de weekend, no pictures

Ping Pong a fost primul obiectiv de pe lista. Nu ma asteptam sa gasesc masa de ping-pong si pe ea expuse diverse obiecte dinainte de 1989, dar a fost distractiv sa vad legatura dintre ping pong si pop up shop printr-o masa de ping pong pliabila, care si-a pastrat functia ludica prin obiectele curioase expuse dar a capatat si functia de expunere.

Autor 3.o Bijuteria este o podoaba, care se poate plia pe mai multe tipuri de personalitate, cu influente din personalitatea creatorului, sau autorului dupa cum spune titlul targului. Un nume care mi-a ramas este Veronica Tarcatu. Mi s-a parut ca mi se potriveste. Mi-a fost greu sa urmaresc expozitia Little Hanoi organizata de Centrul Ceh din Bucuresti, datorita suprapunerii cu targul, dar nu era motivul pentru care venisem la Dalles.

Muzeul de Istorie - Istoria la Feminin. Loc de spalat ochii, pret de jumatate de ora, pentru cei interesati. Sunt cateva obiecte expuse care apartin secolului trecut. Daca mergeti cititi ininate prezentarea de pe site, pentru ca alte explicatii nu veti gasi in muzeu:

Expoziţia propune o imagine asupra feminităţii şi rolului femeii în istorie, pe teritoriul ţării noastre. În relatarea poveştii despre eternul feminin am apelat la documente arheologice, artă, religie, ştiinţe sociale şi istorie. De la Zeiţa-creatoare a tuturor lucrurilor din neolitic şi frumoasele obiecte de podoabă feminine, aparţinând epocii bronzului, trecem apoi prin oraşele-cetate de la Pontul Euxin. Aici întâlnim femeia elină, retrasă în interiorul locuinţei sale, în contradicţie cu femeia din lumea romană, care obţinuse o oarecare independenţă materială, patrimonială şi juridică, acum luând naştere şi cele dintâi asociaţii feminine. Cât priveşte femeia din epoca dacică, avem puţine mărturii scrise, dar ea ne apare figurată pe câteva scene de pe Columna lui Traian şi de pe monumentul triumfal de la Adamclisi, unde ni se înfăţişează zveltă, cu faţa ovală şi trăsături fine, ochi expresivi şi buze frumos conturate. Podoabele femeilor dace descoperite în urma săpăturilor arheologice, denotă bun gust şi eleganţă.

Periplul nostru continuă în Evul Mediu, unde, descoperim, cum, indiferent de statutul social, odată cu căsătoria, femeia prelua toate îndatoririle casei, tot ceea ce era de împlinit în interiorul şi în jurul acesteia, iar bărbatul tot ceea ce era legat de lumea din afara casei. Departe de a rămâne simple elemente decorative ale saloanelor mondene, femeile românce aparţinând efervescentului secol XIX s-au implicat activ în viaţa politică prin manifestări proprii. Însă, abia în perioada interbelică, legea electorală din 1939 i-a permis femeii să pătrundă în universul consacrat până atunci numai bărbaţilor. După cel de-al doilea război mondial, ca răspuns al instalării comuniştilor la putere, în 1945, a luat naştere mişcarea de rezistenţă din Munţii Făgăraş, printre membrii căreia s-au numărat şi femei. Chinurile şi umilinţele la care au fost supuse în timpul detenţiei sau în urma deportărilor le aflăm din documente provenite de la supravieţuitoare, “esenţe ale feminităţii îngenuncheate, dar niciodată învinse”. Regimul comunist a impus în mod brutal femeia ca “muncitor socialist egal” cu bărbatul. Acest model al femeii muncitor se împletea cu imaginea femeii – mamă a naţiunii socialiste, soţie şi fidelă apărătoare a păcii. Prin refuzul acceptării nulităţii intelectuale, disidentele anilor 1980 vor renaşte ideea emancipării feminine în România.

Expoziţia va fi deschisă în perioada 18 martie – 3 mai 2010.