Povesti din liceu

Am cotrobait prin Coffeechat inca o data, in cautare de povesti si fotografii dinainte de '89, si am dat peste o poveste tare simpatica.






Imi amintesc cu drag si nostalgie de anii de liceu desi au trecut de atunci 22 de ani.

Am absolvit clasa a XII-a pe timpul perioadei comuniste, în vara ce preceda Revolutia din decembrie. Deci, am prins acel timp al uniformelor, al numerelor matricole si al cordelutelor, cat si a regulilor ceva mai stricte decat cele de azi. Si totusi, tineretea ramane la fel de frumoasa indiferent de perioada in care este traita.

Amintiri placute sunt o multime, de la cele simple, cotidiene, ale intalnirilor cu colegele si prietenele cu care ne impartaseam bucuriile si tristetile specifice varstei, pana la taberele de vara sau munca patriotica la scos de cartofi sau cules de porumb, care in final se transforma in distractie cu cantece si bancuri. Lipsuri in acea vreme erau destule dar noi, la acea varsta, nu le prea luam in serios, ramaneau in grija parintilor nostri.

Din multimea amintirilor mi-a ramas intiparita in memorie o amintire din calsa a XII-a. Era o zi de inceput de vara si totodata de sfarsit a anilor de liceu. O bucurie amestecata cu tristete, o stare nedefinita, ne incerca pe toti. O colega a avut ideea sa chiulim de la ultima ora si sa mergem cu clasa la filmul „Liceenii” in regia lui Nicolae Corjos, care aparuse la cinematograf. Pe atunci, chiulul era un act de bravura intrucat regulile impuse de scoala erau respectate cu strictete. Asa ca am plecat cu totii la cinematograf. Filmul a fost emotionant si interpretarea personajelor principale, Stefan Banica si Oana Sarbu ne-a miscat pe toti. Era povestea noastra, a tuturor liceenilor, a acelei perioade a anilor care la noi tocmai lua sfarsit. La iesirea din cinematograf eram cu toti nostalgici, chiar daca incercam sa ascundem acest lucru. Simteam mai acut ca sunt ultimele zile in care mai suntem impreuna, dupa care fiecare va pasi in viata, pe drumul lui.

A urmat apoi festivitatea de incheiere a liceului, apoi banchetul şi totuşi, acel film la care am fost impreuna, uniti prin fire invizibile unul de celalat, pentru mine a ramas amintirea cea mai calda si mai aproape de suflet din acei ani. Iar la ascultarea cantecului „Ani de liceu” interpretat de Stela Enache, coloana sonora a acelui film, chiar si in ziua de azi, mi se umezesc uşor, ochii.