Tot de la Vintagelike:
Fusta lucrata la croitoreasa in anul 1981, in Romania.
Este in clini care se deschid foarte amplu in partea de jos.
Materialul este gabardina autentica, rar se gasea in acea perioada, mai rar o intalnim azi, sunt doar fake-ri, ca sa zic asa. Gabardina este o tesutura fina dar groasa, cu efect rips oblic pronuntat, ceea ce ii confera si calitate de impermeabilitate partiala.
"Gabardine" este primul salon de moda din Franta unde s-a produs o astfel de tesatura.
Fusta este masura mica, dar se poate modifica prin coborarea beteliei ( implicit scurtarea fustei). Este captusita cu atlas natural.
Am decis sa o incadrez la categoria " vintage", desi anii '80 ii consider un stil mixt, avangardist si retro in acelasi timp.
Pentru cunoscatori, o piesa remarcabila., nu numai datorita modelului si materialului, ci si culorii, folosita mai rar la articlolele de toamna-iarna ( galben lamaie coapta).
Postări
Fingo, am eu o reactie, ca tot sunt proprietara fustei.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ai postat aceasta fusta pentru ca vine in sprijinul afirmatiei mele, pe care o sustin si o voi sustine cu tarie, ca moda comunista nu era cenusie. Este o fusta groasa, de culoarea galben deloc pal, ce a fost purtata de mama mea iarna, cand tindem sa ne imbracam, fie comunism sau nu, in culori inchise. Asortata cu cojocel scurt romanesc si cu cizmulite imblanite , era bestiala, parca cobora din alte timpuri. Materialul asta, gabardina de lana , ca si matasea naturala, casha, triplu voal de lana, voaluri naturale, nici nu mai stiu ce sa scriu aici, erau importate din China de UCECOM, le puteai gasi uneori pe la centrele lor de croitorie ( stiti , ne duceam la " Complex"- era cizmarie, plapumari, tricotaje, croitorie, ceasornicarie, tapiteri..), dar de cele mai multe ori, sefii anumitor ateliere,cei descurcareti, stiau sa fie prieteni cu magazionerii, asa ca plecau cu masina personala, nu neaparat Dacia, plina de minunatii.Desigur, se incarcau in gestiune cu marfa, nu va ganditi la alte grozavii. N-as putea sa descriu balotii aia printre care ma plimbam , adolescenta fiind. Puteam sa spun ce are in compozitie un material doar atingandu-l.Nu ma putea pacali nimeni la bumbac, stiam imediat daca are si celofibra. Mi-am pierdut dexteritatea asta in timp. Iar mama, responsabila unui atelier de lucru cu tertii, nu explic ce inseamna asta acum, nu lucra cu clientii direct, ci onora comenzi din tara, dar nicidecum haine de fason, ci alte aiureli. Nici nu era pregatita pentru asa ceva, serviciul era doar din plictiseala, atunci cand copiii se marisera.
Dar stia al naibii de bine sa comande o rochie, sa pretinda sa ii vina perfect.O sa ziceti ca e simplu, dar nu e deloc.
Spre deosebire de ea, eu am incercat la 14 ani sa imi fac dupa o carte o pereche de pantaloni, care au iesit cu turul scurt, asa, la buric. Am suferit mult. Mult timp, lucratoarele mamei imi lucrau tot ce imi trecea prin cap, sau ce vedeam prin reviste aduse din Germania, scotand tiparele pe saci transparenti de plastic. Apoi am inceput sa imi lucrez eu. Si multi ani nu m-a oprit nimeni, imi faceam cate un pantalon pe zi, plus o fusta. Si aia scurta de o palma sau lunga, stil tiganesc. Nimeni nu-ti tinea cont de faptul ca purtai asa scurt, era foarte la moda in '83-'84,sa ai fusta in trei volane , scurta. Am intrat la facultate si a trebuit sa fac armata ( faceau si fetele), o luna am facut, iar in serile cu discoteca, tot in fusta scurta ma imbracam, iar camarazii de la batalionul " Vanatori de munte", care era de baieti, majoritatea din Timisoara erau niste nebuni, cu cercel in ureche, unii rockeri cu dermatograf pe la ochi, imbracati super fain,nu se lua nimeni de ei. Asa ca nu vreau sa aud de descrieri sumbre, moda n-are legatura cu regimul. A, n-ai materiale de calitate, atunci ia o carpa , pune-i o dantela si sa vezi cum arati.
Important este ceva ce scapa multor femei: sa stii sa dai valoare hainei de pe tine , chiar daca e doar rochia din carpa.