, stie prea bine cine e vera mont.

    RăspundețiȘtergere
  13. Raluca Alexandru17 aprilie 2010, 07:33

    Intervin si eu (Palarii Vintage) - traim intr-o tara libera (cel putin in principiu) si ma bucur ca oricine poate vinde orice: SH-uri spalate, sau la suprapret, obiecte de colectie, hainute accesibile, haine de care s-a plictisit sau a caror achizitionare o regreta, etc. Mi se pare un lucru bun, pt ca exista persoane care au nevoie de fiecare categorie in parte, si este un serviciu reciproc. Avem de asemenea libertatea de a ignora magazinele si produsele care ne plac. Si ce daca Your Wintage Wardrobe vinde scump?. Asadar, de ce sa ne suparam? Pe piata, in Romania, gasesti de toate, dar mai ales lucruri ieftine (sute de bloguri cu fete care isi vand hainutele, ceea ce e ok). Acel Vintage scump, care supara, e in proportie infima (4-5 bloguri?). In strainatate exista obiecte vintage si antichitati in cantitati muuuult mai mari decat la noi, de necomparat. Deci e firesc sa gasesti si lucruri mai ieftine si mai scumpe decat la noi. Sunt pur si simplu mai multe, si de mai mult timp bagate in seama. Sigur ca fetele care vand la noi cumpara din strainatate mai ieftin, doar nu vindem in pierdere, ca sa facem acte de caritate. Dar pretul de vanzare al unui obiect oglindeste valoarea lui, nu pretul de achizitionare. Daca un obiect prost e scump, e o magarie. Dar daca un obiect vechi, frumos, rar, calitativ e scump sau foarte scump - asta e. E firesc. Si ce daca persoana aceea l-a primit cadou, sau l-a ochit intr-un SH? Cumparatorii sunt cei care fac diferenta, si "cern" magazinele. Pe mine personal nu ma supara faptul ca exista lucruri scumpe pe lume, ci faptul ca nu am eu bani pt ele :). Nimeni nu creeaza categorii - nu stiu de ce va suparati asa, si reactionati personal. Nimeni, decat voi (fetele suparate) ati facut impartirea - vintage=nasul pe sus, SH=saracie. Toti incercam sa dam de "comori", si la targuri mai dai peste asa ceva - e firesc, cu totii o facem, la un anumit nivel. In anii '90 cred ca 80% din populatia Romaniei se imbraca sin SH-uri (si eu, desigur), din nevoie. Apoi a aparut dorinta de haine "de marca" sau mai calitative - inccesibile in magazine. Iar s-a apelat la SH-uri. Eu in general cumpar rar haine, si la preturi mici (exceptand palariile). Dar atunci cand mi-a placut ceva, si mi-am dorit, am dat multi bani pe un obiect. De la YourVintageWardrobe am cumparat cateva lucruri foarte frumoase, care au fost scumpe pt mine (am batut recordul la achizitii de mai multe ori la ea la magazin). Nu regret deloc. Ma gandesc cata bucurie imi produce mie achizitionarea acelui obiect, cata bucurie imi va produce purtarea acelei haine, ca poate o voi lasa fetei mele (daca o voi avea) si atunci va fi si mai valoroasa. YVW e mai "acida" ca limbaj, dar ceea ce spune e corect. Cat depre "pret mic, pret mare" - treaba e relativa. Am o palarie cu boruri mari, pe care toata lumea o dorea. Dar nu o vindeam, pt ca era in colectia personala. La un targ (cu staif) m-am hotarat s-o vand, cu 250 lei. Nimeni nu a vrut-o (desi au venit clienti f bogati, chiar vedete). La urmatorul targ (mult mai modest), ca sa nu mai supar pe nimeni spunand ca nu e de vanzare, am spus ca e rezervata deja. Am fost intrebata - cu cat ai vandut-o? Raspundeam la nimereala - 350, 450 lei... Mi se replica: "ieftin. La pretul acesta o luam si eu". Cand am inceput sa cumpar palarii ma gandeam o luna sa dau 30 lei pe o palarie. Tin minte prima palarie de 50 lei, prima de 100 lei. Cat de scumpe mi se pareau si cate sacrificii faceam ca sa le iau. Acum fac tot atatea sacrificii, dar iau palarii de zeci si sute de euro (fiecare). E o scara a preturilor pe care o urc, asta e. Sunt colectionar, sunt "bolnava" (am luat microbul, dupa cum mi-a zis Evintage mai demult).

    RăspundețiȘtergere
  14. Raluca Alexandru17 aprilie 2010, 07:35

    In primul rand suntem colectionari - punem sentimente si mult timp in aceasta pasiune. Care e pretul acestor lucruri? Care e pretul noptilor pierdute de mine, scormonind dupa palarii? Am dreptul ca pt aceste lucruri sa pun ce "adaos comercial" vreau, fara sa insel pe nimeni. In planul 2 suntem "vanzatori", dar o "afacere" asa de personala implica sentimente, nu se desfasoara ca la un magazin normal, ca la o piata. In plus, vindem obiecte de nisa, speciale, e greu sau imposibil sa dai o marja de "scump" "ieftin", e greu sa le pui o valoare. Unii spun ca o haina veche ar trebui sa fie mai ieftina, pt ca e veche, si a fost purtata. Altii spun ca o haina veche trebuie sa fie mai scumpa, pt ca e rara, durabilitatea ei e o dovada a calitatii, etc. Cine are dreptate? Deci, revin - ce bine ca suntem liberi sa dam cati bani vrem, pe ce vrem, in ce magazin vrem. Hai sa fim mai obiectivi si mai detasati. pup (scuze, am scris, in linii mari, de 2 ori comentariul)

    RăspundețiȘtergere
  15. mie mi se pare ca aici „Si cred ca ai gresit ideea: daca ceva e scump nu inseamna ca EU nu-mi permit acel lucru, ci ca TU (si cei ca tine) nu si-l permit. Asta ca sa fie clare lucrurile. De vreme ce exista pe site inseamna ca eu le-am achizitionat iar tu doar stai si te smiorcai”(yourvintagewardrobe intr-o discutie despre second-hand si vintage in care „TU si cei ca tine” sunt cei care fac „shopping prin second hand-uri”) nu e acelasi lucru cu aici „Nimeni, decat voi (fetele suparate) ati facut impartirea - vintage=nasul pe sus, SH=saracie.”(raluca alexandru).
    iar pe mine nu ma deranjeaza preturi, targuri, proveninte, genti de crocodil sau mai stiu eu ce ci doar atitudinea. pe care o consider nefericita alegere pentru cineva care ar trebui sa stie ca hainele frumoase, valoroase sau cum or fi ele se cauta asiduu dar uneori se gasesc in mod neasteptat unde nu ar trebui sa fie(conform idei aceleiasi persoane cum ca second hand=5 lei/kg).

    RăspundețiȘtergere
  16. Raluca si Katrim, din greseala am sters comentariile voastre. Imi pare rau, am apasat pe ce nu trebuie...

    RăspundețiȘtergere