Primul blog care m-a fermecat acum doi ani de zile a fost 885 vintage.
Pana sa descoper RSS sau google reader intram zilnic sa vad daca a mai aparut ceva nou. Emotia era in fiecare zi noua si in fiecare zi imi doream sa pot vedea mai multe, ca intr-un muzeu. Apreciez mult hainele vechi deoarece purtau in ele un aer pe care acum nu il mai regasesc in hainele de productie de masa.
Vedeam in hainele de pe blogul 885 relaxarea de dupa servici a femeilor. Cu ajutorul tiparelor din reviste din Germania (cum ar fi Burda) ele croiau modele ale deprinderilor colective. Cordoane subtiri in contrabalans fata de curele care subliniaza talia, bureti care antreneaza umerii intr-un joc mai mult barbatesc, gulere rotunjite al caror tipar a fost preluat de la camasa barbateasca, toate imi transmiteau emotia croielii. Un moment kodak intiparit in minte din copilarie, de cand mama si bunica isi croiau singure hainele de zi cu zi.
Nu am pus mana pe o masina de cusut, nu stiu care e sentimentul cand stai aplecat asupra unei tesaturi si astepti sa iasa o piesa de care sa te bucuri cativa ani. Stiu insa ca putini mai au bucuria aceasta. Dar, exista un teritoriu unde ne mai putem inca bucura de aceste creatii. Iar ochii mei de bucura de fiecare hainuta care nu poarta eticheta si care este bine finisata. Poate daca am fi avut o scoala mai puternica multe dintre "modistele de casa" aveau un alt viitor. Dar nu se punea accent pe asta....
luni, 5 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu