De weekend

Schimba Hainele cu Diana

Dragostea de haine e boala grea. Ea se manifesta prin tulburari ale echilibrului financiar, suprasaturare a spatiului din dulapuri si iritarea celor care sunt nevoiti sa imparta zilnic spatiul cu tine. Cum recunosti ca esti dependenta? E simplu. Te gandesti cand ai facut ultima oara shopping de nevoie. La mine au trecut sase luni si shoppingul de nevoie a constat de fapt intr-o pereche de sandale comode, pentru ca restul de... 8 erau cu toc prea inalt pentru o iesire in parcJ Ce e de facut in cazul in care esti exact ca si mine o shopaholica fara speranta? Un schimb de haine... Nu te costa aproape nimic (intrarea este doar 10 lei), cunosti multa lume minunata (suferinde la fel ca si tine cu care vei gasi multe subiecte de... negociere), eliberezi spatiul ocupat cu hainele pe care nu le mai porti (si recunoaste sunt multe luate in momentele in care ai avut crize de personalitate) si te intorci acasa cu altele care de abia asteapta sa traiasca momente unice alaturi de noua stapana.

La ce nu trebuie sa te astepti:

- Ca vei apuca sa pui mana pe tot ce ai zarit frumos la sortare (La schimb participa fete la fel de pasionate ca si tine, care iti impartasesc uneori si gustul intr-ale modei)

- Ca vei lua fix numarul de haine pe care le-ai adus (In cazul unui schimb de haine “less is definitely more” si raman la parerea ca e mai bine sa gasesti 4 piese incantatoare decat 10 mediocre)

- Ca toate lucrurile ti se vor parea interesante (Aici e vorba de diferenta de stiluri si uneori si de putina imaginatie. Am auzit la acest “schimb de haine” multe idei interesante de reworking al unor piese pe care la prima vedere le-am catalogat “fara speranta”)

Cu ce gust pleci:

- Prima data a fost cel al caiselor verzi din gradina proaspat udata de o ploaie de vara

- A doua oara (adica acum pe 24 octombrie in Verde Café) al ceaiului (tot de caiseJ) cu urme discrete de cirese de la tigarile mele de foi

+ incantarea ca am vazut fete topaind literalmente de fericire pentru ca-si gasisera perechea de pantaloni perfecta pentru conformatia lor sau bascuta french in doua culori

+ multumirea ca dincolo de nebunia noastra (superficiala pentru unii) de a ne reinnoi garderoba cu haine a caror poveste trebuie rescrisa am reusit sa facem si o fapta buna. Toate hainutele care nu au fost luate au fost donate la un camin de copii.

Cea mai potrivita locatie pentru targuri

Dupa o lista destul de lunga, avem un "short-list" pe care va invit sa il mai periem putin :)

Cafepedia

Gaia

La Scena

Ota

Sala Dalles

Tago Mago

Verde Cafe

Strada Smardan

Pentru cine nu este de acord cu locatiile, varianta de mai jos este oricand disponibila:)

Astazi in Sufrageria

Mai multe detalii aici

Schimba Hainele cu Nora

Nora ne povesteste experienta ei de la schimb.

Schimbul a fost foarte placut, ca de fiecare data; mi-au lipsit acum pisicile dar ma bucur ca a fost ceaiul.

Desi in urma testului reiesea ca vreau sa scap de Peggy Moffit, dupa schimb mi-am dat seama ca mi-am luat hainute foarte asemanatoare cu cele de care abia ma despartisem, he he... M-am ales si de data asta cu vreo patru piese pe care le voi purta cu drag, am sa atasez aici foto, caci pozele conving cel mai bine.

Am fost de mica pasionata sa schimb hainele cu sora mea si cu prietenele, asadar ma bucur sa fac in continuare asta cu zeci de fete pe care nu le cunosc dar ale caror hainute urmeaza sa le port, hmm...

Abia astept schimbul urmator!

Taica Lazar

Un nume neobisnuit pentru un anticariat, vintage, second-hand, handmade si orice la 3 lei: Taica Lazar II.

Ce sta in spatele numelui:

In septembrie 1929, mulţi romăni nu işi permiteau haine noi; de aceea mergeau in hala vechiturilor şi apelau la Taica Lazăr, "regele negustorilor de lucruri uzate".

Lăngă fosta Primărie a Municipiului, in inima Capitalei, la doi paşi de lupoaica cu ţăţe de bronz, se ridică dintre maldărele de scaune şi de paturi rupte celebra Hală de vechituri căreia mahalagiii răi de gură i-au consacrat de multă vreme porecla "La păduchele de aur". Aci, in hala vechiturilor, unde se face cel mai curios comerţ cu putinţă, a domiciliat vestitul Taica Lazăr. Cu timpul, Taica Lazăr şi-a intins cămpul de operaţie pănă in păntecele Bărăţiei, unde două străduţe, din care una ii poartă numele şi astăzi - Strada Lazăr - aparţin exclusiv acelor cari cumpără şi vănd ghete, haine, lenjuri şi tot felul de lucruri vechi. De aceia, vorbind de Hala de vechituri, va trebui să pomenim şi de Strada Lazăr.

Hala, pentru vizitatorul care-i face pentru prima oară cunoştinţa, pare mai mult un muzeu stupid, decăt un bazar negustoresc. Iată, mobila care a fost căndva nouă, astăzi refăcută, vopsită, lustruită ca o fată extrem de bătrănă care incearcă prin toate mijloacele artei cosmetice să căştige ceva din ceea ce a pierdut. Iată o "garnitură", de pe vremea lui Cuza, alături de altă garnitură modernă, dar deteriorată şi refăcută cu tot meşteşugul acestor oameni care ştiu să refacă obiecte chiar din cenuşă. Pe un bufet, din alte vremuri, elegant peticit şi lustruit, işi picură tristeţea o admirabilă statuetă de marmură - o tănără fată cu nasul reconstituit din praf de gips, reprezentănd "Melancolia". Lăngă o pendulă de bronz - simpatică piesă de muzeu - o casă de bani de curănd vopsită in verde, strălucind in bătaia soarelui de vară.

Mobilă, obiecte de podoabă, covoare măncate de şoareci, dulapuri, veselă, farfurii - toate vechi, dar proaspăt vopsite - iţi fac impresia unui enorm depozit cules din rămăşiţele vreunui incendiu uriaş - o nenorocire in care omul a părăsit totul - de la mobilă pănă la ultima amintire "din noianul nimicurilor" cari alcătuiesc partea intimă şi sentimentală a căminului.

Discipolii lui Taica Lazăr sunt oameni şireţi, inteligenţi, experimentaţi, care cunosc dintr-o singură privire clientul "după cum calcă" şi se reped ca nişte vulturi atunci cănd au de-a face cu unul care intr-adevăr a venit să cumpere. Dacă intreabă cineva, i se răspunde repede cu mii de explicaţii, de argumente, de laude, de amănunte care ameţesc mintea cumpărătorului. Toţi negustorii din hală vorbesc la fel, pe nerăsuflate, cu luxul de amănunte specifice lui Taica Lazăr, care convinge intotdeauna clientul cu potopul de argumente sau cu geamantanul de anecdote din care serveşte atătea pănă ce clientul capătă bună dispoziţie pentru cumpărat.

Imaginaţi-vă o stradă, de-o parte şi alta cu "prăvălii" care-şi expun marfa afară, pe troptuar - paltoane, haine, pălării, ghete, cisme, pantofi, toate vechi, cărpăcite.

O stradă cu aspectul ciudat al acestor vitrine ambulante, care se mută din loc in loc, care se deşartă şi se primenesc cu "mărfuri" ce e drept vechi şi respingătoare, dar destul de căutate pentru oamenii cu totul săraci. In timpul gălăgiei, strada căpătă aspectul unei cetăţui asediate, la uşile prăvăliilor şi pe trotuar apărură femei cu părul despletit, ţigănci murdare, băeţandri cu faţa mănjită de negreală şi de grăsime - figuri sugestive şi interesante pentru un desenator dornic de noi subiecte.

Cumpărători şi hoţi

Intr-un dulap enorm, in rafturi şi pe trotuar, pănă dincolo de piatra vecinului, stau inşirate, ca soldaţii, perechile de ghete şi pantofi cu boturile srălucitoare parcă ar fi unse cu catran. Pe pereţi şi pe uşi, stau spănzurate haine vechi, de toate culorile, de toate mărimile. Pe stradă, in prăvălii, pretutindeni mişcare. Unii incearcă să cumpere, alţii să văndă, din pachete ascunse pe sub haine. Căte un agent de poliţie, plictisit, supraveghează din cănd in cănd "convorbirile" pentru a surprinde "ceva" borfaţi urmăriţi pentru diferite furturi.

"Prototipul adevăratului negustor de vechituri este Taica Lazăr, multiplicat astăzi printr-o sumă de oameni cari au aceiaşi infăţişare, acelaş port, aceiaşi şiretenie, aceiaşi «manieră» de lucru. De aceia toţi aceşti oameni cari poartă ceva din sufletul bătrănului şi care fac această negustorie ingrată poartă numele de Lazăr, indiferent de adevăratul lui nume. Dintre toţi este unul mai bătrăn care rămăne pănă la sfărşitul vieţei, prin tradiţie veritabilul Taica Lazăr. Cănd vinde, Taica Lazăr este intotdeauna voios, o veselie amestecată cu umbra tristeţei necazurilor de toată ziua"

Povestea de aici. Mai multe despre Taica Lazar aici si despre alte targuri romanesti aici.

Adresa magazinului: str. Viitorului, nr. 69, (langa Piata Gemeni, RATB 16, 616)

Cum a fost la Schimba Hainele, Schimba Personajul

O locatie noua invadata de personaje bucuroase sa se schimbe, sa ia o alta infatisare, un nou "look".

Pentru unele, lupta de a renunta la un anumit obiect a fost chinuitoare si inainte de a se da drumul la schimb, rochia verde si-a cerut stapana inapoi.

Pentru cele mai multe a fost un deliciu. Din placerea de a schimba un personaj si-a gandit intreaga tinuta: palarie+ poseta+rochie. Nu am avut timp sa surprind momentul magic, dar poate data viitoare vom tine cont de inspiratia de acasa.

Mai multe poze pe Facebook.

Theatrical Performance Through Fashion

Maine, Schimba Hainele cu Twiggy, Janis si Audrey

Pana acum 135 de persoane au raspuns testului de cautare a personajului de care vor sa scape.

Ma asteptam sa 'fim' multe care vor sa scape de Twiggy, de partea noastra copilaroasa si naiva, dar prea putine din noi vor sa se descotoroseasca de personaje mai serioase sau fashioniste: Verushka sau Peggy Moffitt.

Ca sa nu mai vorbim de Scarlett O'Hara. In personajul lui Scarlett am vazut toate pasionatele de vintage. Nici de ea nu vrem sa scapam, Scarlett e in noi, ne identificam cu taria ei de caracter si curajul de a fi unica.

Maine ne intalnim cu multe Twiggy, Janis si Audrey si cred ca va fi foarte usor sa le recunoastem pe unicele Verushka, Peggy sau Scarlett, ale caror haine sper sa nu nasca discordii :).

In plus, vreau sa multumesc revistei Tango pentru sustinere.

O carte pe care abia astept sa mi-o cumpar

Deadline, Adina Rosetti

“Romanul de debut al tinerei scriitoare Adina Rosetti este cel al unui autor pe deplin format si anunta o noua voce, originala si puternica, in peisajul literar nu numai românesc. Pornind de la doua cazuri reale (al unei fete care-a murit din cauza surmenajului si al unui homeless care se dovedeste a fi un stralucit artist pop), Adina Rosetti construieste mai multe lumi – a unei companii multinationale, a blocurilor, a unui oras de provincie, a spatiului virtual, a perioadei Ceausescu – intr-un mod extrem de inteligent si veridic.

Atelierul No5

In aceeasi zi cu evenimentul schimba hainele, Revista Atelierul isi lanseaza numarul 5. Dupa schimb mergem si la lansare?

Duminica, 24 octombrie, va asteptam de la ora 16:00 in Verde Cafe (str Domnita Ruxandra nr 15, Bucuresti) sa lansam impreuna Atelierul numarul 5 - Vintage/Retro

Dupa cateva luni agitate in care am vizitat Fabrica de Pensule din Cluj, terasa D’arc de pe malul Begai si ceainaria Ceai etc din Brasov, ne intoarcem acasa pentru trei evenimente cu totul speciale.

Luna octombrie o incheiem in Verde Cafe printr-un eveniment retro/vintage cu atmosfera carnavaliera. Vom avea vata de zahar, un muzicant la muzicuta si vom desena caricaturile vizitatorilor.

Adela Talpes ne va invata secretele plantelor presate iar Serebe a pregatit niste papusele speciale, cadouri pentru vizitatoarele noastre.

Invitat special: revista Art Clue

Tinuta vintage nu este obligatorie, dar daca simtiti ca vreti sa fiti Vintage va asteptam in outfit retro-vintage, ruj rosu, cercei cu clips, eyeliner, coafura retro.

Revista Atelierul a aparut din nevoia de a promova tot ceea ce inseamna handmade de calitate, de a aduna la un loc lucruri handmade nascocite de minti creative si maini pricepute, prin intemediul vitrinelor de prezentare virtuale, analizelor de trend si interviurilor cu artistii handmade pe care ii admira.

Ne-am propus sa sustinem si sa raspandim tot ceea ce inseamna stil de viata sanatos, ecologic, reciclare, de aceea vei gasi un spatiu consistent pe site-ul nostru dedicat acestor subiecte.

De asemenea, incercam sa oferim o viziune practica asupra a ceea ce inseamna marketing pentru produsele handmade, prin articolele "la obiect" cu sfaturi pentru tot felul de probleme de care micii artizani se lovesc cand incearca sa isi promoveze creatiile.

Toate aceastea si multe altele, pot fi gasite pe site-ul revistei Atelierul:

http://www.revista-atelierul.ro/

Astazi lansare DOR #4

Astazi, 21 octombrie 2010, Decât o Revistă lansează numărul de toamnă, un

număr ingenios şi uimitor ca o lopată chinezească.

Lansarea DoR #4 va avea loc în Club Control (Str. Academiei nr.19), de

la ora 20:00, cu citiri din revistă, o cântare cu prietenii noştri The

Mono Jacks şi câteva surprize regale. Intrarea e liberă. (În Control

găsiţi revista cu preţ redus: 20 de lei. Ea va fi disponibilă la

distribuitorii DoR din acest weekend, la preţul de 25 de lei.)

Pe copertă, fotografiat de Alex Gâlmeanu, este Artan mânuind lopata

chinezească, simbolul acestui număr. Despre Artan ştii: este

antistarul muzicii româneşti din '80 până azi, mai întâi vocea

formaţiei Timpuri Noi, apoi Partizan, pentru care activează cu succes.

Lopata chinezească este o superunealtă cu 18 funcţii, descoperită, ca

toate lucrurile bune, pe net. Am adus-o chiar din China şi l-am rugat

pe Artan s-o pună la treabă cu măiestrie, entuziasm şi profesionalism.

În paginile revistei îl veţi vedea cum nu l-aţi văzut niciodată: nu

vorbind, nu cântând, ci utilizând lopata-minune la îndeplinirea unei

misiuni.

Schimba Hainele in Margaritarelor 7

Duminica, de la 13.30.

Regulile schimbului:

- Schimbul se petrece duminica 24 Octombrie, cand va asteptam cu 10 haine si taxa de 10 lei, intre ora 13:30 si 14:00 pentru a aduna toate hainele dedicate schimbului si a avea timp sa le aranjam.

- Hainele sunt prezentate la intrare, verificate si inventariate

- Nu acceptam haine murdare, cu defecte, foarte sifonate, decolorate sau deformate. Nici costume de baie sau lenjerie intima.

- Va exista un colt unde puteti aduce haine pentru donatii, diferite de hainele dedicate schimbului.

- La 14:30 dam start schimbului si fiecare are dreptul sa-si aleaga alte zece articole vestimentare.

- Hainele pot fi probate, dar nu pot fi tinute mai mult de 15 minute, dupa care decideti daca le luati sau le puneti la loc pe standerul de haine pentru a fi alese de alte participante.

- Hainele alese trebuie prezentate la iesire.

Pana acum, se pare ca ne vom intalni cu mai multe Audrey & Janis. :)

Ce personaj sunt eu

Mi-am facut si eu testul de doua ori, la distanta de o saptamana. Prima oara am iesit Twiggy iar a doua incercare s-a dovedit a fi Janis Joplin invingatoare. In seara aceasta am reusit sa imi adun lucurile si sa le pregatesc pentru schimb si uite ce a iesit: un pic de Janis, un pic de Twiggy.

Hainele voastre vechi ce personaje reprezinta?

Regulile schimbului sunt aici

Schimba hainele si personajul, duminica, in Verde Cafe

Hainele tale vechi abia asteapta o noua interpretare! Esti curioasa sa stii ce personaj ar imbraca? Fa-ti testul de mai sus si pregateste-le pentru ca cineva isi doreste sa fie unul din cele sase personaje de care tu te-ai plictisit.

Detalii mai multe pe Facebook.

Un, doi, trei la perete #VINTAGE (partea a treia)

Cooperativa munca in zadar?

De cele mai multe ori cand aud vorbindu-se despre vintage ma simt ca in revista de mai sus. Multe lucruri frumoase, puse impreuna, fara a distinge intre ele decat vizual si prin combinatii cu alte piese vestimentare. As fi vrut sa fie mai mult, dar dupa cum mi se tot repeta, trebuie sa inteleg: nu exista povesti vintage, exista doar haine vintage! La fel cum nu exista targuri vintage. Conceptul a fost ingropat demult, caci sub emblema vintage branduri noi stau la coada si asteapta sa se lanseze. Vezi Molecule la V for vintage. Si atunci, ce ramane?

Toate cautarile prin fotografii anonime, reviste si almanahuri Femeia au fost inutile? Au folosit cuiva? Merita sa continui? A descoperit cineva ceva pe blogul asta?

Un, doi, trei la perete #VINTAGE (partea a doua)

De ce nu exista povesti vintage?

Abia cand am invitat expertele locale in vintage pe schimba hainele la discutii, am inteles ca datarea este foarte importanta pentru pasionatii de vintage, confera autenticitate. Putini simt nevoia sa intre in profunzimea povestilor, sa descrie epoca sau isi doreasc sa inteleaga spatiul socio-cultural in care a aparut haina respectiva. Simpla incadrare dupa specificul timpului este suficienta atat pentru vanzatoare cat si pentru cumparatoare. Nu conteaza in ce tara au fost create sau daca e un designer cunoscut, conteaza sa stim daca piesa e din anii 60, 70 sau 80.

Citeam in almanahul Femeia din 1965 un articol de 3 pagini, despre aparitia unui nou model de rochie. Inca din titlu iti dai seama ca nu are legatura cu moda sau frumusetea: “C628x, Biografia unui model”. Intreg colectivul participant la actul de creatie este invitat sa laude rochia. O rochie simpla, in dungi, fara talie, cu guler alb, un model important pentru industria de confectii pentru ca era croit fara talie, fiind astfel redus numarul de operatii necesare pentru coaserea mecanica si eliminarea aproape completa a muncii manuale. A fost prima rochie cu 99% dintre operatiuni mecanizate. Ce poveste sa te mai intereseze cand ai fost invatat sa gandesti moda din punct de vedere functional?

Daca ne intoarcem privirea catre contextul european, credeti ca au fost couturieri europeni care sa primeasca vreo comanda din Romania? Se lauda cineva cu un Dior sau Balmain? Nu stiu, eu nu am auzit, doar intreb.

In almanahul Femeia de exemplu, articolele despre moda apar abia in 1967, unde sunt mentionate cateva schimburi de pareri cu alte jurnale de moda din Europa iar abia in 1970 apar si referinte la designeri straini, comentate de romanii scoliti in institute de inginerie, referinte care se pierd prin anii 80.

Nu exista povesti despre hainele vintage deoarece negutatoarele abia acum invata cum sa le vanda. Am cautat povestea modelului C628x din nevoia de a avea eu ce sa povestesc mai departe si mai caut in continuare povesti, despre UCECOM, tiparele copiate din revista Neckrmann sau Quelle, sau povesti din atelierele de croitorie din epoca de aur.

Nu am intalnit pe nimeni sa isi doreasca sa afle mai multe despre marfa pe care o vinde. Piata este mica iar povestile nu isi gasesc inca locul. Un astfel de demers poate ca ar trebui sa mai astepte pana cand si piata de second hand va fi mai mare. Deocamdata suntem la nivelul la care credem ca Germania este cel mai mare exportator de haine second-hand din lume, (pentru ca de-acolo au venit primele vagoane de SH-uri si tot de-acolo ne aprovizionam in continuare) in defavoarea Statelor Unite de exemplu.

Va urma...

Un’, doi, trei, la perete #VINTAGE (partea intai)

Jocul de-a societatea secreta

Numeri pana la trei si apoi te uiti in urma sa vezi daca cei din spatele tau stau nemiscati. Cine se misca trebuie sa iti ia locul. Asa e si in vintage, reguli simple. Sunt trei pasi de parcurs: site-uri/ bloguri/ targuri, haine si datari. Cand ai zis datare te opresti si astepti sa vezi daca ai nimerit-o, sau consulti sursele personale pentru a incadra haina intr-un interval istoric. Daca nimeni nu se misca, jocul se reia. Cauta haine, incarca poze, publica masuri, tesaturi, culori, an si pret. Cauta haine, incarca poze, publica masuri, tesaturi, culori, an si pret.

Daca esti cu adevarat interesat si vrei mai multe detalii, trebuie doar sa intrebi, fie pe e-mail sau direct la targuri. De la cunoscatori, pentru cunoscatori. Blogul/ site-ul sunt doar spatii de expunere, nu de cultivare a pasiunii pentru vintage. Asa se aglomereaza site-urile cu multe haine, calcate si datate, haine ce provin fie din surse personale, din dulapul buncii, fie din magazinele SH, fie de la targuri si magazine specializate din afara. Etichetele sunt cele mai importante si cele mai cautate, caci ele atesta mai mult decat orice autenticitatea piesei. Dupa eticheta nu se mai zareste nimic, nicio poveste, nicio magie. Pretul si calitatea alegerilor facute de fiecare vanzator in parte, sunt singurele diferentiatoare. Trebuie sa fi ori extrem de curios ori extrem de dornic sa intri in “societatea vintage” ca sa ai parte de mai multe informatii.

Jocul se repeta de ceva ani, cu putini jucatori importanti, pentru ca fizic nu ai timp sa urmaresti mai mult de 10 bloguri/site-uri, in mare parte reprezentate si la targurile de profil din Bucuresti, cel mai important VforVintage. Cumparatoarele prefera sa caute si sa dea comada online, pentru ca le este mai la indemana decat sa iasa la vanatoare prin magazinele SH. Daca nu vrei haina livrata prin posta, poti merge la unul din zecile de targuri vintage lunare si sa o recuperezi de la proprietara. In plus, magazine vintage sunt rare: Atelier Aiurea de pe Covaci si Benjamin Vintage Store de pe Brezoianu, pe care imi tot propun sa il vizitez si nu ajung...

Va urma

Nu uitati

Asazi si maine e V for Vintage, la Sala Dalles, de la 12 la 20. Spor la cumparaturi verzi. Astept sa-mi spuneti daca ati gasit piele!

Femeia

Comentam acum 2 luni intr-un articol deretrospectiva despre cum era perceputa femeia in comunism. Am revenit cu dou imagini de coperta ale revistei Femeia din anii '70, unde femeia apare in doua ipostaze: cea de mama si cea de muncitor. Nu vreau sa intru din nou in polemica alegerilor proprii fata de cele programate de stat ci ma degraba sa punctez doua iconuri de-ale vremii: copilul si uzina. In imagistica comunista predominau aceste simboluri in promovarea feminitatii, decat feminitatea insasi. Acum ce iconuri intalnim?

O comoara

Am gasit o comoara, reviste Femeia din anii '70. Voi reveni cu noutati.

Schimba Hainele

Organizam un nou schimb, pe 24 octombrie, la Verde Cafe. Detalii aici.

Saptamana aceasta ma rup de lume, plec la munte, in speranta ca voi citi si voi juca sah.

Pana atunci va invit sa va ganditi daca pielea vintage e eco sau nu si oricum sa mergeti la targ! :)