De ce nu exista povesti vintage?
Abia cand am invitat expertele locale in vintage pe schimba hainele la discutii, am inteles ca datarea este foarte importanta pentru pasionatii de vintage, confera autenticitate. Putini simt nevoia sa intre in profunzimea povestilor, sa descrie epoca sau isi doreasc sa inteleaga spatiul socio-cultural in care a aparut haina respectiva. Simpla incadrare dupa specificul timpului este suficienta atat pentru vanzatoare cat si pentru cumparatoare. Nu conteaza in ce tara au fost create sau daca e un designer cunoscut, conteaza sa stim daca piesa e din anii 60, 70 sau 80.
Citeam in almanahul Femeia din 1965 un articol de 3 pagini, despre aparitia unui nou model de rochie. Inca din titlu iti dai seama ca nu are legatura cu moda sau frumusetea: “C628x, Biografia unui model”. Intreg colectivul participant la actul de creatie este invitat sa laude rochia. O rochie simpla, in dungi, fara talie, cu guler alb, un model important pentru industria de confectii pentru ca era croit fara talie, fiind astfel redus numarul de operatii necesare pentru coaserea mecanica si eliminarea aproape completa a muncii manuale. A fost prima rochie cu 99% dintre operatiuni mecanizate. Ce poveste sa te mai intereseze cand ai fost invatat sa gandesti moda din punct de vedere functional?
Daca ne intoarcem privirea catre contextul european, credeti ca au fost couturieri europeni care sa primeasca vreo comanda din Romania? Se lauda cineva cu un Dior sau Balmain? Nu stiu, eu nu am auzit, doar intreb.
In almanahul Femeia de exemplu, articolele despre moda apar abia in 1967, unde sunt mentionate cateva schimburi de pareri cu alte jurnale de moda din Europa iar abia in 1970 apar si referinte la designeri straini, comentate de romanii scoliti in institute de inginerie, referinte care se pierd prin anii 80.
Nu exista povesti despre hainele vintage deoarece negutatoarele abia acum invata cum sa le vanda. Am cautat povestea modelului C628x din nevoia de a avea eu ce sa povestesc mai departe si mai caut in continuare povesti, despre UCECOM, tiparele copiate din revista Neckrmann sau Quelle, sau povesti din atelierele de croitorie din epoca de aur.
Nu am intalnit pe nimeni sa isi doreasca sa afle mai multe despre marfa pe care o vinde. Piata este mica iar povestile nu isi gasesc inca locul. Un astfel de demers poate ca ar trebui sa mai astepte pana cand si piata de second hand va fi mai mare. Deocamdata suntem la nivelul la care credem ca Germania este cel mai mare exportator de haine second-hand din lume, (pentru ca de-acolo au venit primele vagoane de SH-uri si tot de-acolo ne aprovizionam in continuare) in defavoarea Statelor Unite de exemplu.
Va urma...
Postări
Interesanta povestea modelului revolutionar :)
RăspundețiȘtergereE limpede ca SUA e cel mai mare exportator, de fapt ai vazut si tu in Old Clothes, New Looks. Asa cum e cel mai mare exportator de multe alte lucruri. Size matters.
In privinta povestilor, cred ca o sa te dezamageasca raspunsul meu, insa cred ca probabilitatea sa poti afla ceva despre o haina (mai mult decat examinand-o adica), oricat ti-ai da interesul, e foarte mica indiferent de unde le procuri. O 'poveste', cat de schematica, poti afla doar daca o cunosti pe fosta proprietara sau poti ajunge la ea printr-un sir mai lung sau mai scurt de oameni. Din pacate, rareori e posibil lucrul asta, chiar daca nu te aprovizionezi din second hand ci din targuri specializate sau de la colectionari. Asta daca am inteles bine la ce poveste te referi.
Ti-am simtit lipsa la V4V :)
Nu e atat de limpede ca SUA e cel mai mare exportator si da din cartea Old Clothes New Looks am scos si sondajul in dreapta. Ce reiese din intrearea de pe blog este ca lumea chiar crede ca hainele second vin din Germania sau Marea Britanie, pentru ca asta si scrie pe magazinele SH si de acolo se aprovizioneaza cel mai mult. E mai dificil sa faci un import de haine din SUA, costurile de transport sunt mari si trebuie sa cumperi cantitati industriale, sa stii de ce inchiriezi un container.
RăspundețiȘtergereSi mie mi-a lipsit targul VforVintage dar am putut sa plec si eu in sfarist undeva anul asta. In plus, urmeaza ceva foarte fain :). Un nou eveniment schimba hainele la care esti invitata mea.
Iar ion legatura cu povestile, urmeaza partea a treia :), pe care nu am scris-o inca.
uu..chestii faine si surpriza! sper numai sa nu fie intre 23-31 ca atunci 'scap' si eu putin din tara :)
RăspundețiȘtergerespor la partea a treia
SUA e cel mai mare exportator de vintage prin orta lucrurilor... In plus, cultura vintage practic tot de acolo vine. Insa (la fel de evident) cand vine vorba de relatia SUA-Romania din acest punct de vedere, e de ras. Si aici revin la discutia despre "provenienta articolului" si "locul de fabricatie al articolului" - presupun ca acum ti-ai dat seama de ce este atat de important sa stim de unde l-a procurat vanzatorul sau colectionarul...
RăspundețiȘtergerePana la povesti, discutii si analize pe o piesa anume cred ca ma e cale (foarte) lunga, asta daca o sa ajungem vreodata acolo...
In orice caz incepe sa mi se para foarte intersanta incercarea ta de apune problema in cu totul alt mod de pana acum - e foarte atragatoare ideea insa ma intreb (ca si tine) daca are sens.
of, macar ai admis ca exista si povesti vintage, dar nu la noi :(. trebuie sa ne zbatem si ne luptam pentru ele. Uite un exercitiu ar fi sa reinventam personajele din vremuri apuse cu hainele pe acre le avem acum, vintage sau nu, din placerea de a avea ce povesti mai departe. Vii la schimb? Ai spus ca-mi lasi un mail...
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru invitatia la schimb insa n-am cum sa vin de data asta, o sa pun afisul pe blog in orice caz.
RăspundețiȘtergere