Daca esti destul de atenta, s-ar putea sa fi simtit si tu la un moment dat o afinitate pentru o anumita perioada istorica din moda, caci stii ca ti se potriveste mai bine si asta nu pentru ca un anumit tipar ti-ar favoriza trasaturile corpului ci pentru ca exista in memorie cateva detalii pe care mintea ta stie cum si cand sa le puna in valoare. Asa sunt eu cu anii '50.
Ma gandeam ca pasiunea pentru moda anilor 1950 vine din pasiunea pentru rochiile care accentueaza talia si ca aceasta ar fi un simbol puternic al feminitatii. Dar de fapt nu e numai asta. Pana la urma frumusetea hainelor create in anii 1950 vine din folosirea in exces a simbolului de clepsidra si niciun alt element nu este mai prezent ca acesta.
Ceea ce ma intriga si ma face sa iubesc aceasta perioada este ca in acea vreme celebritatile reprezentau adevarate valori ale frumusetii. In jurul lor se invarteau cele mai noi colectii de haine si porneau noi curente ale modei care in acea vreeme incepeau sa se schimbau foarte repede. Tot ceea ce era frumos le era adresat, pentru ca erau primii vectori ai frumusetii.
Astfel actrite ca Audrey Hepburn, Marilyn Monroe sau Debbie Reynolds erau imbracate cu cele mai frumoase haine, deoarece le promovau. O schema de publicitate veche dar la alt nivel fata de promovarea de acum a unui artist, cand incidenta de a gasi o copie a unei rochii celebre este destul de mare. Atunci moda era centralizata si erau doar cateva persoane care puteau stabili ceea ce este frumos, un lucru care lispseste foarte mult in cultura noastra, designerii care sa aiba un cuvant important in lumea modei, iar celebritatile noastre sa invete mai repede sa se imbrace bine.
duminică, 25 octombrie 2009
Clothes next door
Cel mai mare targ de vintage de pana acum, cel mai mare dezastru. Cu cat incerci sa aduni cat mai multa lume intr-un singur loc cu atat mai greu iti va iesi selectia si asta pentru ca nu multi vor sa inteleaga despre ce e vorba si si mai putini isi stapanesc dorinta de a fi participant la un targ de martisoare. Pacat, ma asteptam la mai mult. Chiar speram sa se replice atmosfera de la V for Vintage la o scala mai larga, dar, de fapt a iesit un fiasco, o interpretare "romaneasca" a unui concept frumos.Totusi, chiar si in aceasta panoplie am reusit sa fac cateva fotografii, sunt pe facebook.
marți, 20 octombrie 2009
In stilul meu
Incercand sa-mi definesc mai multe concepte despre curentul "vintage" care a explodat de vreo doi ani de zile si la noi, am ajuns sa citesc doua carti despre acest fenomen care a prins forta prin anii 80: Old Cloths new looks, second hand fashion unde intr-un capitol Alexandra Palmer explica raspandirea curentului vintage de la celebritati catre toata lumea intr-o incercare de a defini stiluri de imbracaminte mai "inteligente", idee pe care am regasit-o si in cartea: Fashion Brands, Branding Style from Armani to Zara.
Astfel ca, desi multe bloguri la noi au un aer predominant de SH si sunt putine magazine care contin haine cu adevarat vintage persoanele care cauta si iubesc aceste haine nu le colectioneaza din ratiuni economice sau ecologiste ci asa isi reconstruiesc ele stilul de a aborda lumea din jur. Cautarile prin lumea hainelor vintage sau SH reprezinta de fapt interpretari vizuale ale personalitatii.
Lupta intre hainele de productie de masa si cele SH nu se desfasoara la nivelul ideilor ecologiste si anti-consumeriste ci la nivelul identitatii si al definirii prorpiei personalitati prin gasirea propriului stil. Toate cautarile pana la ore tarzii ale noptii pe bloguri sau vizitele frecvente in magazinele de haine SH se fac pentru a defini un stil care in acest caz este unic si irepetabil, mult mai greu de atins in cazul hainelor noi, din magazine obisnuite.
Cel mai usor de observat multitudinea de atitudini pe care le pot crea hainele vechi sunt targurile de vintage organizate, unde din dorinta de a arata pasiunea pentru cultura vintage fiecare isi cultiva sisteme diferite de etalare a propriilor achizitii. Haine care au apartinut unor epoci diferite vin sa completeze tinutele intr-un mod absolut organic. Poate niciun designer de moda nu ar fi putut obtine un rezultat asemanator, cu toate tinutele pe care le-am vazut la ultimul targ, totusi acestea exista pentru ca cineva si-a folosit imaginatia si a avut curajul de a combina diverse elemente in tinute "de gala".
Astfel ca, desi multe bloguri la noi au un aer predominant de SH si sunt putine magazine care contin haine cu adevarat vintage persoanele care cauta si iubesc aceste haine nu le colectioneaza din ratiuni economice sau ecologiste ci asa isi reconstruiesc ele stilul de a aborda lumea din jur. Cautarile prin lumea hainelor vintage sau SH reprezinta de fapt interpretari vizuale ale personalitatii.
Lupta intre hainele de productie de masa si cele SH nu se desfasoara la nivelul ideilor ecologiste si anti-consumeriste ci la nivelul identitatii si al definirii prorpiei personalitati prin gasirea propriului stil. Toate cautarile pana la ore tarzii ale noptii pe bloguri sau vizitele frecvente in magazinele de haine SH se fac pentru a defini un stil care in acest caz este unic si irepetabil, mult mai greu de atins in cazul hainelor noi, din magazine obisnuite.
Cel mai usor de observat multitudinea de atitudini pe care le pot crea hainele vechi sunt targurile de vintage organizate, unde din dorinta de a arata pasiunea pentru cultura vintage fiecare isi cultiva sisteme diferite de etalare a propriilor achizitii. Haine care au apartinut unor epoci diferite vin sa completeze tinutele intr-un mod absolut organic. Poate niciun designer de moda nu ar fi putut obtine un rezultat asemanator, cu toate tinutele pe care le-am vazut la ultimul targ, totusi acestea exista pentru ca cineva si-a folosit imaginatia si a avut curajul de a combina diverse elemente in tinute "de gala".
miercuri, 14 octombrie 2009
Epoca de aur
Standardele comuniste nu au permis in acea perioada lansarea unor talente in lumea modei, ca de altfel in nicio alta sfera de influenta. Chiar daca talentele se descopereau, acestea trebuiau sa ramana ascunse sau erau cel mult consilieri apropiati. Asa ne vorbeste Zina Dumitrescu despre o anonima Piti Vasiliu, o consiliera in materie de moda.
Erau mult mai apreciate manechinele decat rochiile pe care acestea le purtau deoarece fetele erau cercetate pana la piele si nu reprezentau niciun pericol. Pe de alta parte numarul lor era limitat, in jur de 30, baieti si fete, impartite la Apaca, UCMB – care cuprindea cooperativele Casa de Moda Venus, Avintul Imbracamintea sau Sporul – UCECOM si Centrala Tricotajelor.
Totusi exista unu sau doua nume care au reusit sa se remarce in acea perioada. Au fost niste intamplari pur contextuale sau in spatele succesului se ascund vesnicile intrigi politice?
Oricum ar fi, nu gasesti creatii din acea epoca, cu directa trimitere la designer sau curentele din moda de pe acea vreme. Deunazi mi-am adus aminte de un articol de pe un blog care indica o rochie ca fiind "Elena Ceausescu Style". Exista un astfel de stil? L-au adoptat romancele din acea vreme cu dorinta de a o copia pe Elena, sau pur si simplu Elena, pe langa hainele pe care le mai achizitiona de la vreo croitorie mai de seama din Germania sau Marea Britanie, ea se imbraca de la aceleasi magazine ca si romancele, pentru a propaga mai usor ideea de egalitarism?
Erau mult mai apreciate manechinele decat rochiile pe care acestea le purtau deoarece fetele erau cercetate pana la piele si nu reprezentau niciun pericol. Pe de alta parte numarul lor era limitat, in jur de 30, baieti si fete, impartite la Apaca, UCMB – care cuprindea cooperativele Casa de Moda Venus, Avintul Imbracamintea sau Sporul – UCECOM si Centrala Tricotajelor.
Totusi exista unu sau doua nume care au reusit sa se remarce in acea perioada. Au fost niste intamplari pur contextuale sau in spatele succesului se ascund vesnicile intrigi politice?
Oricum ar fi, nu gasesti creatii din acea epoca, cu directa trimitere la designer sau curentele din moda de pe acea vreme. Deunazi mi-am adus aminte de un articol de pe un blog care indica o rochie ca fiind "Elena Ceausescu Style". Exista un astfel de stil? L-au adoptat romancele din acea vreme cu dorinta de a o copia pe Elena, sau pur si simplu Elena, pe langa hainele pe care le mai achizitiona de la vreo croitorie mai de seama din Germania sau Marea Britanie, ea se imbraca de la aceleasi magazine ca si romancele, pentru a propaga mai usor ideea de egalitarism?
sâmbătă, 10 octombrie 2009
Hainele Vechi
Primul contact pe care l-am avut cu hainele vechi, second hand, a fost in gradinita cand primeam ajutoare de la nemti sub forma de haine si incaltaminte. Eram printre copii "privilegiati" care stateau in Ardeal si aveau vecini nemti care mai primeau ajutoare de la rudele lor. Asa am ajuns sa privesc altfel lucrurile vechi pentru ca tot ceea ce venea din Germania nu numai ca era calitativ dar avea un aer de obiect gandit.
Pe langa hainele lor vechi de care reuseau sa se debaraseze in acest fel, mai trimiteau si cataloage Quelle sau Otto (cred) cu ultimele curente in moda de masa de la ei. O faceau probabil ca sa ne indice unde sunt ei acum si diferenta culturala fata de noi. Nu primeam niciodata haine noi, toate pareau sa aiba zeci de ani. Cu toate acestea ne bucuram de toate extrem de mult. In clasa intai eu aveam pantofi de piele cu aer vintage. Mie imi placeau extrem de mult deoarece pielea era brodata si straluceau daca ii dadeai cu putina crema, spre deosebire de pantofii de la Antilopa care nu prindeau niciodata aceasi luciu.
Cu tot farmecul hainelor vechi, pentru ca ma imbracam ciudat, ceilalti copii ma ironizau si ma aratu cu degetul iar colegii mei faceau glume pe seama mea. Aratam ciudat, dar nu pentru ca parintii mei nu aveau bani sa-mi cumpere haine noi, ci pentru ca era alegerea mea sa arat asa, din alta lume.
Intrebarea pe care mi-o ridic astazi este cum de primeam atunci haine vechi de 20 de ani, cum le stocasera nemtii pana atunci? Erau hainele din pod pe care nu aveau inima sa le arunce, dar auzind de saracia din Romania si-au deschis cutiile si au inceput sa le dea? Li s-a facut mila de noi si au deschis cuferele cu amintiri?
Pe langa hainele lor vechi de care reuseau sa se debaraseze in acest fel, mai trimiteau si cataloage Quelle sau Otto (cred) cu ultimele curente in moda de masa de la ei. O faceau probabil ca sa ne indice unde sunt ei acum si diferenta culturala fata de noi. Nu primeam niciodata haine noi, toate pareau sa aiba zeci de ani. Cu toate acestea ne bucuram de toate extrem de mult. In clasa intai eu aveam pantofi de piele cu aer vintage. Mie imi placeau extrem de mult deoarece pielea era brodata si straluceau daca ii dadeai cu putina crema, spre deosebire de pantofii de la Antilopa care nu prindeau niciodata aceasi luciu.
Cu tot farmecul hainelor vechi, pentru ca ma imbracam ciudat, ceilalti copii ma ironizau si ma aratu cu degetul iar colegii mei faceau glume pe seama mea. Aratam ciudat, dar nu pentru ca parintii mei nu aveau bani sa-mi cumpere haine noi, ci pentru ca era alegerea mea sa arat asa, din alta lume.
Intrebarea pe care mi-o ridic astazi este cum de primeam atunci haine vechi de 20 de ani, cum le stocasera nemtii pana atunci? Erau hainele din pod pe care nu aveau inima sa le arunce, dar auzind de saracia din Romania si-au deschis cutiile si au inceput sa le dea? Li s-a facut mila de noi si au deschis cuferele cu amintiri?
vineri, 9 octombrie 2009
Cat de importanta este eticheta
Toate blogurile pe care le am in lista si le urmaresc cu sfintenie, mentioneaza de fiecare data ce scrie pe eticheta unei haine numele sau marca. Fie ca este vorba despre ceva cunoscut fie ca este un "no name", citesc de fiecare data carui producator i se atribuie obiectul.
Paradoxal, desi i se atribuie o importanta mare etichetei prin expunerea intentionata a unei imagini separate doar cu aceasta, nu gasesc aproape niciodata informatii despre producator. Mi se pare fundamental sa stiu macar tara de provenienta daca nu perioada in care a fost creat produsul sau cine l-a purtat, la ce evenimente a mai fost prezent.
Prin prezentarea unor obiecte adresate tuturor se pierde mult din puterea de adresare a unor intrebari simple: cine a facut obiectul si ce reprezinta, ce conota. Exista o multime de stiluri si de curente si mai mult exista o puzderie de publicuri carora li se adreseaza, dar pentru ca nu acordam importanta unor astfel de detalii, toate acestea devin derizorii. Si ce este si mai grav este ca ajungem sa consideram "vintage" o pereche de ochelari de la Mango. Dar nu ne intrebam in ce an a aparut Mango. Si este atat de simplu sa aflii si sa faci conexiuni si mai simple: Mango s-a infiintat in anul 1984 in Spania, in orasul Barcelona. Cat de vintage poate fi un produs de masa din anii 80?
Paradoxal, desi i se atribuie o importanta mare etichetei prin expunerea intentionata a unei imagini separate doar cu aceasta, nu gasesc aproape niciodata informatii despre producator. Mi se pare fundamental sa stiu macar tara de provenienta daca nu perioada in care a fost creat produsul sau cine l-a purtat, la ce evenimente a mai fost prezent.
Prin prezentarea unor obiecte adresate tuturor se pierde mult din puterea de adresare a unor intrebari simple: cine a facut obiectul si ce reprezinta, ce conota. Exista o multime de stiluri si de curente si mai mult exista o puzderie de publicuri carora li se adreseaza, dar pentru ca nu acordam importanta unor astfel de detalii, toate acestea devin derizorii. Si ce este si mai grav este ca ajungem sa consideram "vintage" o pereche de ochelari de la Mango. Dar nu ne intrebam in ce an a aparut Mango. Si este atat de simplu sa aflii si sa faci conexiuni si mai simple: Mango s-a infiintat in anul 1984 in Spania, in orasul Barcelona. Cat de vintage poate fi un produs de masa din anii 80?
miercuri, 7 octombrie 2009
De unde ne inspiram
Verde Ursuz a pornit in iunie anul acesta o noua rubrica in agenda Vintage Lover's Pub: Vinspiration. Iata si argumentarea din iunie pentru aceasta nevoie:
Pentru că e important să ne educăm simţul estetic şi să îl dezvoltăm. Pentru că nimeni nu s-a născut învăţat. Pentru că voi intraţi aici fiindcă iubiţi hainele vintage şi retro. Pentru voi, un articol săptămânal care să vă inspire. O să începem seria noastră de Vintage inspiration (pe scurt, Vinspiration) cu Anja Louise, un guru în materie de vintage finds şi vintage wardrobe remix. V-am încurajat încă de la înfiinţarea VLP, să ne trimiteţi poze cu achiziţiile voastre vintage. Nu aţi vrut, dar poate că acum o să prindeţi curaj. Anja a reuşit să adune peste 1000 de articole în anul 2008. În 2009, secţiunea Vintage are deja mai mult de 500 de poze. Prin urmare. veţi găsi pe pagina ei sute de poze care vă vor servi mai departe ca inspiraţie.
Nevoia acestor mici escapade in forme de creare si de receptare a frumosului vine dupa un lung travaliu. Sunt foarte multe bloguri in care fotografiile la haine sunt facute cu telefonul si aplicate cateva cropuri in photoshop pentru a vedea detalii de tesatura. Exista multe detinatoare de bloguri care au facut o minima investitie si au achizionat un model din plastic pe care sa aranjeze hainele pentru vanzare. Mai exista bloguri in care protagonistele sunt chiar detinatoarele blogului sau prietenele care sunt bucuroase sa pozeze. Cu toate acestea din cele peste 100 de bloguri care trateaza subiecte vintage sau retro doar doua bloguri mi-au atras atentia din ultima categorie si asta pentru ca e clar ca au alta cultura vizuala: Tzoale Misto, MGB si Nu pot sa cred.
Pentru că e important să ne educăm simţul estetic şi să îl dezvoltăm. Pentru că nimeni nu s-a născut învăţat. Pentru că voi intraţi aici fiindcă iubiţi hainele vintage şi retro. Pentru voi, un articol săptămânal care să vă inspire. O să începem seria noastră de Vintage inspiration (pe scurt, Vinspiration) cu Anja Louise, un guru în materie de vintage finds şi vintage wardrobe remix. V-am încurajat încă de la înfiinţarea VLP, să ne trimiteţi poze cu achiziţiile voastre vintage. Nu aţi vrut, dar poate că acum o să prindeţi curaj. Anja a reuşit să adune peste 1000 de articole în anul 2008. În 2009, secţiunea Vintage are deja mai mult de 500 de poze. Prin urmare. veţi găsi pe pagina ei sute de poze care vă vor servi mai departe ca inspiraţie.
Nevoia acestor mici escapade in forme de creare si de receptare a frumosului vine dupa un lung travaliu. Sunt foarte multe bloguri in care fotografiile la haine sunt facute cu telefonul si aplicate cateva cropuri in photoshop pentru a vedea detalii de tesatura. Exista multe detinatoare de bloguri care au facut o minima investitie si au achizionat un model din plastic pe care sa aranjeze hainele pentru vanzare. Mai exista bloguri in care protagonistele sunt chiar detinatoarele blogului sau prietenele care sunt bucuroase sa pozeze. Cu toate acestea din cele peste 100 de bloguri care trateaza subiecte vintage sau retro doar doua bloguri mi-au atras atentia din ultima categorie si asta pentru ca e clar ca au alta cultura vizuala: Tzoale Misto, MGB si Nu pot sa cred.
luni, 5 octombrie 2009
Primul blog
Primul blog care m-a fermecat acum doi ani de zile a fost 885 vintage.
Pana sa descoper RSS sau google reader intram zilnic sa vad daca a mai aparut ceva nou. Emotia era in fiecare zi noua si in fiecare zi imi doream sa pot vedea mai multe, ca intr-un muzeu. Apreciez mult hainele vechi deoarece purtau in ele un aer pe care acum nu il mai regasesc in hainele de productie de masa.
Vedeam in hainele de pe blogul 885 relaxarea de dupa servici a femeilor. Cu ajutorul tiparelor din reviste din Germania (cum ar fi Burda) ele croiau modele ale deprinderilor colective. Cordoane subtiri in contrabalans fata de curele care subliniaza talia, bureti care antreneaza umerii intr-un joc mai mult barbatesc, gulere rotunjite al caror tipar a fost preluat de la camasa barbateasca, toate imi transmiteau emotia croielii. Un moment kodak intiparit in minte din copilarie, de cand mama si bunica isi croiau singure hainele de zi cu zi.
Nu am pus mana pe o masina de cusut, nu stiu care e sentimentul cand stai aplecat asupra unei tesaturi si astepti sa iasa o piesa de care sa te bucuri cativa ani. Stiu insa ca putini mai au bucuria aceasta. Dar, exista un teritoriu unde ne mai putem inca bucura de aceste creatii. Iar ochii mei de bucura de fiecare hainuta care nu poarta eticheta si care este bine finisata. Poate daca am fi avut o scoala mai puternica multe dintre "modistele de casa" aveau un alt viitor. Dar nu se punea accent pe asta....
Pana sa descoper RSS sau google reader intram zilnic sa vad daca a mai aparut ceva nou. Emotia era in fiecare zi noua si in fiecare zi imi doream sa pot vedea mai multe, ca intr-un muzeu. Apreciez mult hainele vechi deoarece purtau in ele un aer pe care acum nu il mai regasesc in hainele de productie de masa.
Vedeam in hainele de pe blogul 885 relaxarea de dupa servici a femeilor. Cu ajutorul tiparelor din reviste din Germania (cum ar fi Burda) ele croiau modele ale deprinderilor colective. Cordoane subtiri in contrabalans fata de curele care subliniaza talia, bureti care antreneaza umerii intr-un joc mai mult barbatesc, gulere rotunjite al caror tipar a fost preluat de la camasa barbateasca, toate imi transmiteau emotia croielii. Un moment kodak intiparit in minte din copilarie, de cand mama si bunica isi croiau singure hainele de zi cu zi.
Nu am pus mana pe o masina de cusut, nu stiu care e sentimentul cand stai aplecat asupra unei tesaturi si astepti sa iasa o piesa de care sa te bucuri cativa ani. Stiu insa ca putini mai au bucuria aceasta. Dar, exista un teritoriu unde ne mai putem inca bucura de aceste creatii. Iar ochii mei de bucura de fiecare hainuta care nu poarta eticheta si care este bine finisata. Poate daca am fi avut o scoala mai puternica multe dintre "modistele de casa" aveau un alt viitor. Dar nu se punea accent pe asta....
V for Vintage
Urmaresc iubitorii de vintage de aproape doi ani de zile cu mare interes. Zilnic se deschide cate un blog cu tematica vintage dar fara continut. Hainele sunt aruncate de la un cumparator la altul fara a transmite vreo semnificatie, pe langa cea strict materiala care acopera nevoi functionale. Nu avem istorie in vintage pentru ca nu avem designeri consacrati. Abia acum au inceput romanii sa se trezeasca putin si sa ridice standardele in moda romaneasca. Ce creator de moda era mai cunoscut inainte de '89 in afara de Doina Levintza? Are cineva vreun catalog de moda pe-atunci?
Fi eco - schimba hainele
La inceputul anului am primit o gramada de mailuri de cum sa fii mai eco si propagau ideea ca sa fii eco nu e atat de greu. Pana acum cativa ani cumpararea de haine din magazine second-hand erau asociata cu saracia. Era rusinos sa fii vazut intrand intr-un astfel de magazin. Totusi, am aflat si noi ce se intampla prin alte parti ale lumii si am inteles si care e faza cu reciclarea, reutilizarea si eliminarea risipei de resurse ale planetei, dar am inteles si sa apreciem hainele foarte frumoase pentru care alti oameni nu mai au loc in sifonier.
Imagineaza-ti ca tocmai te-ai intors de la shopping cu multe plase, bluzite peste bluzite, fustite si jeansi, doar ca, din pacate, pui ceva kilograme in plus pe tine si hainele nu-ti mai vin bine. Daca le arunci o sa mai trimiti niste "chestii" la groapa de gunoi si o sa pierzi si acea investitie, daca le vinzi unui magazin second hand castigi niste bani si alte persoane pot purta acele haine. In Berlin am auzit ca tinerii practica o meserie cat se poate de frumoasa si ecologista, cauta haine in magazinele second hand pe care apoi le vand celor interesati, la un pret mai mare.
Tinerii din Romania care s-au plimbat prin Vestul Europei stiu ca in magazine second-hand poti gasi haine foarte chic la preturi mici, asa ca ti-ai putea permite si tu o rochie Dolce sau o geanta Prada. Lunar se organizeaza targuri unde o mana de romance au invatat ca pot realiza haine foarte moderne folosind materiale care altfel ar atrage molii intr-un colt al dulapului sau ar ajunge la groapa de gunoi. Rezultatele sunt fantastice. Fostul tau sacou de care te-ai plictist poate fi transformat in cateva zile intr-o vesta trendy pe care s-o poarte la un eveniment monden o celebritate.
Imagineaza-ti ca tocmai te-ai intors de la shopping cu multe plase, bluzite peste bluzite, fustite si jeansi, doar ca, din pacate, pui ceva kilograme in plus pe tine si hainele nu-ti mai vin bine. Daca le arunci o sa mai trimiti niste "chestii" la groapa de gunoi si o sa pierzi si acea investitie, daca le vinzi unui magazin second hand castigi niste bani si alte persoane pot purta acele haine. In Berlin am auzit ca tinerii practica o meserie cat se poate de frumoasa si ecologista, cauta haine in magazinele second hand pe care apoi le vand celor interesati, la un pret mai mare.
Tinerii din Romania care s-au plimbat prin Vestul Europei stiu ca in magazine second-hand poti gasi haine foarte chic la preturi mici, asa ca ti-ai putea permite si tu o rochie Dolce sau o geanta Prada. Lunar se organizeaza targuri unde o mana de romance au invatat ca pot realiza haine foarte moderne folosind materiale care altfel ar atrage molii intr-un colt al dulapului sau ar ajunge la groapa de gunoi. Rezultatele sunt fantastice. Fostul tau sacou de care te-ai plictist poate fi transformat in cateva zile intr-o vesta trendy pe care s-o poarte la un eveniment monden o celebritate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Abonați-vă la
Postări
Comentarii
