Concurs: "Nunta in Epoca de Aur"

Din povestea ei se intelege ca i-a intrebat pe ai ei de momentul nuntii, le-a dat astfel ocazia sa-si aminteasca si sa povesteasca si apoi le-a spus povestea. E cel mai fain lucru pe care-l poate genera un astfel de exercitiu, sa afli lucruri despre oamenii pe care-i ai aproape, pornind de la mici momente de istorie.

Catsigatoarea este Silvana

Pauza

foto de aici

Pauza de la haine. Schimba hainele exerseaza alt exercitiu, surpriza.

Intre timp mai asteptam povesti de nunta din epoca de aur, pentru concurs.

Concurs: "Nunta in Epoca de Aur"

Tricourile Dor

Date despre concurs si premii aici.

Schimb de povesti

Epilogul cartii "Love, Loss and What I Wore".

Scrisa si ilustrata de Ilene Beckerman.

Cine mai e interesat sa faca schimb de povesti, cu ilustratie cu tot si poate sa isi citeasca povestea intr-o colectie?

Mai multe detalii aici.

Silvana

Povestea rochiilor e poate mai putin interesanta decat povestea cuplului (si poate ca asa si trebuie sa fie). S-au cunoscut la studioul foto unde lucra viitorul meu tati, care in loc sa-i developeze filmul in cele cateva zile necesare, a reusit sa lungeasca procesul la vreo cateva saptamani. La scurt timp dupa si-a luat ramas bun de la cohorta de gagici care-l curtau (hehe, asa cel putin spune el) si a pus marea intrebare, citez: "Vrei sa fii taranca mea?". Si mama a vrut. S-au casatorit dupa 3 luni. Iar legenda spune ca abia atunci a aflat tata ca viitoarea lui sotie nu avea 18 ani, cum parea, ci 28, fiind deci cu cateva luni mai batrana ca el.

29 nov 1979 – cununia civila

1 dec 1979 – nunta. Soare la amandoua ocaziile si o caldura neobisnuita pentru iernile de atunci. Coafura rezista!

Rochia de cununie era din triplu voal si avea un subtil cordon impletit din acelasi material, care insa nu razbate de dupa imensul buchet de garoafe – florile preferate ale mamei. Am pastrat-o toata adolescenta, asteptand rabdatoare sa "grow into it". Din pacate au mancat-o moliile intre timp, iar mama a decis s-o arunce. Decizie cu care nu as fi fost nici in ruptul capului de acord, daca eram de fata!...

Rochia de mireasa, din matase chinezeasca cu un model vegetal foarte finut, in tesatura, dantela adusa de peste mari si voal din comert . A ramas doar o bluza din ea. Papionul cu jabou purtat de tata era si el din aceleasi materiale si facut de aceleasi manute. Ale unei anume Viorica, consateanca, vecina de peste drum si croitoreasa desavarsita, "vinovata" de mare parte din superba garderoba a mamei mele (rochiile facute e ea au circulat pe la toate nepoatele si verisoarele mamei, iar pe mare parte din ele inca le purtam cu mare placere sora mea si cu mine).

Voalul, nici prea lung, nici prea scurt, s-a rupt inca de la nunta. Dar parintii mei inca "rezista" dupa 31 ani!

Roxana

Anul de gratie 1976, locatia rustica, mirii emotionati. Mireasa isi achizitionase rochia de pe faimosul Lipscani (stradutele-i faimoase ce pe atunci dadeau tonul in materie de moda, or so I've been told)....rochia este simpla, ce are spectaculos este trena, care facea si cred ca si astazi da o oarecare somptuozitate rochiei de mireasa.

Nu se mai stie nimic despre rochie (ce pacat!!!)...mi-ar fi placut sa o pot ajusta si poate chiar purta rochia!

Concurs: "Nunta in Epoca de Aur"

Pentru ca am primit cereri de prelungire, concursul se prelungeste pana la sfaristul lunii august. In acest fel vor avea timp suficient toti cei care isi viziteaza bunicii sau parintii, sa recupereze cateva poze, sa scaneze pozele si sa ni le trimita alturi de poveste.

Mecanismul concursului este aici si va reamintesc ca premiul cel mare este un abonament la decat o revista iar cine culege cele mai multe like-uri pana pe 30 august, primeste un cadou surpriza.

Mi-as dori tar mult sa stiu povestea miresei din fotografia de mai sus.

Concurs: "Nunta in Epoca de Aur"

Sunt 6 povesti pana acum in competitie si mai sunt doar cateva zile pana la decizia finala. Sa prelungim termenul? Mai ajunge cineva acasa la parinti/ bunici, in vacanta, sa scormoneasca prin albumele de familie sa le scaneze pentru a se inscrie in concurs?

Arua

S-au cunoscut in Bucuresti, la locul de munca. Primul loc de munca pt fiecare dinte ei.
El repartizat automat de facultate in Bucuresti, ea inca studenta, au infiripat "idila" care mai tarziu avea sa-i duca la un mariaj de 29 de ani (care va tot fi, ca altfel nu v-as mai povesti )
Dupa 1 an, in 1981, au hotarat sa se casatoreasca si nu asa, oricum, ci cu doua nunti, cate una in orasul natal al fiecaruia :)
Atat rochia de mireasa, cat si costumul "de ginerica" au fost aceleasi la ambele petreceri, pt ca nu aveau suport material sa le schimbe.
Oarecum pe fuga, cu banii stransi de la CAR si cu ajutorul parintilor , au dat fuga pe Lipscani , de unde au ales costumatiile din fotografie.Au avut grija sa fie cele pe care si le doreau, pt ca "o data-n viata faci nunta" :)
In prezent nu se mai stie nimic de aceste costumatii, pt ca au sfarsit la "consignatie", din nevoia de bani pt luna de miere de la Poiana Brasov, de care si acum isi amintesc cu placere :)

Decat o Revista

Decat o Revista lanseaza joi, 22 iulie, numarul #3, la Gradina Verona (Carturesti)

Otto Barbarul, cover starul DoR #3, e sufletul formaţiei de punk românesc Alarma, un proiect tânăr care vrea să schimbe ţara şi apoi lumea. Otto are 16 ani, vârsta la care totul este posibil, vârsta la care lucrurile în care crezi sunt adevăruri absolute, vârsta căutărilor de tot felul - sexuale, intelectuale, profesionale. Urmărindu-l pe Otto la concerte, la repetiţii şi acasă, nu numai că ne amintim cum era la 16 ani, dar ne amintim cât e de important să-ţi cauţi un rost. (Fotografii de Ioana Carlig.)

Va poftesc, impreuna cu Decat o Revista, la scormonit prin albumele de familie dupa fotografii de nunta. Cine trimite fotografia cu cea mai faina poveste castiga un abonament pe un an la revista + tricou DoR.

Rodica, 1979, Tulcea

Se zice ca femeile viseaza la rochia lor de mireasa de mici, pentru mama insa a fost o alegere pur rationala. A vazut-o in Neckermann si a pus-o pe viitoarea soacra care era croitoreasa sa i-o faca. Cred ca a fost mai atenta la palarioara decat la rochie. (Vroia sa para mai inalta J.)

Genoveva

Anul este 1965, toamna. N-am la indemana mai multe poze, dar am sa incerc sa intru in arhiva de familie, obstacolul fiind distanta care ne separa.

Minime detalii pe care le pot oferi acum: materialul ( unknown) alb, probabil o matase plina in amestec cu alte fibre. Avea un pattern: flori de margaritar, argintii. A fost achizitionat de la un magazin despre care mama imi tot povesteste, deoarece foarte multi ani, pana spre '80, il tot vizita, pentru ca se gaseau matasuri si alte chestii deosebite. Ceea ce am priceput clar este ca se afla vis-a-vis de Scala (Bucuresti).

Rochia a fost lucrata la o croitoreasa din provincie, ce isi facuse un renume, deoarece confectiona haine pt diverse artiste sau persoane publice

Modelul nu era ceva obisnuit in Romania la rochiile de mireasa, mai ales ca nu este lunga, dar nici la rochiile de zi, deoarece majoritatea femeilor purtau in acea perioada rochiile acelea drepte, care nu marcau talia, sau cu talia marcata dar in nici un caz cu acel clos de la fusta. De fapt, privind-o pe nasa, ne putem face o parere despre stilul in care se imbracau si coafau femeile in acea perioada.

Oricum, miresele isi faceau rochii lungi, cu maneca, in Romania. Dar modelul folosit de mama nu era ceva neobisnuit pentru 1965, in alte tari.

Coronita a fost facuta pe comanda, sa para un buchetel, nicidecum sa semene cu acele coronite pe care se puteau gasi in comert. Mi-a povestit ca a gasit un magazin unde a reusit sa streseze un mester ce confectiona accesorii pentru mirese.

Oricum, se pare ca a alergat foarte mult, manata de dorinta pe care a manfestat-o toata viata, aceea de a fi " altfel".

Voalul este scurt, bufant, se purta pe atunci, nu stiu cat de mult in Romania, dar, verificand pe Internet, pe site-uri vintage, am observat asta.

Din pacate , rochia nu mai este, a fost imprumutata impreuna cu voalul si nu a mai fost restituita. Eu mi-o amintesc vag, dar am vazut-o si am atins-o, ceea ce pentru mine conteaza foarte mult.

Mariana - 1981

Nunta mea a avut loc in 17 octombrie 1981.

Decizia am luat-o suficient de rapede din cauza repartitiei guvernamentale ce ne pandea. Eu eram deja repartizata in Bucuresti, datorita mediei, desi n-aveam locuinta aici. Dar pana sa termine si sotul facutatea, orasele mari s-au inchis. De aceea am actionat pe principiul: repartitia s-a inventat pentru a exista transferul. Asa ca ne-am hotarat ca in termen de doua luni sa facem nunta.

Poate am fost un personaj atipic, dar niciodata nu m-am gandit cum sa fie rochia mea de mireasa. Ceea ce vedea prin magazinele timpului, o aglomeratie de voaluri asemanatoare cu plasele de tantari imi repugnau. Dar, pentru ca intotdeauna exista un dar, obiceiurile locului de obarsie ale parintilor sotului cer ca rochia de mireasa sa o cumpere acestia. O datina ce pare avantajoasa din punct de vedere material, dar usor frustranta moral. Mai ales cand e vorba de nunta ta. Asa ca la inceput am ales modelul dintr-o revista Nekermann gasita cu greu. Nu e simplu sa te pui de acord asupra modelului, mai ales atunci cand nu se intelege ca fiecare femeie are dreptul sa-si aleaga rochia de mireasa in functie de personalitatea sa. Apoi am mers, impreuna cu viitoarea soacra, la Magazinul Victoria, pentru a cauta un material adecvat anotimpului si modelului. Cu o copie dupa model si material ne-am infiintat la croitoreasa din orasul si cartierul socrilor. Aceasta a inteles cam ce voiam de fapt si mi-a cusut o rochie, se pare, frumoasa dar pe care n-am iubit-o de loc.

Piesa mea de rezistenta a fost plaura (coronita) cu voalul. Desi acum cand ma uit la fotografii (cum e cea alaturata) pare demodata si ilara, mie mi-a placut foarte mult. Mi-a placut pentru ca avea foarte multe flori si pentru ca voalul imi acoperea fata. De aceea l-am considerat ca pe un simbol al inocentei si virginitatii. Dar palura a mai jucat un rol in viata mea: cel de martor. Pare neverosimil, dar asa a fost. In acea perioada incercam sa-mi fac buletinul de Bucuresti. Era greu desi aveam repartitia in buzunar. Trebuia sa „te ia” cineva in spatiu. In sfarsit am imbunat pe cineva in acest sens, niste rude mai indepartate la care locuiam. Dar sectoristul, unul dintre cei mai importanti oameni din comunitate la acea vreme, trebuia sa verifice daca intr-adevar locuiaiam la adresa indicata. Si pentru ca vizita a facut-o in timpul zilei, dupa lungi insistente si audiente, cand eram la serviciu, palura asezata pe pat a fost piesa care l-a convins ca acolo aveam domiciliul. Nostim.

Mariana - 1982

Este 1982. Pentru majoritatea doamnelor din jurul meu nunta reprezenta si inca reprezinta o anumita piesa vestimentara: rochia de mireasa. De aici si mirarea celor apropiati in momentul in care eu m-am sustras achizitionarii vestitului simbol pentru a opta in schimb sa imprumut rochia alba de la o cunostinta.
Mult mai provocatoare mi s-a parut alegerea rochiei pentru cununia civila pe care o programasem spre seara. Dupa indelungi cautari in Bucuresti, Craiova si Slatina m-am lasat vrajita de o rochie pe care am achizitionat-o de la Magazinul Olt din Slatina. Inca o am; sta cuminte pe umeras si de fiecare data cand deschid usa sifonierului imi aduce un zambet amintindu-mi de clipele in care m-am simtit cea mai fermecatoare ... dintre toate! :D

Doina

1975, iarna. Nu se gaseau rochii de mireasa gata facute. Nu se gasea nici un fel de material alb, mai plin sau mai lucios, pentru o face o rochie la comanda. Era exclus sa gasesti voal. Doamna Patriciu, maestra casei de moda Venus, inainte ca manechina Zina sa devina PR/ul locului mi-a realizat aceasta toaleta, de un gri pal argintiu, cu accesoriile potrivite sezonului rece.

Rochia clasica de mireasa e din 1985. Dupa 10 ani am organizat un Revelion cu tema. Deja, devenise permis si posibil. Tot de la Venus! :))

Concurs: "Nunta in Epoca de Aur"

Cine nu ar vrea ca fotografia mamei sa stea intr-un album si sa o arate copiilor sau nepotilor peste cativa ani buni? Cu totii stim ca nu s-au facut rochii de designer, dar in acelasi timp ne laudam cu cele mai multe femei frumoase. Sa le vedem!

Va poftesc, impreuna cu Decat o Revista, la scormonit prin albumele de familie dupa fotografii de nunta. Cine trimite fotografia cu cea mai faina poveste castiga un abonament pe un an la revista + tricou DoR. Mai multe despre concurs aici.

Concurs: "Nunta in Epoca de Aur"

Dupa multe cautari am reusit sa gasesc cel mai bun premiu pentru concursul Nunta in Epoca de Aur: un abonament pe un an la Decat o Revista. Scopul acestui concurs este de a strange o colectie de fotografii si povesti despre rochiile de nunta si poate sa le public intr-un album "nunta romaneasca", (aspect care ramane de discutat si analizat). Ce va rog este sa trimiteti pana pe 31 iulie fotografii dinainte de '90, cu rochia de mireasa pe care ati admirat-o in copilarie la sertarulcuhaine[@]gmail.com impreuna cu anul nuntii si povestea rochiei. Fotografiile si povestile vor fi publicate pe blogul schimba hainele.

Decat o Revista premiaza cea mai faina poveste printr-un un pachet format dintr-un abonament pe un an la revista DoR si un tricou DoR iar cine culege cele mai multe like-uri pana pe 31 iulie, primeste un cadou surpriza.

Astept inscrierile voastre incepand de astazi 22 iunie pana pe 31 iulie, pe adresa sertarulcuhaine[@]gmail.com.

Concursul se prelungeste pana pe 30 august.