Claudia - About Vintage

De unde te inspiri atunci cand faci cumparaturi pentru About Vintage?

Mereu m-au inspirat magazinele de antichitati, targurile de vechituri din Romania si nu numai. Primul targ vizitat a fost in Copenhaga, atunci a inceput totul :), apoi au urmat si altele. De multe ori am descoperit din intamplare magazine sh, foarte aranjate, pe care le frecventez adesea. Ma inspir si din moda strazii. Cumpar in functie de material, de imprimeu, de model. De cele mai multe ori cumpar lucruri pentru mine personal, urmand sa le expun la targuri.

A devenit vintage-ul un curent in moda feminina?

Da , a devenit. Pacat ca doar in moda feminina...mai vad si baieti care poarta vintage , insa nu sunt foarte multi. O dovada este traficul blogurilor vintage si de asemenea aglomeratia de la targuri. Pana si marile magazine au colectii denumite "Vintage". Oricum nimic nu se compara cu piesele autentice, piese facute la comanda, la care cusaturile sunt foarte bune iar materiale de calitate.

Ce inseamna vintage pentru tine?

Pentru mine Vintage inseamna orice obiect din trecut care iti inspira creativitate, frumusete si caruia ii pot spune povestea mai departe. Asa s-a intamplat si cu cerceii mamei de la cununia civila, cu manusile din macrame ale bunicii si cu acele de cravata ale tataului meu.

Cerceii i-a cumparat o tipa de la un targ, a fost foarte mandra de achizitie; manusile le-a cumparat o doamna tot de la un targ , le-a cumparat pentru un cadou. Am avut cateva ace de cravata de la tata si s-au dat la diferite targuri, au fost tipe care le-au cumparat pentru iubitii lor sau chiar pentru ele. Am intalnit foarte multi oameni care prefera sa cumpere o piesa vintage pentru a o darui cuiva drag, pentru ca sunt unice si au o istorie.

Ma bucur cand exista oameni interesati de aceste povesti. Merg si pe principiul " poarta si da mai departe"

Care este sfatul tau pentru cele care imbraca haine vintage?

Le apreciez pe cele care poarta vintage si mi-ar placea sa existe si domni care sa faca la fel.

Le sfatuiesc sa acorde mai mult timp "cuatarii de comori"; pot gasi piese de foarte buna calitate preturi foarte bune. Sa isi puna imaginatia la lucru si sa combine nou cu vechi, sa vada in ceea ce isi cumpara mai mult decat un simplu obiect de imbracat.

Designerul sau epoca preferata din istoria modei?

Perioada '60-'70 ma fascineaza. Imprimeurile geometrice, florale, in culori calde, atat in moda cat si in design-ul de interior si mobilier. Ca designer, Barbara Hulanicki fondatoarea brandului BIBA .

Alice, Vintage Capella

Alice - Vintage Capella

Cum vezi tu curentul/fenomenul vintage in Romania?

Pentru Romania termenul de vintage nu cred ca este bine definit, cu atat mai mult curentul sau fenomenul !De foarte multe ori sunt intrebata, daca hainele sunt second-hand. As minti daca as spune ca nu, intr-adevar ele sunt purtate, sunt la mana a doua, dar nu despre asta e vorba, nu asta inseamna vintage! Nu cautaţi în Dicţionarul Englez – Roman, pentru ca veti intalni cuvantul vintage definit intr-un mod cu totul diferit şi fara nici o legatura cu accepţiunea care ne interesează pe noi acum. Traducerea aproximativa, cel mai des acceptata astazi in intreaga lume, este noţiunea de „invechit”, referitoare la orice produs, stil sau idee. Trecerea de la cuvant la fenomen, la "mania" vintage s-a facut treptat ajungandu-se la un adevarat fenomen cultural in ultimele decenii.

Moda vintage ne-a aratat in ultimii 40 de ani, de cand a aparut ca o replica la curentul hippie, ca hainele nu se demodeaza niciodata ci doar transmit alt mesaj, ba mai mult a fi la moda nu inseamna sa combini niste haine, a fi la moda tine de atitudinea fiecaruia, iar tinuta vestimentara nu trebuie decat sa-ti defineasca personalitatea.

In Romania din pacate, tind sa cred ca acest fenomen este privit ca o miscare "retrograda"....."aaa sunt second!!!!" le-a mai purtat cineva ...scapand, cu desavarsire, din vedere... esentialul. Cu toate astea, siragul de perle, gentile cu cadru metalic,cu goblen sau din piele de crocodil, bijuteriile interbelice sunt de mare cautare printre pasionati, iar prin frumusetea lor, prin felul minutios in care sunt lucrate majoritatea dintre ele...ajungi chiar sa te intrebi oare ce doamna cocheta le-a purtat. Ar mai fi multe de spus dar am sa inchei aici.In Romania, deocamdata, vintage-ul este pour les connaisseurs, pentru cine stie sa aprecieze!

Hainele vintage sunt o pasiune sau o afacere?

Sunt amandoua, dar in primul rand o pasiune si apoi o afacere, altfel nu cred ca ar functiona! Sunt piese vintage de care nu ma pot desparti si nu le vand, nu numai pentru ca imi plac mie in mod deosebit si se asorteaza cu mine, dar ma tem ca persoana la care ar ajunge nu s-ar bucura de acea piesa la fel de mult,iar eu as tanji dupa ea, tocmai de aceea sunt fericita cand clientii pleaca de la Vintage Capella incantati de o noua achizitie,un articol unicat, iar bucuria e si mai mare cand ii vad a doua oara purtand acelasi articol...mi s-a intamplat de multe ori.

Sunt interesati oamenii de acest tip de haine?

Sunt interesati, bineinteles, daca nu ar fi cerere nu am fi noi, nu ar exista targuri si magazine online! Acum nu stiu in ce fel sunt ei interesati, pot fi interesati de calitate la preturi mai mici,poate ii incanta ideea ca sunt unicate sau pot fi chiar pasionati de vintage care nu rateaza nici un eveniment de acest gen si care oricum se disting prin rafinament si un simt estetic vestimentar dezvoltat.Mi-as dori sa vad cat mai multi ca dumnealor si nu numai la astfel de evenimente, mi-ar bucura ochiul si cred ca ar fi mai multa armonie pe strada!

Care este epoca ta preferata din moda sau care este designerul tau preferat?

Nu am asa ceva, iau din tot cate putin, ma imbrac dupa starea de spirit sau intreaga tinuta este ghidata de un singur articol pe care vreau sa-l port atunci. Merg pe ideea ca "simplicity is the ultimate sophistication" (Leonardo Da Vinci) valabila si in viata de zi cu zi, in moda cred ca se incadreaza in stilul Chanel,fiind vorba de simplitate si eleganta, dar frumusetea unei tinute, este data de armonia proportiilor si cea a culorilor, asta ne incanta de fapt!

Skinny Bunny

Mary, una dintre participantele de la targul Cutezatoarele de weekendul acesta, a fost de acord sa ne raspunda catorva intrebari despre creatiile ei, sub numele Skinny Bunny.

Ce inseamna Skinny Bunny/ cum ai ales numele?

Numele de Skinny Bunny a fost inspirat de primele personaje desenate pentru acest proiect: niste iepuri, deci numele nu inseamna nici mai mult nici mai putin decat asta, nu e pro-anorexie si Skinny Bunny nu e numele meu-multa lume crede asta. haha-e numai numele 'firmei'.

Unde gasesti lucrurile carora le schimb imaginea si cum le alegi?

Depinde, la colectiile unitare totul e croit, taiat, cusut etc de mine.
Pentru personalizari sau chiar tricouri lucrurile stau altfel.
Fie transform haine ce imi sunt incredintate in acest scop [cum a fost rochia albastra pt tine:) sau folosesc haine gasite in magazine,dar ramase cam din 80 pe acolo [zona lipscani mai are inca cateva astfel de magazine] sau din second handuri, de pe la targuri, de la magazine.. de oriunde gasesc lucruri interesante practic.

Ne poti explica cum lucrezi? Metode de lucru, materiale, ce muzica asculti in timp ce lucrezi (etc)

Nu am o metodat fixa de lucru.
Depinde foarte mult de timpul pe care il am la dispozitie,persoanele pentru care lucrez sau colectia la care lucrez.
Uneori schitez intreaga haina[la colectii deobicei],alteori doar desenele pentru imprimeuri sau haina imi inspira desenul. De cele mai multe ori desenez direct pentru ca 'vad' deja ce ar trebui desenat/modificat/adaugat./
Cat despre materiale le aleg fie dupa schite,fie un material imi inspira o intreaga colectie[asa s-a intamplat la white rabbit]....nu e o regula.
Ascult intradevar foarte multa muzica de toate felurile[nu pot sa fac o lista, e prea multa:)) in general si atunci cand lucrez in special,imi influenteaza pozitiv desenele,mai ales in faza de schite,desi cand am ceva mai complicat de facut o opresc...imi distrage atentia.

Doua cuvinte despre "White Rabbit"?
Aceasta mini-colectie a pornit de la faptul ca mi-am propus sa gasesc si alte moduri de a desenat pe material textil.
Toate desenele sunt decolorate in materialul rosu, iar unicul protagonist al desenelor si al povestii e un iepure, de aici si numele colectiei, fara alte conotatii.

Un interviu simpatic

Iar maine vom afla mai multe despre Skinny Bunny care va fi prezent la Cutezatoarele.

Ana Maria pentru Italian Vintage

De ce crezi ca vintage-ul este atat de captivant si dezirabil?

Foarte pe scurt: RECICLARE SI CREATIVITATE! Asta vad eu prin vintage. Este o manie intr-adevar in aceasta perioada dar putini ajung la un final frumos si cu stil intr-o tinuta vintage. Multi vin la targurile vintage si ajung sa poarte haine vechi doar pt faptul ca e ceva la moda, pe sistemul are si prietena mea, ai vazut ce bine ii sta ei, etc... Ceea ce e f trist! Deja am ajuns sa copiem si acest stil, sa nu mai fie nimic original.. si asta s-a intamplat prin exagerarea de expozitii de acest gen si prin acceptarea de catre organizatori a participantilor care nu au nici o legatura cu ceea ce inseamna VINTAGE!

Ai vreun designer vintage favorit?

Fără îndoială că există o mulţime de designeri talentaţi pe care ii ador, dar Coco Chanel este preferata mea. A fost prima care a creat un nou stil, o nouă industrie a modei şi a încălcat toate regulile în acelaşi timp. Ea este cea care a spus că simplitatea este cheia adevăratei eleganţe şi a şi demonstrat-o. Multumim Mademoiselle Chanel.

De unde iti cumperi piesele vintage pentru tine?

Cat am locuit in Florenta, ma imbracam de la magazinele prietenilor mei, Officina Vintage, Beggar Len, Nadine , iar de 2 ori pe an avea loc"'Vintage Selection " ( un targ foarte mare la Stazione LEOPOLDA) si imi amintesc ca uneori imi pierdeam mintile si lasam sume de ordinul sutelor de euro. cu trecerea timpului am inceput sa inteleg sursa minunilor pe care le detineau si ambitiosa cum sunt, in putinele mele zile libere de la magazin (tot cu hainute ma ocupam si acolo), plecam in cautare de comori vintage la preturi mai accesibile, direct la sursa de desfacere la asa zisele depozite de "Indumenti usati". In acest moment imi pastrez piese vintage din colectia mea si bineinteles fac achizitii si de la colegele mele care la randul lor sunt si ele "cautatoare de minuni ".

Care este epoca ta favorita din moda?

Stilul interbelic este perioada cea mai fascinanta din moda.

Exista vreo piesa iconica vintage pe care ai vrea sa o ai in garderoba ta?

Una din primele palarii realizate de Mademoiselle Chanel!

Cand ai devenit interesata de vintage si ce a declansat interesul pentru vintage?

De cand ma stiu, am avut o mare RECUNOSTINTA pentru hainele si obiectele vechi. Oameni in trecut aveau mai putine haine, dar investeau mai mult in cele pe care le cumparau, le pastrau mai bine si le indrageau mai mult. Acel " drag " il simt de fiecare data cand descopar o piesa veche. Ma emotionez pot spune, iar emotia aceasta ma face sa ma consider foarte norocoasa..

What is Vintage

Foto

Te consideri un stilist vintage?
Hahaha...ohh nu dar poate pe viitor cine stie:). Eu nu tin cont de "reguli vestimentare" ma imbrac si imi aleg hainele in functie de starea pe care o am.

Cum ai inceput sa te ocupi de vintage?
Inca de mica eram pasionata de mirosul cartilor vechi, de targuri, obiecte si piese vestimentare speciale. Pe parcurs a aparut acest curent, bloguri ,targuri si imediat m-am apucat si eu.

De ce sunt hainele vintage fermecate?
Nu stiu daca sunt fermecate insa stiu ca cele mai multe dintre ele sunt unicate si de aici si nebunia asta cu vintage-ul. Un cuvant des intalnit despre care nu avem chiar o idee clara. Unii cred ca vintage inseamna vechi, altii ca inseamna demodat, kitsch, second hand sau ca este de fapt moda din anii 20'. Niciunii nu gresesc foarte tare, dar nu au nimerit exact definitia.

Hainele vintage sunt purtate de oameni care vor sa fie deosebiti, nu le place monotonia si vor sa iasa putin din tipare.

Unde gasesti haine vintage?
Cele mai multe se gasesc la targurile din strainatate (Bruxelles, Italia) dar si in targurile din Romania se mai pot gasi lucruri speciale. Deasemena la persoane care au mostenit diverse piese din perioada 20' 70' si vor sa renunte la ele, acele piese au intradevar o istorie frumoasa.

Stilul tau reflecta o semnatura persoanala. Cine sau ce influenteaza stilul tau vintage?
Multumesc:). Stilul meu nu este doar vintage imi place sa combin toate stilurile posibile. Ma influenteaza tot ce ma inconjoara de la o melodie,un videoclip,film sau o carte buna pana la personalitatea lui Johnny Depp.

Cum ai defini blogul What is Vintage?
Haine remarcate de mine, selectate si combinate intr-un fel. Practic What is Vintage vinde stilul meu personal.

Ai cateva sfaturi pentru momentele in care plecam la cumparaturi de haine sau accesorii vintage?
Sa nu va lasati influentate de nimeni, sa va cumparati ce va place si sa fiti cat mai originale.

Care consideri ca este cel mai bun lucru de pe Schimba Hainele?

Informatia

Interviuri

Foto

Am strans un numar impresionant de interviuri pe schimba hainele 15 :).

Saptamana aceasta speram sa mai publicam doua interviuri de atmosfera, impreuna cu What is Vintage si Italian Vintage.

Dulapul Bunicii

Sunt curioasa sa stiu care e povestea blogului Dulapul Bunicii?

Sara citeste bloguri de moda si stil personal de prin 2005-2006; de fapt bloguri in general si ea a venit cu ideea sa deschidem un blog cu vanzare, initial a fost gandit ca o metoda de a mai elibera sifonierul sufocat de sute de piese vestimentare frumoase, in stare perfecta sau foarte buna, dar pe care nu le mai purtam din diverse motive (erau prea mici, prea mari, prea scurte, prea lungi nu se mai potriveau cu stilul nostru). De-a lungul timpului am tot strans rochii, trenchuri, bluze, jachete, genti, fuste si curele speciale, le-am cautat cu indarjire peste tot pe unde am calatorit, le-am confiscat de la la mama, de la bunci, de la matusi si alte rude binevoitoare, le-am cumparat din magazine cunoscute, din piete, din bazaruri, de la taguri, expozitii sau din buticuri obscure, fara discriminare. Mult timp am rationalizat strangerea lor spunandu-ne ca le “colectionam”, in fine am recunoscut ca trebuie sa facem ceva si am decis sa deschidem blogul cu vanzare in decembrie 2008. Ideea cu accesoriile a venit la cateva luni de la “lansare” cand am publicat niste poze cu una din tinutele mele zilnice accesorizata cu una dintre multele bentite pe care mi le faceam singura sau impreuna cu Sara: feedbackul a fost foarte pozitiv si atunci am inceput sa le punem si pe blog si sa facem si altele noi. Acum confectionam de toate: coliere, cercei, bratari, brose, bentite, toate pe principiul: ce accesoriu am eu chef sa port acum si nu gasesc in magazinele din Romania?!

De la ce a pornit totul si unde vezi ca se indreapta?

Totul a pornit dintr-o joaca, dar una serioasa care ne-a acaparat viata si timpul liber. In general cand venim de la serviciu ne uitam la un film, ascultam muzica sau un audio book si mai punem in practica cate ceva. Idei avem o multime, le notam intr-un document dupa ce pe parcursul zilei le scriem pe servetele, post-ituri, eu le inregistrez pe telefon pe masura ce ne inspira cate ceva. Sedintele foto le improvizam in general in weekend. In ultimul timp am inceput sa avem indoieli in legatura cu blogul, in sensul ca ocupa imens de mult timp, nu numai partea de confectionare a accesoriilor, dar si partea de ”administrare” a blogului: realizarea fotografiilor, alegerea si editarea lor, masurarea si descrierea hainelor, scrierea insemnarilor, raspunsurile la zecile de mailuri (de cele mai multe ori inutile, in sensul ca nu sunt comenzi ci cereri de link exchange, comentarii, intrebari legate sau nu de haine si accesorii, invitatii la targuri si multe altele, spamuriJ), partea de promovare, impachetarea comenzilor si drumurile la posta, intalnirile cu clientii in Bucuresti (precedate de zecile de mailuri pentru a stabili unde, cand si cum). Nu mai vorbesc de partea de marketing sau situatiile in care oamenii comanda ceva, noi pregatim coletul sau confectionam accesoriile cerute si apoi nu mai dau niciun semn de viata In fine, toata munca aceasta nu este deloc direct proportionala cu rezultatele, vanzarile sunt sporadice si “imprevizibile” si ne intrebam daca merita sa mai tinem acest blog sau ar fi cazul sa renuntam si sa investim timpul nostru in ceva care sa ne ofere mai multe satisfactii! Concluzia este ca nu stiu inca unde se indreapta, dar nu exista o cale de mijloc: fie il inchidem definitiv, fie mergem inainte cu toate motoarele pornite si speranta ca o sa fie mai bine.

Vad din ce in ce mai multe creatii hand-made pe blog. De unde vine inspiratia pentru toate accesoriile? Se leaga de vintage sau este vintage-ul o sursa de inspiratie si daca da, cum te inspira?

Inspiratia vine de peste tot: din filme si seriale, muzica, cartile pe care le citim, fotografie de moda si nu numai, bloguri de street style, prietenii si oamenii din jurul nostru ne inspira uneori, diverse materiale sau culori, anumite piese vestimentare pe care vrem sa le accesorizam intr-un mod personal, prezentari de moda si designeri preferati, persoane necunoscute de pe strada, un banner, arhitectura, sursele de inspiratie sunt multe de tot si uneori le gasim in cele mai neasteptate sau banale locuri la care ti le poti imagina: in metrou, la cumparaturi, in oras cu prietenii sau acasa, in pat, cu o cana de cafea si ochii in calculator! Exista cateva elemente care ma fascineaza si care “revin” cumva in mai tot ceea ce fac, simboluri sau materiale care imi plac de cand ma stiu.

Nu cred ca accesoriile mele sunt in mod constient inspirate de curentul vintage, ideea este ca eu as purta si port tot ceea ce fac pentru ca in esentale fac pentru mine, sa-mi placa in primul rand mie, nu gandindu-ma sa fie intr-un anumit fel. Elementele de inpiratie vintage si mai ales retro exista, dar sunt doar surse de inspiratie nu ceva care defineste accesoriile facute de noi.

Vintaggeria

Observ ca in fiecare zi mai voteaza cineva pentru imaginatie drept criteriu de combinare a hainelor vechi. I-am cerut si parerea Irinei de la Vintaggeria care a acceptat sa ne povesteasca despre cum combina ea hainele vechi.

Acum ca m-ai pus sa ma gandesc la asta mi-am dat seama ca rareori ma imbrac doar cu piese vintage sau doar cu 'bunatati' din sh sau doar cu haine noi. Cel mai multumitor pentru mine e sa reusesc sa le 'fac lipeala' intre ele. Relatia mea cu hainele sh si vintage are cel putin 10 ani, inca din liceu jumate din dulap era compusa din chilipiruri din targul de la Tg Jiu- despre care ulterior am citit intr-o revista ca era sursa de achizitii si pentru o tanara creatoare de moda.
In ultimul timp mi-am gasit o pasiune pentru combinatii, pana nu de mult deseori ma multumeam cu a potrivi o rochie (fie ea vintage sau nu) cu niste sandale si cu asta gata outfitul:) Iar iarna nu ieseam din trench-ul meu negru raiat. De doi-trei ani, de cand urmaresc site-uri de street fashion mi s-a deschis apetitul pentru tinute mai elaborate- fie ca inseamna mai multe piese, fie ca inseamna pur si simplu mai mult timp acordat potrivirii lor. Ma uit pe mine in fata dulapului pret de cateva melodii- nu ma pot imbraca nicicum fara un fundal muzical- de obicei chestii datatoare de chef de viata.
Mi se intampla uneori ca, deja ajunsa prin oras, sa-mi dau seama ca ceva nu merge si-atunci ma simt ca din alt film si am impresia ca toata lumea se uita dezaprobator la mine :))
Daca sunt in pana de idei, de obicei mai dau o raita pe thesartorialist sau lookbook. Iar pentru 'asa nu', gofugyourself e o sursa inepuizabila, la fel si pentru amuzament de buna calitate, tipele au un umor fara pereche, si o imaginatie asemenea, mereu gasesc comparatii si metafore 'spot-on' pentru dezastrele vestimentare ale vedetelor.

Ping Pong

Ping Pong ne explica putin din constiinta alegerii unui obiect destinat comertului alternativ.

Apar buticuri online in fiecare zi. Majoritatea spun ca sunt vintage, cateva admit ca sunt second hand, cum este ShopPing Pong si cum se diferentiaza pe piata romaneasca de comert alternativ?

Ping: Ping Pong shop se diferentieaza de celelalte magazine online prin faptul ca pune in valoare designul de obiect, de orice fel. Nu ne limitam la haine nici la asa-zisele obiecte 'hand-made" ci incercam sa vindem o imagine de ansamblu asupra design-ului de produs prezent in Romania in deceniile trecute si nu numai. O mare diferenta, credem noi, este ca incercam sa aducem obiecte care lipsesc de pe piata de retail alternativ.

Pong: Suntem si noi surprinsi de cat de multe magazine de haine on line au aparut, dublate de nenumaratele targuri de haine si bijuterii. Lucrul care ne place cel mai putin e ca nu se face nici o selectie, totul e la gramada... lucruri frumoase, hainite luate la kg de la second-ul din colt, mestesugari cu cercei de plastelina sau tineri designeri extraordinar de talentati. Inclusiv la targurile specializate intalnesti laolalta artisti valorosi si ciurucuri de umplutura si confuzia asta face rau tuturor. De prea multe ori singura motivatie e profitul financiar si asta face lucrurile sa fie asa cum se vede ca sunt. Altfel nu avem nimic impotriva secondurilor de la colt ca resursa pentru lucruri speciale, dar trebuie sa existe o selectie bine facuta si de cei care vand lucruri dar si de organizatorii de targuri. E mai putin important daca spui ca vinzi lucruri SH, vintage sau handmade, e mai important ce vinzi si cum vinzi.

Cum alegeti produsele pe care vreti sa le vindeti? Cat de mult conteaza ca acestea sa aiba o poveste, chiar si nescrisa (ma refer aici la obiecte deja inscriptionate fie cu marci autotone fie cu o poveste personala - bolul din ceramica SNCFR sau skateboardul romanesc facut la Brasov)?

Ping: Cred ca toate obiectele vechi au o poveste ,de cele mai multe ori nescrisa. Noi incercam sa le continuam povestea, redistribuindu-le unor oameni care sa le aprecieze valoarea estetica si nu numai. In general criteriul de selectie este propriul nostru gust. Daca este un obiect frumos sau cel putin interesant nu conteaza un logo al unei marci autohtone. Ce-i drept farmecul catorva obiecte alese de noi este dublat de o identitate la fel de speciala.

Pong: Majoritatea sunt obiecte care ne plac personal foarte mult si unele dintre ele au duplicate pe rafturile camerei in care locuim. Cred ca alegerea lor reflecta interesul nostru pentru o citire diferita istoriei recente a Romaniei, de exemplu prin designul de obiect socialist, arhitectura socialista (vezi cartile postale), dar si tendinte actuale in moda si design interior. Evident ca nu ne preocupa doar designul socialist sau cel romanesc. Ne preocupa ceea ce se intampla cu societatea in prezent, cand mediile palpabile de comunicare dispar, totul tinde sa se reduca la o tableta ipad si in felul asta obiectul de colectie capata un cu totul alt sens. Apropos, unul din obiectele pe care le vom avea sambata este un testament din 1944. Se poate spune deci ca Ping Pong functioneaza si ca un cabinet de curiozitati.

Voi spuneti ca, citez din preamaritul FB, "Produsele ping pong nu sunt noi sau vechi, originale sau copii si nici second hand sau vintage. Sunt produse speciale pentru oameni speciali." Cati oameni speciali ati intalnit pana acum? Ce cauta oamenii speciali?

Ping: Eu cred ca e o chestiune de alegeri. Automat cand alegi sa cumperi o masina de scris, un ceainic vechi sau niste carti postale , in favoarea unui nou telefon sau un meniu McDonald's, esti o persoana aparte. Toti cumparatorii nostri de pana acum sunt la fel de speciali pentru ca sprijina cauza si apreciaza ce incercam noi sa facem. Presupun ca oamenii speciali cauta obiecte care nu se gasesc pe orice raft de magazin sau in orice mall. Ei cauta niste obiecte cu personalitate, care ar putea sa ii reprezinte sau pur si simplu sa constituie niste cadouri memorabile.

Daca mai vreti sa adaugati o intrebare, sau sa imi povestiti umpic de evenimentul de sambata aceasta?

Pong: Vom incerca sa facem o data pe luna, timp de o zi, o varianta offline a magazinului si vom aparea in locatii diferite. Prima dintre ele este Paradis Garaj, un spatiu alternativ dedicat in general artei, dar cu o deschidere pentru proiectele alternative de orice fel. Urmatoarele locatii le vom anunta atunci cand va fi cazul dar ca si Paradis Garaj sunt locuri care noua ne plac foarte mult si care merita toata atentia. Pe langa obiectele noastre sambata va fi si de mancare: salate, niste brownies fantastice si racoritoare naturale.

Before 1989

M.A. (45 ani), pasionata de bijuterii si accesorii vechi, a acceptat sa ne dezvaluie cateva din sursele de informatie pentru moda, inainte de 89 si cum nevoia de originalitate era satisfacuta cu ajutorul imaginatiei si multe cunostinte pe care trebuia sa le ai (apropo de intrebarea lunii).

Care erau sursele de informare pentru moda feminina in perioada comunista? Vorbeai pe facebook de revista “officiel”, gaultier (pap 1988), “rive gauche”, “joy’ si “feminite du bois”. De unde veneau aceste reviste? Cat de greu era sa le procuri? Care este cea mai amuzanta amintire pe care o ai cu privire la schimbul de reviste "pe sub mana"?

In Timisoara nu stiu daca exista vreo familie fara rude sau prieteni buni “afara”, de la ei, in pachete bine controlate in vama RO, ajungea “bibliografia”. “Officiel”, “Vogue”, “Elle”, “Collection”, etc. (noroc ca vamesii se multumeau cu cafelele si ciocolata trimisa si nu erau interesati de moda J deci lasau revistele in pachet). Mai erau studentii straini care se intorceau din vacante bine informati. Aveam reviste si de prin 1985 chiar si video casete cu show-uri de moda.

Nu in ultimul rand Televiziunea Yugoslava unde aveai emisiuni de moda si marile prezentari in timp real, tot TV YU era o sursa solida de muzica si filme bune fara sincronizare.

In concluzie nu era greu sa te informezi cat despre schimburi nu pot vorbi, eu nu imprumutam reviste! Casa mea era deschisa pentru “studiu” dar “materialul didactic” nu pleca nicaieri.

Ce modele\designeri preferai din acea perioada?

Nu am avut si nu am un designer preferat, imi placeau mai multi: JP Gaultier, Christian Lacroix, Kenzo, Kabakubo, Hanae Mori, Armani, Ungaro, YSL, etc
In plus aveam creatii proprii. Intodeauna mi-a placut design-ul vestimentar, chiar am facut un curs in Bucuresti inainte de 1989 la Universitatea Populara de Arta, clasa Horia Muresanu. E si acum un hobby si uneori cand am timp mai imi fac cate ceva.


La ce croitor mergeai in acea perioada? Mai tii cumva minte un nume, o adresa? Cum reactiona respectivul croitor la alegerile tale? A fost vreun model de haina la care au fost retincenti si nu au vrut sa il faca? Ai cumva o fotografie din acea perioada, cu o tinuta care ti-a placut mult cum a iesit?

Bunica mea a fost cel mai bun croitor si indrumator al meu (tot de la ea am si o minunata colectie de palarii). M-a invatat sa cos si sa croiesc cu toate ca pentru mine nu am avut nevoie de tipare, puneam materialul pe jos si taiam. Daca iesea din prima ok, daca nu treceam la altceva. Imi gandeam si faceam toalete pentru petreceri cu doua ore inainte ca acestea sa inceapa. E adevarat uneori eram nevoita sa mai las ceva ace pe interior din lipsa de timp dar nu conta daca aparitia era ok.

Am prietene care mergeau la croitor dar nu tin minte sa se planga ca acestia erau reticenti la modele. Existau croitori la care era bine sa mergi pentru pantaloni si costume, altii erau specialisti in paltoane (era un sarb la fosta Casa de Moda Timisoara, foarte bun), etc. Existau si pantofari care faceau pantofi la comanda dupa modelul clientului, in general de nationalitate germana.

Cumparam nasturi si gablonturi din piata de vechituri sau le confectionam singura.

In plus ne comandam haine, parfumuri cosmeticale prietenilor din occident care veneau in tara de cateva ori pe an, de regula de sarbatori.

Nu puteam face rost chiar de orice deci improvizam. De exemplu in perioada mea punk, oja neagra era oja de culoare rosie amestecata cu mina de pix de culoare neagra iar pe buze foloseam creion dermatograf negru…

Ce parere ai despre creatiile Fondului Plastic (UCECOM) din acea perioada? Vreo amintire in particular?

Nu mi-a placut Fondul Plastic. Desi la unele “creatii” designul era ok, materialele folosite erau sub orice critica, chiar daca se gaseau materiale de calitate in magazinele de specialitate. In mare parte era vina sistemului, din banii incasati doar 30-40% ajungeau la artist, restul mergeau la Uniune si la Galerie. La UCECOM sau in diverse fabrici de confectii din perioada comunista se faceau haine pentru export si mai gaseam cate o pila care sa ne ajute sa ne procuram hainute frumoase (Biagiotti si Armani de la Satu Mare, Cardin de la Oradea, etc).

Imi amintesc ca impreuna cu prietena mea sa ne luam haine sau materiale “din fabrica”, de multe ori cumparam aceleasi modele si trebuia sa ne sunam inainte de a merge undeva impreuna. Intr-o zi ne-am intalnit intamplator pe strada imbracate identic, eu am trecut pe partea cealalta a strazii razand si ne-am facut ca nu ne cunoastem. Cum era sa ne oprim la o mica barfa ca si cum am vorbi in oginda J.

In loc de concluzii:

Exista lume bine si cu gust imbracata dar per ansamblu cred ca ne imbracam mai prost decat inainte de 1989. Moda este dictata de cvasi vedete fara pic de gust si partial de designeri produsi de fostul UCECOM (Catalin Botezatu, Dana Savuica, Venera Arapu, Janine foste modele la “celebra” Casa de moda Venus, crescuti de Madame Oglinda si Zina Dumitrescu, succesul lor il consider unul de conjunctura. Dar hei, moda e o industrie deci bravo lor ca au stiut sa speculeze momentul). Desi oferta este variata si chiar te poti imbraca bine fara a fi milionar, lumea si-a pierdut dorinta de a se diferentia si simtul ridicolului, stilul personal e o notiune aproape disparuta si asa ajungem la sistemul actual de valori, un alt subiect mut mai lung si profund.

Palarii Vintage

Cum te-ai decis sa te concentrezi doar pe palarii vintage? De unde pleaca pasiunea pentru palarii?
Imi plac palarii dintotdeauna, palariile vechi in mod special. Nu stiu de ce - pt aerul lor nostalgic si foarte feminin, pt felul cum schimba look-ul unei femei, adaugand muulta distincie, romantism, etc. Abia in ultimii ani am reusit sa ma ocup de aceasta pasiune - am avut disponibili ceva banuti, si am reusit sa gasesc surse de unde sa achizitionez. Imi plac multe alte lucruri, dar palariile m-au acaparat. In ultima vreme am cheltuit atat de multi bani pe palarii, incat nu prea am mai avut bani pt altceva.

Ai vreo epoca preferata?
Anii '30 si '40 - pt ca sunt avangardisti, se purtau modele extravagante, design incredibil de modern si de interesant. Aceste palarii imiplace sa le port. Dar colectionarul din mine (colectionarul este o specie apropiata harciogului - aduna aduna aduna :) se bucura tare mult la piesele f vechi (anii '20, inceputul secolului, chiar sec al XIX-lea - am 3 palarii din sec 19, si vreo 6 pana in anii '30).

Mai indica palaria statutul social al femeii?
Desigur - statul actual: de fiinta libera sa poarte ce doreste (chiar si o palarie ponosita si demodata), care are suficienti bani ca sa achizitioneze ce vrea (100 de palarii vechi? ), de fiinta suficient de sigura pe sine ca sa abordeze ce look vrea, in trend sau nu.

Sunt o feminista obsedata, da cand eram copil. Ma jignesc toate afirmatiile nepoliticoase, rautatile, badarania si misoginismul din trafic adresate femeilor, etc. Foarte mult ma supara si femeile care nu dau dovada de solidaritate (aud afirmatii stupide gen: "Femeile sunt mai rele decat barbatii" - de parca ele ar fi inventat o bomba atomica, de parca ele ar fi responsabile de milioanele de abuzuri ingrozitoare fata de semenii lor, etc). Daca traiam in perioada de glorie a palariilor, in "tineretea" palariilor mele - ceea ce nu vreau - e foarte posibil sa fi refuzat sa port palarii. Desi iubesc la nebunie vechiturile, istoria, tehnicile clasice, ma bucur in fiecare moment al vietii mele ca traiesc ACUM si nu in epocile pe care le admir. Ca femei suntem norocoase ca ne-am nascut dupa anii '60, pt ca inainte de acest moment, mi se pare imposibil de trait ca femeie.

Not Vintage Yet

Sunt curioasa sa aflu cum se dezvolta fenomenul vintage si in afara Bucurestiului, asa ca am invitat-o pe Andrea de la Not Vintage Yet (de la care tocmai am achizitionat o retea neagra superba, vezi foto) sa ne vorbeasca putin despre blogul ei si de ce nu a participat la vreun targ din Bucuresti.

Am observat ca nu pui mare accent pe datari, asa cum o fac celelalte bloguri. Crezi ca datarile ajuta o haina sa se vanda mai bine, o simpla contextualizare intr-o epoca o face mai comerciala? Care este rostul unei datari?

Numele blog-ului imi mai da inca bataie de cap. La momentul cand am pornit, vroiam un nume cat mai cuprinzator, care sa nu ma limiteze la ceea ce este "vintage", adica dupa parerea mea, toate hainele deosebite de pana in anii ' 70 inclusiv.

Pentru mine anii ' 80 au un farmec aparte. Era perioada in care daca vroiai o haina deosebita, solutia era sa o cosi singura. Bunica mea avea o "Sanda", care impreuna cu revistele Burda, m-au facut de multe ori fericita. Asa am prins gust pentru hainele care te individualizeaza, dar mai ales respectul si aprecierea pentru lucrul bine croit.

Lasand insa la o parte "anii", pentru mine conteaza cel mai mult materialul si croiul. Daca este vorba de un designer renumit, cu atat mai bine. Unele lucruri pur si simplu mi-au placut asa ca le-am "luat acasa" si le-am prezentat pe blog. Cateodata ma mir ca nu ma dau ai mei afara din casa, pentru ca la mine oriunde te intorci dai peste haine: haine proaspat achizitionate, haine care isi asteapta randul la curatat si calcat, haine pregatite pentru fotografiat, haine care astepata sa fie expediate ..., deci multe haine :)

Cum se vede fenomenul vintage din Bucuresti in Timisoara?

Bucurestiul este foarte activ si deschis la nou, sau sa spun mai degraba vintage. Am vazut ca au loc foarte multe targuri cu tematica vintage. Multe din clientele mele sunt din Bucuresti.

Ai participat la vreun targ vintage in Bucuresti?

Nu am participat la nici un targ pana in prezent si cu riscul de a fi prozaica, cheltuielile necesare unei deplasari sunt considerabile. Asa ca am ramas in "casa mea" virtuala unde astept cu drag "musafiri".

Interviu Margot Vintage

Cat de importante sunt datarile pentru cumparatoarele de vintage? Exista o preferinta in randul cumparatoarelor tale, ai simtit ca ar prefera mai mult o anumita decada si ar desconsidera alta?

Din ceea ce am discutat cu doamnele si domnisoarele care viziteaza "Margot", nu cred ca exista un procent de 2 % care sa puna pe accent pe datari. Totusi, am sesizat o preferinta pt rochiile anilor '60 si '70. Desigur, unele sunt interesate sa afle detalii, poate chiar povestea din spatele fiecarui produs expus, dar nu mi-au lasat impresia ca ar conta foarte mult nici acest aspect. Personal, ma straduiesc sa-mi fac timp pt fiecare clienta in parte.

Prin detaliile pe care le ofer , prin sfaturile mele, cred ca le ajut, intr-un fel, sa se simta unice (cum,de fapt, sunt! ). Asta le face mai puternice, le da curaj.Discutiile dintre mine si cliente sunt deschise si calde, le ofer o “ ambianta” placuta, chiar pe mail, reusind sa dau si sa resimt senzatia placuta pe care o ai cand iesi la o cafea cu o buna prietena.

Fiecare articol de imbracaminte are o incarcatura emotional puternica, ce consta in povestea lui dinaintea momentului in care intra posesia mea , pe care ma straduiesc sa o cunosc, pe cat posibil, si chiar povestea pregatirii lui pentru gasirea unui nou proprietar. Legatura dintre mine si acel articol de imbracaminte se stabileste din momentul in care il ating, cum sa nu transmit mai departe asta, cum sa nu “ lupt”, ca sa zic asa, pentru a doua lui viata? Daca nu as fi gandit si simtit astfel, Margot n-ar fi existat.

Am avut marele noroc sa calatoresc in cateva tari, raspandite pe 3 continente. In Romania…avem cale lunga de strabatut. La noi este mult prea mult conservatorism (ala prost inteles, mai mult o inchistare). Tot in Romania, termenul de concurenta nu este echivalent cu progres, perfectionare. Noi stim ca trebuie sa distrugem prin mijloace perfide pe cel ce indrazneste sa faca ceea ce facem noi, nu conteaza daca face mai bine sau mai rau, trebuie sa dispara. De ce sa nu fim unici, sa detinem monopol, cum adica, mai poate cineva sa faca ce facem noi? Asta e mentalitatea, in mare parte.

Sunt autodidacta, studiez, ma informez. Cand intampin nelamuriri in activitatea mea, exista doar 2 persoane cu care ma consult. Totusi nu este de ajuns, mi-as dori ca aceasta situatie sa se schimbe, in general vorbind.

Cum vezi tu diferenta dintre SH si vintage?

Nici articolele mele nu sunt exclusiv vintage, insa imi doresc si voi face asta, in timp . Prin vintage inteleg: o amprenta, un anume stil, caracteristicile unei perioade vestimentare.

Interviu Funny Vintage

Apar bloguri cu hainute in fiecare zi, putine cu haine vechi, cele mai multe cu haine noi, pe care tocmai si le-au cumparat si de care vor sa scape. In acest context, cum se diferentiaza Funny Vintage de fetele care au gasit o modalitate usoara de a schimba hainele?

Funny vintage a aparut dintr-o joaca. La inceput am fost 5 fete, fiecare pasionata de ceva : fotografie, design, hand made, vintage. Ne-am dorit sa facem lucruri originale, creative, lucruri care nu sunt la moda. Sa scoatem in evidenta personalitatea si curajul. In timp am ramas doar doua, o colega a plecat in Dubai, alta in Londra si cea de-a 3 a asteapta un bebe. Asa ca proiectul nu a mai fost dezvoltat cum ne-am planuit la inceput, sa aiba rubrici complexe si cu arii diferite. A ramas funny si vintage, funny (de la partea de hand made pe care o face colega mea Ruxandra atunci cand are timp pentru ca este actrita si asta ii ocupa destul de mult timp) si vintage (parte pe care incercam sa o studiem destul de mult, mai mult ca amuzament personal. Tot timpul ma relaxeaza si rad cand citesc articole vechi. Ai mei sunt colectionari, in casa am toate nebuniile posibile si m-a atras de mica partea de vintage cum se spune acum, fiind la moda termenul :)).

Apoi, avand si oportunitatea de a calatori am adus mereu lucruri prietenelor, ceea ce punem pe site e o mica parte. Poate ai observat, dar site-ul asta nu e des reactualizat. Nu ne dorim sa punem chestii doar de dragu de a vinde sau de a scapa de ceva de prin casa. Mai ales ca ideea de inceput a proiectului s-a blocat.

Sincer, ce se intampla acum cu toate blogurile e foarte artificial, urmaresc putine pentru ca se vede ca nu e o pasiune, ci o modalitate de a mai scoate un ban, ca asa suntem noi romanii, sa facem bani din tot ce se poate.
Nu stiu cu ce ne diferentiem, pentru ca nu stiu unde ne situam, proiectul nostru fiind in aer.


Cum ti se par blogurile de vintage de la noi fata de ce vezi prin alte tari?

In afara am vazut multe lucruri amuzante de la magazine vintage la care trebuia sa suni la sonerie ca sa intri, pana la a face programare ca sa poti viziona dupa o saptamana.Si nu asta e ceva inedit, ci totul tine de cum pun ei problema, cum creezi o poveste, un contex, ce se transmite. La ei vintage e un haute couture stradal, mie asa imi place sa-l numesc. Sunf foarte originali prin lucrurile pe care aleg sa le expuna in magazine. Si la noi sunt multe chestii creative si inventive, dar nu sunt promovate suficient. Noi nu ne incurajam, nu ne sustinem contructiv, dam decat din gura si creeam frustrari. Dar cred ca incet si aici se contureaza stilul vintage desi o strica nebunia asta cu blogurile de toate felurile. Insa timpul scoate in evidenta calitatea si sunt convinsa ca stiul vintage pur o sa se formeze si mai bine si o sa ramana o parte bine segmentata ca si alegere vestimentara.

Ce blog/site de vintage te inspira, fie ca este de la noi sau de peste hotare?
http://sallyjanevintage.blogspot.com/
http://www.misspandora.fr/
http://www.cachemireetsoie.fr/
http://amanda-thomas.blogspot.com/
http://www.deeelightful.com/

Nicen Sleazy (English version)

Who is taking the photos for your blog and why did you chose the disappearance of the head / replacing it with a mask? Any movie that inspired you when you for this concept?

The photos are made / edited by me. There is no concept behind, I tried to make them look ok and to capture attention. Inspiration comes from the large amount of photos I see daily on the internet.

What expertise do you have for "vintage fashion"? How do you make your research for your clothes? What type of clothes do you sell?

Almost all clothes are the ones I would like to wear. In any city I go visit, I must enetr in SH / vintage / charity shops etc.
I hope to bring the coolest clothes and have new collaborations and for t-shirts. I have no expertise in fashion whatsoever.

What do you think on vintage/ SH blogs in Romania, starting on how they look like, until what is sold.

There are many and I do not know them all because they generally do not have clothes for boys and I was not interested in them, but I like DTD and tzoalemisto. Recently this blog made me laugh as you can find everyting: panties, the Holy Scriptures, cameras and cosmetics.
We still have a problem with girls that sell earrings in the shape of cute bugs, flowers, etc.. or feathered wreaths, hats or other 'fantasies'. They are kitch. I have the same problem with those who think that everything can be found in their grandparents wardrobe, brought by default at the fair/ put on the blog. We all know that most of the clothes worn by our parents/ grandparents were uniforms, the stores offer was very limited and most taylors knew few models, inspired by Neckermann catalogues. Moreover grandparents lived among statutes and Persian carpets and there are huge chances that they were mainstreamers tasteless bitches. There are exceptions of course but I speak for the majority.

Any difference between vintage and SH?

In Romania there are still old believes that say it is disgrace to weae SH and if you say vintage ... is something, people are more excited of, maybe Mircea Badea would wear vintage. So the vintage term is used everywhere and in most cases needlessly. At all the fairs we have sh, vintage and handmade and only a maximum of 20% is actually vintage.

Nicen Sleazy

Cine iti face fotografiile pentru blog si de ce ai ales disparitia capului/ inlocuirea acestuia cu un ciorap/masca? Vreun film care te-a inspirat cand ai ales conceptul asta de fotografie?

Fotografiile sunt facute/editate de mine.

Nu am un concept gandit in spate, am incercat sa le fac sa arate mai ok si sa atraga atentia.

Inspiratia vine din cantitatea mare de fotografii pe care le vad zilnic pe net.

Ce pregatire ai in "moda vintage"? Cum iti faci research-ul de haine si cum alegi hainele pe care le pui spre vanzare?

In mare parte aleg hainele pe care mi-ar placea si mie sa le port. In orice oras ajung trec si prin sh/vintage/charity shops etc.

Sper sa aduc haine din ce in ce mai misto si sa mai fac si noi colaborari pt tricouri. Nu am n ici o pregatire in moda in general.

Cum ti se par blogurile de vintage/ SH de la noi, incepand de la cum arata, pana la ce vand.

Sunt foate multe si nu le stiu prea bine pentru ca in general nu au haine de baieti si nu am fost interesat, dar imi plac DTD si tzoalemisto. Recent m-a distrat blogul asta pe care gasesti de la chilotei la introducere in sfanta scriptura si de la camere foto la cosmetice de calitate .

Am totusi o problema cu fetele care vand cercei dragalasi in forma buburuze, floricele etc. sau coronite cu pene, palariute sau alte 'fantezii'. Mi se par kitch. La fel cum am o problema si cu cei care au impresia ca tot ce gasesc acasa la bunici poate fi adus by default la targ/pus pe blog. Stim cu totii ca majoritatea hainelor atunci erau uniforme, ca oferta magazinelor era foarte restransa, ca majoritatea croitoreselor stiau sa faca doar cateva modele de 'costumase' inspirate din neckermann si se traia intre mileuri, bibelouri si covoare persane, unde mai pui ca sunt sanse ca bunica sa fi fost a mainstreamer tasteless bitch. Exista si exceptii evident dar eu vorbesc de majoritate.

Vreo diferenta intre vintage si SH?

Oricum la noi exista in continuare conceptia inapoiata ca e o rusine sa porti sh, dar daca spui vintage... e altceva, lumea e mult mai incantata, cred ca si Mircea Badea ar purta. Asa ca termenul de vintage e folosit peste tot si in majoritatea cazurilor gratuit. La toate targurile nu avem sh, avem numai vintage si handmade cand de fapt maxim 20% e vintage.

Intrebari simple, raspunsuri simple

Andreea Constantin de la Sincolors

Sunt hainele vintage, verzi?
Hainele vintage sunt de fapt haine vechi cu o anumita valoare, si bineinteles de preferat sa fie din materiale de calitate si cusute de oameni valorosi sau renumiti. De exemplu, obiectele sunt considerate vintage daca provin din anii 1830 - 1930. Hainele trebuie sa aiba un stil ce provine din anii 30, 40, 50. Se spune ca orice haina ce are cel mult 15 ani vechime este contemporana de fapt.

Vad bucurestencele vreo diferenta intre retro, vintage si handmade?
Intre retro, vintage si handmade este o mare diferenta. Hainele ce provin din anii 60-70 sunt considerate mai degraba retro sau funky decat vintage iar handmade cred ca stie toata lumea ce inseamna.

Ce lipseste unui targ de vintage, dar nu si unui targ de hand made?
Unui targ vintage nu ar trebui sa-i lipseasca, pe langa hainele vintage, obiecte si bijuterii de colectie dar si atmosfera special pregatita.

Simple questions, simple answers
Are vintage clothes green?
Vintage clothes are really old clothes with a certain value and of course they are preferably made of quality materials and sewn by valuable or famous people. For example, objects are considered vintage if they come from 1830 untill 1930. Clothes should have a style that comes from years 30, 40, 50. They say that any clothing that has more than 15 years old is actually contemporary.
Do girls from Bucharest see a difference between retro, vintage and handmade?
There is a bi difference between retro, vintage and handmade. Clothes coming 60'&70'are considered rather retro or funky vintage and I think everyone knows what handmade means.
What vintage fairs are missing but hand made fairs don't?
A vintage fair should have besides vintage clothes, objects and jewelry collection as well as specially crafted atmosphere.

O parere avizata - Iuliana Rosca

Parca ne apropiem de un raspuns corect:

Am sa scriu parerea mea despre subiectul vintage, desi nu ma ocup cu asa ceva - doar am ceva studii in domeniu, fiind absolventa a UNAB, Facultatea de Arte Decorative si Design, specializarea moda.

Termenul de vintage este de fapt legat de anul in care a fost imbuteliata o sticla de vin. Apoi cuvantul a trecut la o utilizare generala, denumind anul in care un anumit obiect a fost facut - incepand de la masinile ce aveau o vechime de peste 50 de ani. Astazi, multa lume denumeste vintage toate hainele personale, eventual second hand, care au mai mult de 25 de ani. Insa vintage nu tine neaparat de varsta. Acesta a evoluat si a devenit termen de moda, fiind vorba despre esenta si stil. Sunt foarte multe haine vechi pe care nu trebuie sa le includem in categoria vintage.

Pentru ca o haina sa fie vintage, are nevoie de cateva caracteristici importante cum ar fi calitatea, marca, valoarea.

Un specialist nu incadreaza hainele vintage intr-o anumita perioada de timp, asa cum am vazut ca se obisnuieste. Vintage intalnim chiar si la inceputul anilor 90 si drept exemplu este sutienul-con creat de Jean Paul Gaultier pentru Madonna.

Vintage nu inseamna numai haute couture ci toate acele haine care au nume de marca, sau au fost create la comanda cu o acuratete deplina, sau contin elemente tipice unei epoci, au un anumit stil si valoare. Moda vintage vorbeste despre stiluri date de pionieri, perioade clasice sau imagini create de fashion icons, toate importante pentru era lor.

In final, as vrea sa -i lamuresc si pe aceia care fac confuzii in definirea termenului retro-vintage - acesta inseamna ca hainele vintage sunt inspirate dintr-o alta perioada importanta a modei (ex: o haina creata in 1970 si inspirata din epoca Victoriana).

Cristina si politica de vintage "romaneasca"

Ce se intampla in momentul de fata in Romania referitor la hainele vintage? Un haos. Un dezastru. O debandada. Care, din pacate, cred ca se va acutiza pe viitor in loc sa dispara. Sunt sute si sute (daca nu mii...inca n-am terminat cu numaratoarea) de magazine declarate "vintage". Din toate astea doar patru chiar sunt vintage: Vintage Boutique, Evintage, True Vintage si Vintage Wardrobe.

Pe langa acestea mai exista inca patru-cinci care sunt pe drumul cel bun insa inca n-au reusit sa se distanteze complet de restul; o mare problema in acest sens e ca toate patru sunt din alte orase decat Bucurestiul, deci sunt doar vizibile pe net, nu si la targuri. Aici intra All Style Magazine, Margot Vintage, Fabulous Vintage si Stil Vintage care, intr-un context normal, ar functiona mult mai bine si probabil ar fi si mult mai cunoscute. Pe langa acestea mai sunt vreo doua magazine de bijuterii vintage si cam atat. Si-au mai facut paritia alte doua site-uri, unul cu bijuterii si posete, altul doar cu posete care par promitatoare insa inca nu e cazul sa vorbesc despre ele, vreau sa vad cum vor evolua.

La nivel teroretic exista V4Vintage, Vintage Lovers Pub, Vintage Police si blogul tau - ceea ce e chiar bine. Plus proiectul Oanei Cretu, muzeul virtual vintage, care va fi pus in curand in practica. In rest, 99,9% din bloguri si site-uri NU se ocupa cu vintage, indiferent de cat de tare ar zbiera si ar da din picioare. Pornesc de la cele mai bune spre cele mai proaste:

1. cei care au vintage si second hand impreuna, diferentiate, insa cantitatea de articole vintage e mai mica decat cea de second hand. Unele sunt chiar oneste si placute. Insa nu pot intra in categoria vintage.

2. bloguri si site-uri care vand second hand si vintage amestecat, mai mult SH decat vintage. Toate sub titulatura de vintage, evident.

3. cei care vand second hand pe post de vintage.

4. cei care vand "diverse" - haine din propria garderoba, haine de la 12 lei, de la Zara, Mango, de la taraba etc. pe post de vintage

5. cei care vand falsuri "de firma", tot pe post de vintage

6. cei care, mai ales la targuri, vand vintage insa piese extrem de deteriorate, de multe ori la gramada cu second hand, toate in stare proasta, la preturi mici sau foarte mici. Cred ca e cea mai daunatoare categorie.

7. Individe care nu vand nimic, doar fura poze de pe net si trimit colete goale sau, la schimb, nu trimit nicun colet.

In ceea ce priveste ambientul cutural romanesc, nu cred ca vintage-ul se schimba in functie de el. Desi asa ar trebui, asta daca ar exista un astfel de mediu. In proportie covarsitoare este vorba de o afacere, in sensul prost al termenului - atat pentru bloguri, site-uri cat si pentru targuri. O ocazie de a scoate bani (putini, multi) cu efort putin - atat material, cat si mental. Situatia care rezulta de aici implica doua aspecte: posibilitatea de a te trezi, ca si cumparator, cu o enorma gramada de articole pe care ai dat doi lei si care valoreaza un leu (si aici intra in joc pe de o parte lipsa de bani a multor persoane, in general foarte tinere, care nu au bani dar si-ar dori piese vintage si atunci apeleaza la o solutie de compromis) sau posibilitatea de a gasi, la pret foarte mic, piese de valoare pe care proprietarii le dau pentru ca habar n-au despre ce este vorba. E o chestie mai rara, insa se intampla.

Daca m-as muta definitiv din Romania, as continua oricum pasiunea pentru vintage - de fapt ar putea fi unul din motivele pentru care m-as muta... Cel putin pana nu trece criza, nu cred ca e vreun pericol. De fapt din cauza asta si stau acum aici, au fost perioade in care stateam in Italia cate o jumatate de an, iar cealalta jumatate aici. Oricum, n-as renunta la ceea ce fac aici, nu vad niciun impediment in munca pe doua planuri (sau pe sapte, daca e nevoie). Oricum, multumesc pentru compliment insa nu ma simt chiar ca un "guru"; in plus, exista si alte persoane care au o baza teoretica si practica solida (ca, de exemplu Oana Cretu). Nu sunt singura (ba chiar sper din totul sufletul ca vor aparea cat mai multe persoane de acest fel) insa eu zbier cel mai tare.

In ceea ce priveste plangerile primite pe Vintage Police, ar fi bine sa fie una pe saptamana... Cateodata sunt si 2-3 pe zi, multe se rezolva de la sine, altele se rezolva prin intermediul mailului, altele sunt prostii sau chiar incercari de a se sapa unii pe altii... Ma steptam insa ca problemele sa se limiteze la chestiuni de datare, de exprimare, la diferenta second hand-vintage. S-a ajuns si la inselatorii, amenintari si alte probleme neplacute de aceeasi natura.

Chestia asta cu "lasa-i in plata Domnului" mi s-a zis de foarte multe ori insa pur si simplu nu pot, nu-mi sta in fire. S-ar putea sa fie un mod gresit de a vedea lucrurile din cauza ca intotdeauna plec de la premisa ca daca dau un sfat sau critic pe cineva, de fapt il ajut. Am avut si surprize foarte placute cu oameni care si-au dat seama ca sunt capabili de mult mai mult si au facut un efort pentru ca chiar isi doreau sa il faca. Iar cei care sustin ca sunt pasionati de vintage insa n-ar citi nici macar un rand despre asta - nu zic o carte, nici macar sa caute ceva pe google - sunt pentru mine un mare mister...

Cred ca e ceva specific romanesc si se poate vedea in toate domeniile - e aproape imposibil sa dai peste cineva care sa-ti spuna "nu ma pricep". Se pricepe la absolut orice, are pareri despre absolut orice, le exprima zgomotos iar daca nu esti de acord cu el, te injura. Tendinta generala e de mediocritate ('sunt si eu pe aici, ce te iei de mine" sau "uita-te si alalalt ce a facut"). La fel, functioneaza foarte bine sistemul "o mana spala pe alta" (in momentul in care critici un blog, un site, un targ se vor gasi intotdeauna "aliati" care sa zbiere - fara argumente - ca de fapt nu e asa, ca ai tu ce ai cu persoana respectiva etc.) La fel, pe partea comerciala (ca in orice afacere, nu e nicio diferenta): sa castigam ceva, cat o fi, ca dupa aia mai vedem, daca nu merge dam foc si ne apucam de altceva. Foarte putini se gandesc ca, atunci cand faci ceva (indiferent de domeniu) important e sa incerci sa fii cel mai bun - daca te respecti pe tine, atunci ii respecti si pe ceilalti. Nu e musai ca ceilalti sa te respecte la randul lor, insa unii o vor face.

Problema e destul de complicata iar atitudinea negativa a multor bloguri care pur si simplu isi bat joc de clienti e extrem de daunatoare: atat pentru imaginea generala a ceea ce inseamna vintage in Romania, cat si pentru potentialii clienti. Nu cred ca daca cineva are o prima experienta negativa va mai incerca a doua oara sa cumpere ceva. Pe site-urile americane, de exemplu, am observat o foarte mare responsabilitate din acest punct de vedere si o foarte buna coordonare si nu cred ca cineva a avut de pierdut, in ciuda numarului enorm de comercianti. Doar ca fiecare reuseste sa gaseasca ceva nou cu care sa-si atraga clientii, se promoveaza intre ei si-si apara reciproc interesele. Dar pentru a ajunge la asa ceva e nevoie de munca si de seriozitate iar la noi inca nu functioneaza...

Insa in mod cert vintage-ul place si multe reactii vin tocmai din partea clientelor care nu doar cumpara ci si doresc sa stie ce cumpara. La second hand-ul din colt se pot duce si singure, n-au nevoie de bloguri.