Un, doi, trei la perete #VINTAGE (partea a doua)

De ce nu exista povesti vintage?

Abia cand am invitat expertele locale in vintage pe schimba hainele la discutii, am inteles ca datarea este foarte importanta pentru pasionatii de vintage, confera autenticitate. Putini simt nevoia sa intre in profunzimea povestilor, sa descrie epoca sau isi doreasc sa inteleaga spatiul socio-cultural in care a aparut haina respectiva. Simpla incadrare dupa specificul timpului este suficienta atat pentru vanzatoare cat si pentru cumparatoare. Nu conteaza in ce tara au fost create sau daca e un designer cunoscut, conteaza sa stim daca piesa e din anii 60, 70 sau 80.

Citeam in almanahul Femeia din 1965 un articol de 3 pagini, despre aparitia unui nou model de rochie. Inca din titlu iti dai seama ca nu are legatura cu moda sau frumusetea: “C628x, Biografia unui model”. Intreg colectivul participant la actul de creatie este invitat sa laude rochia. O rochie simpla, in dungi, fara talie, cu guler alb, un model important pentru industria de confectii pentru ca era croit fara talie, fiind astfel redus numarul de operatii necesare pentru coaserea mecanica si eliminarea aproape completa a muncii manuale. A fost prima rochie cu 99% dintre operatiuni mecanizate. Ce poveste sa te mai intereseze cand ai fost invatat sa gandesti moda din punct de vedere functional?

Daca ne intoarcem privirea catre contextul european, credeti ca au fost couturieri europeni care sa primeasca vreo comanda din Romania? Se lauda cineva cu un Dior sau Balmain? Nu stiu, eu nu am auzit, doar intreb.

In almanahul Femeia de exemplu, articolele despre moda apar abia in 1967, unde sunt mentionate cateva schimburi de pareri cu alte jurnale de moda din Europa iar abia in 1970 apar si referinte la designeri straini, comentate de romanii scoliti in institute de inginerie, referinte care se pierd prin anii 80.

Nu exista povesti despre hainele vintage deoarece negutatoarele abia acum invata cum sa le vanda. Am cautat povestea modelului C628x din nevoia de a avea eu ce sa povestesc mai departe si mai caut in continuare povesti, despre UCECOM, tiparele copiate din revista Neckrmann sau Quelle, sau povesti din atelierele de croitorie din epoca de aur.

Nu am intalnit pe nimeni sa isi doreasca sa afle mai multe despre marfa pe care o vinde. Piata este mica iar povestile nu isi gasesc inca locul. Un astfel de demers poate ca ar trebui sa mai astepte pana cand si piata de second hand va fi mai mare. Deocamdata suntem la nivelul la care credem ca Germania este cel mai mare exportator de haine second-hand din lume, (pentru ca de-acolo au venit primele vagoane de SH-uri si tot de-acolo ne aprovizionam in continuare) in defavoarea Statelor Unite de exemplu.

Va urma...

Din seria anti-vintage-kapitalism

Sursa foto

L-am gasit de curand pe Dr. Sketchy, un fenomen international care a plecat din New York si s-a raspandit in cateva luni. Practic, oricine poate tine in mana un creion, poate schita cateva modele burlesti, la o ceasca de cafea sau un pahar cu vin. Faptul ca modelele sunt de un comic exagerat a asigurat raspandirea rapida a acestui tip de divertisment. Orsicat este o metoda de relaxare placuta din care te alegi cu cateva informatii.

Ce-ar fi daca s-ar organiza si la noi un astfel de curs: cum sa schitezi rapid o tinuta a anilor '20?

Cele bune sa se-adune

In fiecare inceput de saptamana se anunta cate un targ pentru sfarsitul saptamanii in curs. Se inmultesc precum ciupercile dupa ploaie si se pare ca interesul e mai in floare ca niciodata. Cat va mai tine lectia de kapitalism vintage? Cand trecem si noi la lucruri mai simpatice?

Ma gandesc la o petrecere in stilul anilor 60 unde toate pasionatele de vintage sa se imbrace in haine din acea perioada, sa fie atente la fiecare detaliu si sa poti recunoaste personaje celebre sau doar pasiunea pentru hainele din perioada respectiva. Mi-as alege un personaj din filmul lui Antonioni, Zabriskie Point, un portret al Americii de la sfarsitul anilor 60:

Voi ce tinuta ati alege?