Dulapul Bunicii

Sunt curioasa sa stiu care e povestea blogului Dulapul Bunicii?

Sara citeste bloguri de moda si stil personal de prin 2005-2006; de fapt bloguri in general si ea a venit cu ideea sa deschidem un blog cu vanzare, initial a fost gandit ca o metoda de a mai elibera sifonierul sufocat de sute de piese vestimentare frumoase, in stare perfecta sau foarte buna, dar pe care nu le mai purtam din diverse motive (erau prea mici, prea mari, prea scurte, prea lungi nu se mai potriveau cu stilul nostru). De-a lungul timpului am tot strans rochii, trenchuri, bluze, jachete, genti, fuste si curele speciale, le-am cautat cu indarjire peste tot pe unde am calatorit, le-am confiscat de la la mama, de la bunci, de la matusi si alte rude binevoitoare, le-am cumparat din magazine cunoscute, din piete, din bazaruri, de la taguri, expozitii sau din buticuri obscure, fara discriminare. Mult timp am rationalizat strangerea lor spunandu-ne ca le “colectionam”, in fine am recunoscut ca trebuie sa facem ceva si am decis sa deschidem blogul cu vanzare in decembrie 2008. Ideea cu accesoriile a venit la cateva luni de la “lansare” cand am publicat niste poze cu una din tinutele mele zilnice accesorizata cu una dintre multele bentite pe care mi le faceam singura sau impreuna cu Sara: feedbackul a fost foarte pozitiv si atunci am inceput sa le punem si pe blog si sa facem si altele noi. Acum confectionam de toate: coliere, cercei, bratari, brose, bentite, toate pe principiul: ce accesoriu am eu chef sa port acum si nu gasesc in magazinele din Romania?!

De la ce a pornit totul si unde vezi ca se indreapta?

Totul a pornit dintr-o joaca, dar una serioasa care ne-a acaparat viata si timpul liber. In general cand venim de la serviciu ne uitam la un film, ascultam muzica sau un audio book si mai punem in practica cate ceva. Idei avem o multime, le notam intr-un document dupa ce pe parcursul zilei le scriem pe servetele, post-ituri, eu le inregistrez pe telefon pe masura ce ne inspira cate ceva. Sedintele foto le improvizam in general in weekend. In ultimul timp am inceput sa avem indoieli in legatura cu blogul, in sensul ca ocupa imens de mult timp, nu numai partea de confectionare a accesoriilor, dar si partea de ”administrare” a blogului: realizarea fotografiilor, alegerea si editarea lor, masurarea si descrierea hainelor, scrierea insemnarilor, raspunsurile la zecile de mailuri (de cele mai multe ori inutile, in sensul ca nu sunt comenzi ci cereri de link exchange, comentarii, intrebari legate sau nu de haine si accesorii, invitatii la targuri si multe altele, spamuriJ), partea de promovare, impachetarea comenzilor si drumurile la posta, intalnirile cu clientii in Bucuresti (precedate de zecile de mailuri pentru a stabili unde, cand si cum). Nu mai vorbesc de partea de marketing sau situatiile in care oamenii comanda ceva, noi pregatim coletul sau confectionam accesoriile cerute si apoi nu mai dau niciun semn de viata In fine, toata munca aceasta nu este deloc direct proportionala cu rezultatele, vanzarile sunt sporadice si “imprevizibile” si ne intrebam daca merita sa mai tinem acest blog sau ar fi cazul sa renuntam si sa investim timpul nostru in ceva care sa ne ofere mai multe satisfactii! Concluzia este ca nu stiu inca unde se indreapta, dar nu exista o cale de mijloc: fie il inchidem definitiv, fie mergem inainte cu toate motoarele pornite si speranta ca o sa fie mai bine.

Vad din ce in ce mai multe creatii hand-made pe blog. De unde vine inspiratia pentru toate accesoriile? Se leaga de vintage sau este vintage-ul o sursa de inspiratie si daca da, cum te inspira?

Inspiratia vine de peste tot: din filme si seriale, muzica, cartile pe care le citim, fotografie de moda si nu numai, bloguri de street style, prietenii si oamenii din jurul nostru ne inspira uneori, diverse materiale sau culori, anumite piese vestimentare pe care vrem sa le accesorizam intr-un mod personal, prezentari de moda si designeri preferati, persoane necunoscute de pe strada, un banner, arhitectura, sursele de inspiratie sunt multe de tot si uneori le gasim in cele mai neasteptate sau banale locuri la care ti le poti imagina: in metrou, la cumparaturi, in oras cu prietenii sau acasa, in pat, cu o cana de cafea si ochii in calculator! Exista cateva elemente care ma fascineaza si care “revin” cumva in mai tot ceea ce fac, simboluri sau materiale care imi plac de cand ma stiu.

Nu cred ca accesoriile mele sunt in mod constient inspirate de curentul vintage, ideea este ca eu as purta si port tot ceea ce fac pentru ca in esentale fac pentru mine, sa-mi placa in primul rand mie, nu gandindu-ma sa fie intr-un anumit fel. Elementele de inpiratie vintage si mai ales retro exista, dar sunt doar surse de inspiratie nu ceva care defineste accesoriile facute de noi.