Numeri pana la trei si apoi te uiti in urma sa vezi daca cei din spatele tau stau nemiscati. Cine se misca trebuie sa iti ia locul. Asa e si in vintage, reguli simple. Sunt trei pasi de parcurs: site-uri/ bloguri/ targuri, haine si datari. Cand ai zis datare te opresti si astepti sa vezi daca ai nimerit-o, sau consulti sursele personale pentru a incadra haina intr-un interval istoric. Daca nimeni nu se misca, jocul se reia. Cauta haine, incarca poze, publica masuri, tesaturi, culori, an si pret. Cauta haine, incarca poze, publica masuri, tesaturi, culori, an si pret.
Daca esti cu adevarat interesat si vrei mai multe detalii, trebuie doar sa intrebi, fie pe e-mail sau direct la targuri. De la cunoscatori, pentru cunoscatori. Blogul/ site-ul sunt doar spatii de expunere, nu de cultivare a pasiunii pentru vintage. Asa se aglomereaza site-urile cu multe haine, calcate si datate, haine ce provin fie din surse personale, din dulapul buncii, fie din magazinele SH, fie de la targuri si magazine specializate din afara. Etichetele sunt cele mai importante si cele mai cautate, caci ele atesta mai mult decat orice autenticitatea piesei. Dupa eticheta nu se mai zareste nimic, nicio poveste, nicio magie. Pretul si calitatea alegerilor facute de fiecare vanzator in parte, sunt singurele diferentiatoare. Trebuie sa fi ori extrem de curios ori extrem de dornic sa intri in “societatea vintage” ca sa ai parte de mai multe informatii.
Jocul se repeta de ceva ani, cu putini jucatori importanti, pentru ca fizic nu ai timp sa urmaresti mai mult de 10 bloguri/site-uri, in mare parte reprezentate si la targurile de profil din Bucuresti, cel mai important VforVintage. Cumparatoarele prefera sa caute si sa dea comada online, pentru ca le este mai la indemana decat sa iasa la vanatoare prin magazinele SH. Daca nu vrei haina livrata prin posta, poti merge la unul din zecile de targuri vintage lunare si sa o recuperezi de la proprietara. In plus, magazine vintage sunt rare: Atelier Aiurea de pe Covaci si Benjamin Vintage Store de pe Brezoianu, pe care imi tot propun sa il vizitez si nu ajung...
Va urma
Postări
Yap, in principiu (si in mare) sunt de acord cu acord cu tine insa cred ca problema se prezinta intr-o maniera inca mult mai sinistra decat spui tu aici... Ma depaseste o singura chestie: cum s-or fi descurcand cei (si sunt multi) pentru care singura componenta care conteaza e cea economica? Trebuie sa fie o munca atre chinuitoare, chiar daca elimini partea de informatie/citit. Sunt segmente intregi de vintage care s-au blocat (ca sa nu zic "distrus")exact din acest motiv: "mult si prost" (sau in varianta mai recenta "mult si dubios") ca sa aiba "poporul" ce cumpara... Noroc ca "poporul" asta amator de vintage a inceput sa aiba si discernamant, isi mai pune intrebari, s-a cam saturat sa ia tepe.
RăspundețiȘtergereBanuiesc ca defrisarea second-hand-urilor e o operatiune temeinica, cu patroni fericiti.
In Romania vintage-ul e o pasiune care implica gheare si colti nu din dorinta de a fi cel mai bun (care ar fi absolut legitima), ci din dorinta de a vinde cat mai mult. Orice, oricui si oricum. Singura solutie este rabdarea, crede-ma...
rabdare avem, dar avem nevoie de o reinterpretare si de alte obiective decat pret si castig.
RăspundețiȘtergere