De ceva timp studiez independent antropologie vizuala si mi-am format o pasiune voyeuristica de a observa spatiile intime din fotografiile de pe facebook. Placerea cea mare este de a gasi fotografii vechi scanate de pe hartie, nu de pe pelicula in care se observa cum hartia a fost indiota sau patata de o cana de cafea. Caut fotografii din interiorul caselor, imi place sa observ atent detaliile latente dintr-o casa, cele care nu iti vorbesc din prima: fete de mese, perdele, cuverturi, fotografii din biblioteca, colaje inramate cu decupaje din reviste, tablouri sau absenta lor. Toate aceste detalii vorbesc si ofera un continut bogat in interpretari si analize. Un proiect artistic in acest sens gasiti aici (Bogdan Garbovan).
Un exemplu relevant de intepretare culturala a spatiilor intime sunt bibliotecile. Cartile de povesti, cartile din scoala generala, toate romanele obligatorii din liceu si reperele contemporane pe care am reusit sa punem mana in facultate si dupa. Toate sunt repere ale unei culturi pe care noi am inmagazinat-o si pe care mai devreme sau mai tarziu va trebui sa o inapoiem societatii.
Ce se intampla insa daca in biblioteca nostra se gasesc numai carti "vintage", adica vechi de cel putin 20 de ani, cum am observat ca incep sa apara in sifonierul cu intarsii? Pe ce repere culturale ne-am asezat si ne-am pironit?
marți, 8 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"voaioristica"?!
RăspundețiȘtergeretu cum i-ai spune?
RăspundețiȘtergerevoyeuristica
RăspundețiȘtergereOricum, foarte interesant subiectul!
detalii latente, ce frumos!
RăspundețiȘtergereAm incercat sa gasesc cuvantul in limba romana si nu am reusit in dex, din acest motiv l-am scris asa. Poate ca ai dreptate, era mai bine voayoristica.
RăspundețiȘtergereMultumesc de aprecieri!
voyeuristica - asta e forma in limba romana, nu exista alta.
RăspundețiȘtergere