Si pentru si mai multe idei, exista o carte: "P.S. -- I Made This ... (PS I Made This): I See it. I Like it. I Make it." de Erika Domesek. (o gasiti pe Amazon)
Pentru cine vrea sa-si ascunda identitatea si totusi se potriveste foarte bine in postura de model, am gasit o solutie estetica la Amira Fritz. Enjoy :)
Inainte de Craciun am achizitionat de la Beirut Bazaar un plover cu manecile de liliac, amintindu-mi cu drag de puloverele anilor 80 cand toata lumea purta maneci de liliac :).
Mai multe despre designer aici. Colectia Loius Feraud 2009.
Trei produse Louis Feraud disponibile acum pe blogurile romanesti: Haine Vintage are o camasa si Madame de Vintage are un sacou Louis Feraud de vanzare si My oldies but goldies un costum. Totusi, mi-ar fi placut sa vad si eticheta fotografiata la Madame de Vintage, apropo de articolul acesta de pe Couture Allure, unde e explicat in detaliu cum iti poti da seama daca eticheta a fost cusuta de catre vanzatorul de vintage, sau daca este un obiect autentic.
Fashion designer Isaac Mizrahi spins through a dizzying array of inspirations -- from '50s pinups to a fleeting glimpse of a woman on the street who makes him shout "Stop the cab!" Inside this rambling talk are real clues to living a happy, creative life. (+)
Asa cum zice si wikipedia, perioada anilor 70 in moda a continuat cultura hippie-androgina si a fustei mini din anii 60 si a mai adaugat cateva detalii care au completat tinuta disco, pantofii cu platforma de exemplu (1971). Debbie Hary (Blondie) prin tinutele ei a influentat generatia 80 si nu numai. Nu e vorba de avantgarde ci de un stil care poate fi sursa de inspiratie mai departe.
La noi nici acum, la 20 de ani de la mare invazie a capitalismului nu avem un trendsetter in moda. Sau avem si nu il vad eu... Miercuri am fost la party subCochet si in afara de Diana Bobina sau Roxana Benea si prietenele, care aveau ceva de spus prin haine, ceilalti erau la fel de comunisti ca discotecile din anii 90. Uniforma. De ce nu vrem sa iesim din anonimatul hainelor casual?
Cluburile nu iti ofera posibilitatea de a te face remarcat prin ceea ce vorbesti. Nu e evident?
In liceu as fi facut orice ca sa fiu barbat. Imi placeau bocancii de armata, camasile barbatesti, blugii largi capabili sa ascunda curbele feminine si puloverele barbatesti. Orice numai sa pot ascunde sanii, soldurile, coapsele. Imi ascundeam talia cu ajutorul camasilor, picioarele cu ajutorul panatlonilor si gleznele cu ajutorul bocancilor. O adevarata paranoia, ascundeam orice urma de senzualitate de frica gandului unui viol pe strazile intunecate ale Bucurestiului. Vroiam sa par cat mai masculina, pentru ca nimeni sa nu se atinga de mine.
Astazi am simtit ca daca mai vreau sa stau in Romania trebuie sa ma intorc la acest tip de gandire unde masculinitatea castiga detasat. As vrea sa cred intr-un Stil in Berlin in stil de Bucuresti.