Hainele Vechi

Primul contact pe care l-am avut cu hainele vechi, second hand, a fost in gradinita cand primeam ajutoare de la nemti sub forma de haine si incaltaminte. Eram printre copii "privilegiati" care stateau in Ardeal si aveau vecini nemti care mai primeau ajutoare de la rudele lor. Asa am ajuns sa privesc altfel lucrurile vechi pentru ca tot ceea ce venea din Germania nu numai ca era calitativ dar avea un aer de obiect gandit.

Pe langa hainele lor vechi de care reuseau sa se debaraseze in acest fel, mai trimiteau si cataloage Quelle sau Otto (cred) cu ultimele curente in moda de masa de la ei. O faceau probabil ca sa ne indice unde sunt ei acum si diferenta culturala fata de noi. Nu primeam niciodata haine noi, toate pareau sa aiba zeci de ani. Cu toate acestea ne bucuram de toate extrem de mult. In clasa intai eu aveam pantofi de piele cu aer vintage. Mie imi placeau extrem de mult deoarece pielea era brodata si straluceau daca ii dadeai cu putina crema, spre deosebire de pantofii de la Antilopa care nu prindeau niciodata aceasi luciu.

Cu tot farmecul hainelor vechi, pentru ca ma imbracam ciudat, ceilalti copii ma ironizau si ma aratu cu degetul iar colegii mei faceau glume pe seama mea. Aratam ciudat, dar nu pentru ca parintii mei nu aveau bani sa-mi cumpere haine noi, ci pentru ca era alegerea mea sa arat asa, din alta lume.

Intrebarea pe care mi-o ridic astazi este cum de primeam atunci haine vechi de 20 de ani, cum le stocasera nemtii pana atunci? Erau hainele din pod pe care nu aveau inima sa le arunce, dar auzind de saracia din Romania si-au deschis cutiile si au inceput sa le dea? Li s-a facut mila de noi si au deschis cuferele cu amintiri?