Romanie, Romnie

Comunism fara feminism

foto articol: Femeia intre rolul productiv si cel reproductiv

Feminismul a fost incompatibil cu comunismul, care l-a si condamnat ca „deviationism burghez“. „A produs o emancipare prin munca si un patriarhat de stat. A reusit sa etatizeze pina si capacitatile reproductive ale femeilor. A preluat o parte din cresterea copiilor, dar a incurajat dubla zi de munca pentru femei. A contribuit la independenta economica a femeilor, dar nu si la autonomia lor. Diferentele de venituri dintre barbati si femei s-au micsorat semnificativ, desi domeniile in care lucrau femei erau mai prost platite, ca si astazi, de altfel“, insira Mihaela Miroiu albele si negrele comunismului pentru feminism. „In comunism nu a existat feminism, au existat insa feministe remarcabile, precum Ecaterina Oproiu si Stana Buzau.“

Sursa

Amintiri din Epoca de Aur

"Eu nu am amintiri din comunism. Aveam 3 ani si vreo 9 luni cand a fost Revolutia, dar am amintirile bunica-mii si ale maica-mii despre cozi, si lipsuri, si cartele, si tigari de contrabanda, si banane inghetate dar luate la preturi astronomice prin diverse retele. Poate tocmai de-asta mama m-a facut pachet si m-a trimis la tara cand eram mica: bunicii mei aveau curte, soba (adica posibilitatea de incalzire cu lemne), si erau, pe langa toate astea, niste croitori destul de respectati in zona comunei Brazi (da, aia cu rafinaria). Mai ales bunicul, care facea costume pentru tot felul de indivizi, judecatori de la tribunalul Ploiesti, diversi membrii de partid prin primarie. Deseori, bunicii primeau plata in produse. Tocmai de-asta , atunci cand am mai crescut (cred ca aveam vreo 3-4 ani cand se intampla), bunicul avea mereu un patratel de ciocolata pus deoparte, intr-un dulap cu cheie. Tot din experienta doamnelor familiei, stiu ca la capitolul haine iar nu prea aveam de suferit. Pentru ca ai mei bunici reuseau sa faca minuni din doua bucati de panza. Si pentru ca bunica-mea a lucrat pana tarziu la o croitorie in Ploiesti si reusea sa mai sustraga cate un metru de “ceva”. Mai stiu cateva povesti destul de scary legate de contrabanda si produse pe sub mana, de la mama. Mama care, la vremea respectiva lucra in ditamai unitatea militara. In care unitate militara puteai face rost de cafea,tigari, carne, lapte, dar daca erai prins te mancau sfintii."

Mai multe aici

Bucuresti, 1970

Imagini dintr-un magazin. Dar care?

Moda in Epoca de Aur

Sursa foto

„Am ajuns manechin în urma unui anunţ în ziar”, spune Eugenia Enciu, stând picior peste picior pe un scaun din atelierul ei, cu pereţii tapetaţi cu fotografii ale clientelor şi prietenelor. Aşa se întâmpla dacă voiai de lucru, te uitai în ziar şi găseai „Căutăm prezentator de modă”.

Eugenia a fost doar una dintre multele concurente care candidau pentru un post de manechin la Casa de modă Venus. Era înaltă şi frumoasă, dar nu în standardele pe care ultimii ani le-au impus fetelor care visează astăzi să fie admirate pe un podium.
Zina Dumitrescu, designerul şi coordonatorul casei, alegea manechinele după ochi şi le sfătuia uneori să mai slăbească. Pe Eugenia a ales-o pentru că i s-a părut că are o sclipire aparte în ochi. Nu s-a înşelat, căci tânăra avea să devină una dintre cele mai celebre feţe ale modei româneşti din anii ‘80. Să fii manechin în acea vreme însemna să ai o carte de muncă, să te duci la serviciu în fiecare zi de la 8 dimineaţa la 4 după-amiaza, să prezinţi colecţii sau să stai în picioare ore nesfârşite, în timp ce hainele erau probate şi chiar croite pe corpul tău.Pentru Eugenia Enciu meseria aceasta a fost o întâmplare, dar una fericită. (continuarea articolului aici)

Inainte de ’90

Sursa

Inainte de ’90, moda in Romania era un sistem organizat, centralizat, notiunea de designer vestimentar nu exista, iar atelierele de creatie isi desfasurau activitatea in intreprinderile de confectii unde se concepeau modelele pentru prezentari la targuri si expozitii. Modelele erau create sub indrumarea unor specialisti din cadrul unui departament ce functiona in cadrul centralei, iar ulterior s-a creat un institut de moda IMOD, care se ocupa de studii si cercetare, unde se efectuau rapoarte de tendinte, insa rolul lui nu a fost vizibil in activitatea de moda autohtona.

Intreprinderile erau coordonate de Centrala industriei confectiilor din Bucuresti, si lucrau in anii ’80 aproape 100% export. Nume faimoase din industria de profil, Confex si APACA, faceau export in cantitati considerabile, iar cei mai profesionisti constructori de tipare, modelieri si muncitori lucrau aici.

Un alt nume de referinta il reprezenta Romartizana, asociatie ce avea ca scop promovarea celor mai reprezentative produse romanesti de arta populara. Romartizana s-a bucurat de mare succes atat pe plan extern, cat si in randul doamnelor ce faceau parte din corpul diplomatic din Bucuresti.

Centralizat era si sistemul cooperatist, singura forma capitalista a economiei, activitatea cooperatorilor fiind dirijata de UCECOM. In cadrul sau erau sectii de confectii, unde muncitoare mai talentate executau pentru doritori modele dupa reviste sau dupa ureche. In marile orase ale tarii erau asa-numitele case de moda. Cea mai mare si mai renumita era casa de moda Venus Bucuresti, infiintata in anul 1960, iar din 1972 condusa de Zina Dumitrescu. Inainte de 1989 era singura casa de moda din tara cu prezentari saptamanale si echipa de creatie, douazeci de cabine de proba, cu lucru in doua schim buri si cu 40 de modele executate saptamanal.
Prezentarile de moda includeau un soi de miscari scenice, o combinatie intre dans-teatru-muzica-coregrafie, fiind ceva mai creative decat cele din prezent, si erau saptamanale si dedicate atat specialistilor, cat si comerciantilor.

Fondul plastic, initial Sindicatul Artelor Frumoase, a fost transformat in 1950 in Uniunea Artistilor Plastici, moment in care s-a introdus si cenzura. Din anul 1989 cenzura a fost inlaturata, sfarsindu-se toate interdictiile, dar si subventiile. Designerii vestimentari se intitulau artisti plastici si isi vindeau creatiile prin intermediul acestei organizatii. Era la moda sa cumperi produse vestimentare dintr-un asemenea loc, unde si-au facut debutul nume precum Doina Levintza, Liza Panait etc.

Prima institutie ce pregatea inginerii pentru industria de confectii, tricotaje si pielarie a fost infiintata in Bucuresti (1934) - Scoala Superioara de Textile, transferata din anul 1952 la Iasi, iar din 1955 integrata in Institutul Politenic „Gh Asachi”.

Universitatea Nationala din Bucuresti, fostul Institut de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, infiinteaza in anul 1971 un departament de moda, fiind primul program specializat in moda din tara. In cadrul acestui departament a predat si Adina Nanu, autoarea singurei carti despre istoria costumului publicata in Romania: „Arta, stil, costum”. Momentan mai exista astfel de centre in orase precum Cluj-Napoca, Timisoara, Iasi, Oradea si Sibiu.

Aici restul articolului

Chiar nu exista vintage romanesc?

O intrebare care ma obsedeaza in fiecare zi si in fiecare zi stau cel putin jumatate de ora sa mai caut un raspuns, sa mai adaug o bucatica la acest puzzle, fie prin comparatii cu ce se intampla in alte tari, fie pe bloguri sa vad daca a mai aparut ceva nou, o discutie informala pe la un targ, reviste, etc.

Nu cred intr-un raspuns negativ, a la Vintage Police: nu exista vintage romanesc pentru ca hainele au fost purtate pana la epuizare. Am haine acasa care demonstreaza contrariul, costume din vremea bunicilor, din anii '40 dar si haine de la parinti, pana in anii 80 inclusiv. Ei nu le-au purtat pana la epuizare, pentru ca erau hainele lor "bune", pentru ocazii, petreceri, zile de conferinte si adunari nationale. Haine pe care le scoteau din sifonier doar la evenimente. Parintii mei si apropiatii lor sunt nascuti in anii 50. Mi-e greu sa cred ca aceasta generatie si-a purtat hainele pana cand s-au rupt, sau le-au aruncat demult, in speranta ca vor uita perioada comunista. Romanii cu greu arunca ceva din casa, sunt mari strangatori.

Cand povestesc persoanelor peste 40 de ani care-i noua mea pasiune, zambesc cu nostalgie pentru acele vremuri cand hainele reprezentau altceva fata de acum. Erau purtate altfel si valorificate altfel, pentru ca se gaseau greu si costau mult. Sunt convinsa ca asa cum parintii mei mai au haine vechi in sifoniere, mai sunt milioane de romani si aceeasi romani, cand fac curat in fiecare an mai arunca din ele, nestiind sau neconstientizand valoarea lor.

Noi nu avem second-handuri care sa adune haine din Romania, toate sunt din import. Nu am intalnit niciun vintage lover pasionat de hainele de provenienta romaneasca. In alte tari, precum Italia, comerciantii fac rost de produse din biserici, unde fac selectie din hainele si obiectele oferite saracilor. Asa s-a construi incepand cu secolul XII o breasla puternica economic in Florenta, breasla rigattierilor, din nevoia de a vinde lucruri de calitate la un pret mai mic, pentru a le face accesibile mai multor clase sociale. Rigattieri erau specialisti in haine si obiecte vechi si erau chemati in fata judecatorilor sa ateste vechimea acestora, pentru a putea verifica daca o tranzactie a fost corect facuta sau nu. Cea mai importanta functie a lor insa, era cea culturala, caci pastrau vie valoarea spirituala a unui obiect, prin punerea acestuia in circulatie si asignarea unei valori.

Ma intreb de ce nu s-a ocupat nimeni de aceasta nisa in vintage, de promovarea hainelor romanesti. Admitem cu totii ca existau multe fabrici de confectii in comunism dar negam existenta fizica a acestor haine. E adevarat ca valoarea lor estetica nu se compara cu obiectele de provenienta franceza sau engleza, dar chiar si asa ea exista. Sunt chiar atat de greu de gasit, sau chiar atat de urate cat sa nu merite atentia noastra?

Romania 1960 translatat in 1980

Stil de viata romanesc (foto, 1980, Bucuresti) versus ce scrie revista Femeia in 1967:
"Creatorii romani au reusit sa realizeze in moda o linie proprie tarii noastre, linie caracterizata prin mult gust, rafinament, accesibila oricarei siluete. In constructia liniei de moda a intervenit elementul de folclor specific regiunilor din tara noastra, cules de creator si adaptat la moda actuala. " Victoria Caragea (redactor sef la revista Modern).

Ganduri

Ne ferim de termenul de moda comunista de parca ar fi spurcat, blestemat. Nu stim sa il valorificam. Consideram ca hainele acelei perioade au fost purtate pana la epuizare si din acest motiv nu recunoastem existenta unei potentiale colectii. Aproape singura marturie ramasa sunt rochiile de care ne-am atasat emotional pentru ca avem fotografii de atunci: fotografiile de la nunta parintilor, bunicilor, unchilor, fotografii din albumul de familie pe care il redeschidem din melancolie.

Cati ati observat ca fotografiile de "studio" semanau intre ele, cat de standardizate erau, si totusi cum fiecare fotograf incerca sa iasa din anonimat si sa incerce o incadrare originala. Ma amuza folosirea coloanelor si a vazelor cu flori :). Ati observat cum sunt incadrate si cat de importanta este ca in fotografie sa fie folosit ba un ghiveci cu flori, ba un cosulet sau o vaza? Care era legatura dintre cele doua obiecte?

1989

In imagine apar parintii mei la cununia lor civila care a avut loc in august 1989 (deci inca in epoca de aur:)), mama poarta un costum de culoare ivoire dintr-un fel de brocart satinat achizitionat din faimosul magazin COCOR si produs de BEGA TIMISOARA; pantofii din pacate nu s-au pastrat dar sunt de la GUBAN ,din nubuck alb decupati la virf si cu toc metalic...very 80's :)

Domnul pictor poarta sacou in patratele si papion(ca un artist veritabil:))

Despre moda comunista cu Vintagelike

Genoveva a lasat un comentariu foarte frumos si elocvent pentru moda comunista, pacat sa ramana doar un comentariu.

Ma bucur ca ai postat aceasta fusta pentru ca vine in sprijinul afirmatiei mele, pe care o sustin si o voi sustine cu tarie, ca moda comunista nu era cenusie. Este o fusta groasa, de culoarea galben deloc pal, ce a fost purtata de mama mea iarna, cand tindem sa ne imbracam, fie comunism sau nu, in culori inchise. Asortata cu cojocel scurt romanesc si cu cizmulite imblanite , era bestiala, parca cobora din alte timpuri. Materialul asta, gabardina de lana , ca si matasea naturala, casha, triplu voal de lana, voaluri naturale, nici nu mai stiu ce sa scriu aici, erau importate din China de UCECOM, le puteai gasi uneori pe la centrele lor de croitorie ( stiti , ne duceam la " Complex"- era cizmarie, plapumari, tricotaje, croitorie, ceasornicarie, tapiteri..), dar de cele mai multe ori, sefii anumitor ateliere,cei descurcareti, stiau sa fie prieteni cu magazionerii, asa ca plecau cu masina personala, nu neaparat Dacia, plina de minunatii.Desigur, se incarcau in gestiune cu marfa, nu va ganditi la alte grozavii. N-as putea sa descriu balotii aia printre care ma plimbam , adolescenta fiind. Puteam sa spun ce are in compozitie un material doar atingandu-l.Nu ma putea pacali nimeni la bumbac, stiam imediat daca are si celofibra. Mi-am pierdut dexteritatea asta in timp. Iar mama, responsabila unui atelier de lucru cu tertii, nu explic ce inseamna asta acum, nu lucra cu clientii direct, ci onora comenzi din tara, dar nicidecum haine de fason, ci alte aiureli. Nici nu era pregatita pentru asa ceva, serviciul era doar din plictiseala, atunci cand copiii se marisera.
Dar stia al naibii de bine sa comande o rochie, sa pretinda sa ii vina perfect.O sa ziceti ca e simplu, dar nu e deloc.
Spre deosebire de ea, eu am incercat la 14 ani sa imi fac dupa o carte o pereche de pantaloni, care au iesit cu turul scurt, asa, la buric. Am suferit mult. Mult timp, lucratoarele mamei imi lucrau tot ce imi trecea prin cap, sau ce vedeam prin reviste aduse din Germania, scotand tiparele pe saci transparenti de plastic. Apoi am inceput sa imi lucrez eu. Si multi ani nu m-a oprit nimeni, imi faceam cate un pantalon pe zi, plus o fusta. Si aia scurta de o palma sau lunga, stil tiganesc. Nimeni nu-ti tinea cont de faptul ca purtai asa scurt, era foarte la moda in '83-'84,sa ai fusta in trei volane , scurta. Am intrat la facultate si a trebuit sa fac armata ( faceau si fetele), o luna am facut, iar in serile cu discoteca, tot in fusta scurta ma imbracam, iar camarazii de la batalionul " Vanatori de munte", care era de baieti, majoritatea din Timisoara erau niste nebuni, cu cercel in ureche, unii rockeri cu dermatograf pe la ochi, imbracati super fain,nu se lua nimeni de ei. Asa ca nu vreau sa aud de descrieri sumbre, moda n-are legatura cu regimul. A, n-ai materiale de calitate, atunci ia o carpa , pune-i o dantela si sa vezi cum arati.
Important este ceva ce scapa multor femei: sa stii sa dai valoare hainei de pe tine , chiar daca e doar rochia din carpa.

1981

Tot de la Vintagelike:
Fusta lucrata la croitoreasa in anul 1981, in Romania.
Este in clini care se deschid foarte amplu in partea de jos.
Materialul este gabardina autentica, rar se gasea in acea perioada, mai rar o intalnim azi, sunt doar fake-ri, ca sa zic asa. Gabardina este o tesutura fina dar groasa, cu efect rips oblic pronuntat, ceea ce ii confera si calitate de impermeabilitate partiala.
"Gabardine" este primul salon de moda din Franta unde s-a produs o astfel de tesatura.
Fusta este masura mica, dar se poate modifica prin coborarea beteliei ( implicit scurtarea fustei). Este captusita cu atlas natural.
Am decis sa o incadrez la categoria " vintage", desi anii '80 ii consider un stil mixt, avangardist si retro in acelasi timp.
Pentru cunoscatori, o piesa remarcabila., nu numai datorita modelului si materialului, ci si culorii, folosita mai rar la articlolele de toamna-iarna ( galben lamaie coapta).

Trivale, Pitesti

Nora: Rochita a fost realizata in 1980 la un atelier specializat in confectionarea rochiilor de mireasa din cartierul Trivale, in Pitesti. E o rochie simpla dar fermecatoare, alcatuita toata din volane mari, unul chiar acoperind umerii. Materialul este un fel de satin in care sunt sculptate mici flori de zapada :)

De-a lungul anilor am purtat-o si eu in diverse imprejurari (la scoala intr-o piesa de teatru, la o petrecere, un concert de jazz), tot modificandu-i lungimea (desi niciodata nu am taiat-o definitiv). Ceea ce ma incanta la ea e ca, schimband centura, pantofii, poseta, poate capata de fiecare data un alt aer, mai modern sau mai retro.

1978

O rochie de la Vintagelike, din 1978.

O rochie din 1978, cu " dovada". Imi pare rau ca nu se vad clar poseta si pantofii, niste opere de arta, lucrate din lac bej, pe calea Victoriei. Pantofii cu platforma si toc gros, inalt. Initial a fost lunga, ulterior a fost scurtata pt a mai fi imbracata doar o data ( in total de doua ori), realizandu-se, in partea de jos, 2 fuste suprapuse, surfilate strans pentru a se ondula. Fermoarul a fost schimbat. Materialul , care este cu aspect brocat pe fata , putin lucios ( pe dos foarte lucios), nu este jerse, ci o stofa intrata in Romania " la pachet", grea si plina, din fibre de matase vegetala, cu amestec de ceva sintetic ce ii da si elasticitate. Habar n-am cum se numeste materialul asta. Culoarea este verde de iarba sanatoasa, sau verde dragon, altfel decat in poze.

Apropo de concurs: a sosit ieri cartea de pe Amazon.

Arta modei din Brasov

Un compleu de la Emotions.


O alta piesa pe care am mostenit-o de la matusa mea. Compleul a fost lucrat tot la Arta modei in Brasov, cu vreo... 50 de ani in urma... Materialul este matase naturala f. plina, textura cu luciu pregnant, rochia are dublura din satin gros, f. plin, se incheie cu fermoar intr-o parte, are 2 randuri de pliuri in partea de sus la bust numai in fata.
Blaiserul are de asemenea captusala din acelasi material, reverul este mare, lung in fata, pe toata marginea gulerului si spre rever are ceva ca o bentita in interior, care face sa stea gulerul amplu, plin, bogat. Din umar blaiserul are cate 3 pliuri care se desfac spre bust. Se incheie cu doi nasturei imbracati in acelasi material.

Sebes Caprioara

Ariana Shop despre geaca ei, cumparata in anii 70:

Jacheta pe care azi o scot la vanzare, am iubit-o foarte mult, am purtat-o si am ingrijit-o ca pe copilul meu, insa trebuie sa plece din sifonierul meu din varii motive. Are o varsta destul de inaintata a fost cumparata de catre parintii mei, nici atunci nu era nou nouta, varsta exacta nu o stiu, insa eticheta ei inca pastreaza informatii pretioase privind provenienta ei si prin asta ne spune si ca este destul de veche, ar fi din anii `70. A fost fabricata la Sebes, la fabrica "Caprioara", fabrica ce a livrat doar pentru export.

Istoric:

In anul 1950 se construieste o sectie de articole de sport, iar in perioada 1961-1966 se reconstruieste si se modernizeaza sectia de tabacarie, are loc dotarea sectiei de marochinarie cu linii tehnologice noi si cu masini pentru sectia de croitorie precum si dezvoltarea sectiilor de confectii de piele si inlocuitori. Fabrica primeste denumirea de I.P.M.CAPRIOARA. In anul 1965 incepe livrarea de produse de marochinarie pentru export in Suedia si URSS.

Margot Vintage: (extras din VP) "Din pacate,cam asa e,piesele vintage romanesti sunt rare .Am gasit la cineva (si am si cumparat-o),o poseta facuta la I.I.S Caprioara Sebes R.S.R.In rest,vorba fetelor: piese facute de croitoreasa (respectiv mama mea,la care veneau cucoane: sotii de cine stie ce sefi,inginere etc). Le lucra dupa reviste aduse de dincolo. Plus,ca avea o prietena nemtoaica si avea mereu actualizata colectia de reviste de gen."

Tanara Garda

Cum si-a facut Ariana's Shop cercetarea despre puloverul pe care il vinde:


Pulover pe gat cu umerii cazuti. 100 % acrilic. "Tanara Garda"
Marime: 42, dar: bust - max.116 cm ,lungime maneca - 52 cm, lungime totala - 50 cm,
Stare: ff buna. Zero defecte !
Pret: 15 lei. pret final: 10 lei

Info despre Tanara Garda:
De la întreprinderile de comerţ exterior se mai scurgeau mostre, de la „Adesgo” se luau ciorapi, de la Fabrica de Inox se luau furculiţe, linguri şi cuţite, de la „Tricotajul Roşu” se luau furouri şi cămăşi de noapte, de la „Tânăra Gardă” se luau diferite categorii de produse, în funcţie de cât de bine erai „înşurubat” în fabrică.
„Care erau mai vechi, mai şefe, puteau să ia şi pulovere, şi perechi de pantaloni, nu le mai controlau portăriţele aşa... Ele puteau să scoată chestii mai mari din fabrică, noi, fetele mai mici, fără prea multă vechime, luam o aţă, o papiotă, în portofel”, povesteşte Ionela Brăteanu, care lucra la „Tânăra Gardă” din Bucureşti în anii ’70. sursa

Intreprinderea de Confectii Craiova

Margot Vintage are o rochie optzecista, din Craiova.Hainute Dora Si Miss Hunter avea o rochie confectionata tot la Craiova.

Guban

Apropo de intrebarea de mai sus, exista vintage romanesc, un exemplu ar fi marca Guban.
Blaziu Guban şi Andrei Kladori au infiinţat Uzina Chimica Guban la Timişoara in 1930. In 1952, a fost predata statului si redenumita Intreprinderea de Pantofi si Mase Plastice Victoria Timisoara. Numele Guban s-a pastrat pentru productia de pantofi care a început în anii '60. (Sursa TVR)

La YVW , Vintage Diva's Room, si Haine Vintage am gasit pantofi marca Guban.

3R=V

Cateodata trebuie sa pun frana, sa regandesc obiectivele si sa vad daca nu cumva am apucat alt drum. Din discutia precedenta, desi a fost din vina mea ca nu stiam ca hainele sunt falsuri, mi-am dat seama ca nu vreau sa vorbesc despre ce este contemporan in moda. Am alt obiectiv de acoperit. Numele pe care mi l-am ales (Fingo Senis), nu tine deloc de ce se intampla acum la Paris, Milano sau New York, ci are legatura cu ecuatia vintage-ului romanesc: 3R (Recuperare, Refolosire, Reutilizare) = V (for Vintage).

In Romania s-a deschis de aproximativ doi-trei ani, o piata noua care poarta numele vintage si care are doua forme de vanzare: online sau prin targuri de profil. Pasiunea pentru vintage a strans in doi ani de zile o adevarata comunitate, care urmareste schimbul de haine "vintage". Ecuatia vintage-ului romanesc, modifica definitiile consacrate in alte parti, recuperind trecutul vestimentar comunist. Ceea ce este vintage in Romania depinde de cei implicati in circulatia hainelor, de persoane care avand acum 25 de ani, au apucat prea putin din epoca de aur si nu au o reprezentare clara a modei din aceasta perioada.

Tot incercand sa definesc termenul de vintage, cel mai des ne-am lovit de perceptia ca moda vintage este reprezentata de hainele parintilor si bunicilor nostri. O alta definitie a fost greu de oferit deoarece cumparatoarele cu greu accepta termenul de second hand in garderoba lor. Pe de alta parte sunt putine surse de achizitionare a hainelor vintage, putine afaceri online de acest tip fiind aprovizionate de la targurile internationale de profil, cele mai multe au ca sursa sifonierele parintilor.

Neexistand un designer cunoscut in timpul comunismului si nicio publicatie care sa scrie despre moda, exceptie facand un almanah cu functie multipla, am lansat acum doua luni ipoteza ca vintage reprezinta hainele dinainte de revolutie, puse la schimb ca sa ne amintim de parinti sau bunici, de vremurile pe care le-au trait si probabil ca sa rememoram prin intermediul hainelor, vremurile prin care au trecut. Ipoteza nu s-a confirmat, multe din cititoarele mele au gasit potrivita asocierea dintre vintage si moda comunista dar cred ca vanzatoarele sau "curatoarele vintage-ului" nu o gasesc oportuna pentru mica lor afacere.

Ce stim despre moda comunista este ca era de inspiratie germana, din cataloagele Quelle sau Neckermann primite de la rude sau cunostinte care reusisera sa emigreze, ca exitau croitori care stiau sa copieze imediat tiparul rochiilor purtate de faimoasele Angela Similea sau Corina Chiriac si ca exista Casa de Moda Venus si Fondul Plastic, care mai scoteau cateva modele pe an, la preturi ridicate pentru buzunarele romancelor.

Ce imi propun in continuare este sa construiesc o imagine a garderobei feminine dinainte de revolutie, cu ce se imbracau, ce surse de inspiratie aveau, pe ce cataloage se uitau si de unde isi cumparau hainele sau unde si le croiau. Imi propun sa cotrobai adanc prin sifoniere si sa scoate la iveala o colectie de haine si fotografii din perioada comunista, care sa completeze imaginea despre moda romaneasca, in consecinta sa demonstrez de ce termenul vintage este apropiat de comunism.

Din acest motiv am lansat concursul. Imi pare rau ca nu am reusit sa va implic mai mult in concrsul acesta, dar poate ca intelegand motivatia mea, ma veti ajuta.