M.A. (45 ani), pasionata de bijuterii si accesorii vechi, a acceptat sa ne dezvaluie cateva din sursele de informatie pentru moda, inainte de 89 si cum nevoia de originalitate era satisfacuta cu ajutorul imaginatiei si multe cunostinte pe care trebuia sa le ai (apropo de intrebarea lunii).
Care erau sursele de informare pentru moda feminina in perioada comunista? Vorbeai pe facebook de revista “officiel”, gaultier (pap 1988), “rive gauche”, “joy’ si “feminite du bois”. De unde veneau aceste reviste? Cat de greu era sa le procuri? Care este cea mai amuzanta amintire pe care o ai cu privire la schimbul de reviste "pe sub mana"?In Timisoara nu stiu daca exista vreo familie fara rude sau prieteni buni “afara”, de la ei, in pachete bine controlate in vama RO, ajungea “bibliografia”. “Officiel”, “Vogue”, “Elle”, “Collection”, etc. (noroc ca vamesii se multumeau cu cafelele si ciocolata trimisa si nu erau interesati de moda J deci lasau revistele in pachet). Mai erau studentii straini care se intorceau din vacante bine informati. Aveam reviste si de prin 1985 chiar si video casete cu show-uri de moda.
Nu in ultimul rand Televiziunea Yugoslava unde aveai emisiuni de moda si marile prezentari in timp real, tot TV YU era o sursa solida de muzica si filme bune fara sincronizare.
In concluzie nu era greu sa te informezi cat despre schimburi nu pot vorbi, eu nu imprumutam reviste! Casa mea era deschisa pentru “studiu” dar “materialul didactic” nu pleca nicaieri.
Ce modele\designeri preferai din acea perioada?Nu am avut si nu am un designer preferat, imi placeau mai multi: JP Gaultier, Christian Lacroix, Kenzo, Kabakubo, Hanae Mori, Armani, Ungaro, YSL, etc
In plus aveam creatii proprii. Intodeauna mi-a placut design-ul vestimentar, chiar am facut un curs in Bucuresti inainte de 1989 la Universitatea Populara de Arta, clasa Horia Muresanu. E si acum un hobby si uneori cand am timp mai imi fac cate ceva.
La ce croitor mergeai in acea perioada? Mai tii cumva minte un nume, o adresa? Cum reactiona respectivul croitor la alegerile tale? A fost vreun model de haina la care au fost retincenti si nu au vrut sa il faca? Ai cumva o fotografie din acea perioada, cu o tinuta care ti-a placut mult cum a iesit?Bunica mea a fost cel mai bun croitor si indrumator al meu (tot de la ea am si o minunata colectie de palarii). M-a invatat sa cos si sa croiesc cu toate ca pentru mine nu am avut nevoie de tipare, puneam materialul pe jos si taiam. Daca iesea din prima ok, daca nu treceam la altceva. Imi gandeam si faceam toalete pentru petreceri cu doua ore inainte ca acestea sa inceapa. E adevarat uneori eram nevoita sa mai las ceva ace pe interior din lipsa de timp dar nu conta daca aparitia era ok.
Am prietene care mergeau la croitor dar nu tin minte sa se planga ca acestia erau reticenti la modele. Existau croitori la care era bine sa mergi pentru pantaloni si costume, altii erau specialisti in paltoane (era un sarb la fosta Casa de Moda Timisoara, foarte bun), etc. Existau si pantofari care faceau pantofi la comanda dupa modelul clientului, in general de nationalitate germana.
Cumparam nasturi si gablonturi din piata de vechituri sau le confectionam singura.
In plus ne comandam haine, parfumuri cosmeticale prietenilor din occident care veneau in tara de cateva ori pe an, de regula de sarbatori.
Nu puteam face rost chiar de orice deci improvizam. De exemplu in perioada mea punk, oja neagra era oja de culoare rosie amestecata cu mina de pix de culoare neagra iar pe buze foloseam creion dermatograf negru…
Ce parere ai despre creatiile Fondului Plastic (UCECOM) din acea perioada? Vreo amintire in particular?Nu mi-a placut Fondul Plastic. Desi la unele “creatii” designul era ok, materialele folosite erau sub orice critica, chiar daca se gaseau materiale de calitate in magazinele de specialitate. In mare parte era vina sistemului, din banii incasati doar 30-40% ajungeau la artist, restul mergeau la Uniune si la Galerie. La UCECOM sau in diverse fabrici de confectii din perioada comunista se faceau haine pentru export si mai gaseam cate o pila care sa ne ajute sa ne procuram hainute frumoase (Biagiotti si Armani de la Satu Mare, Cardin de la Oradea, etc).
Imi amintesc ca impreuna cu prietena mea sa ne luam haine sau materiale “din fabrica”, de multe ori cumparam aceleasi modele si trebuia sa ne sunam inainte de a merge undeva impreuna. Intr-o zi ne-am intalnit intamplator pe strada imbracate identic, eu am trecut pe partea cealalta a strazii razand si ne-am facut ca nu ne cunoastem. Cum era sa ne oprim la o mica barfa ca si cum am vorbi in oginda J.
In loc de concluzii:
Exista lume bine si cu gust imbracata dar per ansamblu cred ca ne imbracam mai prost decat inainte de 1989. Moda este dictata de cvasi vedete fara pic de gust si partial de designeri produsi de fostul UCECOM (Catalin Botezatu, Dana Savuica, Venera Arapu, Janine foste modele la “celebra” Casa de moda Venus, crescuti de Madame Oglinda si Zina Dumitrescu, succesul lor il consider unul de conjunctura. Dar hei, moda e o industrie deci bravo lor ca au stiut sa speculeze momentul). Desi oferta este variata si chiar te poti imbraca bine fara a fi milionar, lumea si-a pierdut dorinta de a se diferentia si simtul ridicolului, stilul personal e o notiune aproape disparuta si asa ajungem la sistemul actual de valori, un alt subiect mut mai lung si profund.
Am observat ca multe nunti au tematica vintage. E un stil care prinde, un stil care place prin trimitere la frumusetile unei anumite epoci, la nostalgia orasului de alta data, la trecutul parintilor sau pur si simplu exista o legatura emotionala, o afinitate fata de un stil vestimentar corespunzator unei perioade istorice din moda. 
Ce am gasit in Almanahul Femeia din 1948, o mandra din Banatul Timisoarei. Mi-ar fi placut sa fie mai multe detalii despre aceasta rochie, insa fotografia era intr-un articol referitor la taranca romanca, fara referinte la haine, doar la munca si atitudinea lor.
Raspunsul negativ la intrebarea din partea dreapta s-a blocat intr-un mod inefabil la numarul 66. Totusi, ramane un categoric NU. Nu orice piesa vestimentara mai veche de 20 de ani este vintage. Ma gandesc acum la o intrebare referitoare la ce e vintage si ce e second hand. Sau daca vintage de fapt inseamna oldish. Daca simtim nevoia sa ne apropiem mai mult prin moda vintage de hainele parintilor si bunicilor nostri.
Postări
