In stilul meu

Incercand sa-mi definesc mai multe concepte despre curentul "vintage" care a explodat de vreo doi ani de zile si la noi, am ajuns sa citesc doua carti despre acest fenomen care a prins forta prin anii 80: Old Cloths new looks, second hand fashion unde intr-un capitol Alexandra Palmer explica raspandirea curentului vintage de la celebritati catre toata lumea intr-o incercare de a defini stiluri de imbracaminte mai "inteligente", idee pe care am regasit-o si in cartea: Fashion Brands, Branding Style from Armani to Zara.

Astfel ca, desi multe bloguri la noi au un aer predominant de SH si sunt putine magazine care contin haine cu adevarat vintage persoanele care cauta si iubesc aceste haine nu le colectioneaza din ratiuni economice sau ecologiste ci asa isi reconstruiesc ele stilul de a aborda lumea din jur. Cautarile prin lumea hainelor vintage sau SH reprezinta de fapt interpretari vizuale ale personalitatii.

Lupta intre hainele de productie de masa si cele SH nu se desfasoara la nivelul ideilor ecologiste si anti-consumeriste ci la nivelul identitatii si al definirii prorpiei personalitati prin gasirea propriului stil. Toate cautarile pana la ore tarzii ale noptii pe bloguri sau vizitele frecvente in magazinele de haine SH se fac pentru a defini un stil care in acest caz este unic si irepetabil, mult mai greu de atins in cazul hainelor noi, din magazine obisnuite.

Cel mai usor de observat multitudinea de atitudini pe care le pot crea hainele vechi sunt targurile de vintage organizate, unde din dorinta de a arata pasiunea pentru cultura vintage fiecare isi cultiva sisteme diferite de etalare a propriilor achizitii. Haine care au apartinut unor epoci diferite vin sa completeze tinutele intr-un mod absolut organic. Poate niciun designer de moda nu ar fi putut obtine un rezultat asemanator, cu toate tinutele pe care le-am vazut la ultimul targ, totusi acestea exista pentru ca cineva si-a folosit imaginatia si a avut curajul de a combina diverse elemente in tinute "de gala".