Moda in Epoca de Aur

Sursa foto

„Am ajuns manechin în urma unui anunţ în ziar”, spune Eugenia Enciu, stând picior peste picior pe un scaun din atelierul ei, cu pereţii tapetaţi cu fotografii ale clientelor şi prietenelor. Aşa se întâmpla dacă voiai de lucru, te uitai în ziar şi găseai „Căutăm prezentator de modă”.

Eugenia a fost doar una dintre multele concurente care candidau pentru un post de manechin la Casa de modă Venus. Era înaltă şi frumoasă, dar nu în standardele pe care ultimii ani le-au impus fetelor care visează astăzi să fie admirate pe un podium.
Zina Dumitrescu, designerul şi coordonatorul casei, alegea manechinele după ochi şi le sfătuia uneori să mai slăbească. Pe Eugenia a ales-o pentru că i s-a părut că are o sclipire aparte în ochi. Nu s-a înşelat, căci tânăra avea să devină una dintre cele mai celebre feţe ale modei româneşti din anii ‘80. Să fii manechin în acea vreme însemna să ai o carte de muncă, să te duci la serviciu în fiecare zi de la 8 dimineaţa la 4 după-amiaza, să prezinţi colecţii sau să stai în picioare ore nesfârşite, în timp ce hainele erau probate şi chiar croite pe corpul tău.Pentru Eugenia Enciu meseria aceasta a fost o întâmplare, dar una fericită. (continuarea articolului aici)