Ghiceste perioada

All Style magazin are un sacou Gianni Versace din linia de haine Versus. Aceasta marca, Versus, s-a lansat in anul 1989, la Milano, fiind conceputa pentru tineri. Asa ca as spune ca sacoul de mai sus e facut dupa anul 1989. Voi ce spuneti?

All Style has a jacket Gianni Versace, Versus label which was released in 1989, in Milan, designed for young people. So I think the above coat is made after 1989. What do you say?

Vremuri vechi

Ma gandesc la vremuri apuse, cand trebuia sa port aceleasi haine de iarna o lunga perioada de timp, pentru ca le primeam intotdeauna prea mari pentru varsta mea si trebuia sa le port pana imi ramaneau mici si ma plictiseam de ele, sau se intampla sa raman foarte atasat de ele. Un exemplu ar fi caciula din blana de oaie. Cine a mai purtat tipul asta de caciula?

Thinking about old times, when I had to wear same winter clothes for several years. I always received clothes too big for my age, and I had to wore them until they did not fit me anymore and I got really really bored with them, or I was very attached to some of them. One example is this hat made from sheep fur. How many of you did you wore this type of hat?

Cultura Vintage

Sursa foto

Am auzit termenul vintage acum mult timp, cand am citit intr-un ziar ca Barbra Streisand joaca in filmele ei in costume vintage. Pe-atunci nu mi-am pus mai multe intrebari, acum insa, cautand stirea mi-am dat seama cat de simpatica era. Prima mentiune apare in 1997, in New York Times, articolul se numeste "Couture Shock"si spune ca Barbra ar fi fost prima vedeta care s-a imbracat "vintage". Barbrei i-au urmat alte vedete, precum Winona Rider, Sharon Stone, Julia Roberts si altele.

Intr-un interviu povesteste despre cum a devenit pasionata de vintage, cum isi cumpara pantofi care atunci costau 4$ si acum sunt 400$, numai pentru ca li s-a descoperit adevarata valoare, faptul ca sunt piese de designer si au o caloare istorica destul de importanta.

Acelasi lucru se intampla si in Romania. Daca mergi la un targ de vintage si cauti si intrebi, poti gasi niste piese minunate, semnate de designer. Nu toate piesele dn targuri sunt vintage, drept urmare mergand targ de targ, mi se intampla sa vad aceleasi piese vestimentare care nu se vand, nu pentru ca nu s-ar gasi un cumparator, ci pentru ca nu sunt vintage. Sunt piese SH si ni e greu sa acceptam moda SH. Mai bine o numim eufemistic "vintage".

Hainele vintage - legatura noastra cu trecutul

Sursa foto

Recitind povestea cu paltonasul cambrat, mi-am adus aminte de partea a doua a povestii. Dupa ce mama a fost certata de bunici ca mi-a cumparat un palton de muncitor si nu unul de fetita, a mai urmat o experienta la fel de negativa: comparatia cu un alt copil. Verisoara mea a fost invitata la Sibiu sa sarbatoreasca Craciunul impreuna cu noi. De cand a intrat pe usa mi-am dat seama ca urmeaza o noua mustrare. Purta exact paltonasul maro pe care vroia sa mi-l cumpere mama. Acelasi paltonas pe care eu il refuzasem din toate puterile, era in fata mea, pe o alta fetita si trebuia acum sa inghit in sec si sa explic din nou de ce nu imi place sau sa caut argumente noi pentru alegerea mea.

Bunica m-a chemat in hol, langa cuier. Eram numai noi doua. M-a rugat sa imbrac paltonasul si sa ma uit in oglinda. Mi se parea cel mai comic exemplu de motivare a unei alegeri. "Ia pune-l pe tine, sa vezi ca iti sta mai bine decat halatul tau de muncitor". L-am pus. Era maro, primul motiv pentru care nu putea sa imi placa. Era drept, fara talie si in plus era foarte urat. I-am oferit aceeasi explicatia a doua oara bunicii, dar ea a continuat sa laude alegerea verisoarei si mai mult, sa imi explice ca ea era mai desteapta pentru ca isi asculta parintii, nu ca mine.

Cred ca a fost prima oara cand am simtit ca trebuie sa fiu mai critica cu mine insami si cu altii si sa imi sustin parerile, pentru ca s-ar putea sa am mai multa dreptate decat cei apropiati. Pur si simplu nu ma putea compara cu verisoara iar bunica stia asta foarte bine. Stiam din ce familie provine, ca avea note mai mici ca mine si ca felul ei de joaca era complet diferit de al meu si mai mult, acum ma obliga acum sa accept ca verisoara e mai desteapta decat mine pentru ca isi asculta parintii. Inacceptabil :).

De atunci am nutrit o pasiune pentru paltoanele, sacourile, camasile si rochiile cambrate. Poate daca nu gaseam haina de muncitor langa paltoanele pentru copii, optiunile mele s-ar fi schimbat si as fi fost si mai "desteapta" in ochii bunicii, dar, n-a fost sa fie. Moda comunista insemna sa fim imbracati toti la fel. Inclusiv copii trebuiau sa semene cu adultii, din lipsa de creativitate si de timp dedicat noii generatii nascute din industrie, iar atunci, o abatere de la norma era pedepsita chiar si in interiorul familiei. Si ca sa inchei cu un sofism: doar in fabrica mai erau permise "mici abateri" si acolo mai puteai avea parte de cateva distractii. :)

Cum combinam hainele vintage?

Sursa foto

Mama avea o colega careia ii placea la nebunie sa mearga prin magazinele SH. O colega pentru care banii nu erau o problema, din contra, sotul ei era director la fostul SNTR (Societatea Nationala Tutunul Romanesc) si totusi, poate din cauza unui complex din copilarie, poate din cauza parintilor ei de familie buna si astfel mai selectivi, isi dorea foarte multe haine. Nu conta forma, marimea, daca i se potriveau, daca erau in armonie cu dimensiunile corpului ei, ea vroia haine si metoda cea mai simpla de a avea foarte multe era de a devasta un magazin SH.

Intr-o vizita la noi acasa am auzit o discutie in care mama ii povestea de Christine Valmy, care intr-un interviu declarase ca pe vremea cand era mai saraca purta un singur sacou, foarte frumos, foarte scump dar elegant, dintr-un material rezistent. La acesta alterna cateva bluze sau camasi pentru a arata in fiecare zi diferit, dar acest lucru o facea ca de fiecare data sa fie eleganta, in defavoarea faptului ca aparent era imbracata mai tot timpul la fel.

Colega i-a zis mamei ca nu este de acord cu aceasta treaba. Mai bine mai putin elegant dar mereu in schimbare, desi arata de multe ori, chiar de prea multe ori, caraghioasa. De aceea mi-am pus intrebarea cum e mai bine sa arati: in schimbare, mereu sub alta infatisare sau acelasi om elegant, in fiecare zi.

In special cand incepi sa iti cumperi vintage, tentatia de a amesteca haine din epoci diferite este foarte mare, pentru ca poate ne place o rochie din anii '50 si o haina din '80. Cum facem? Ce stil abordam si dupa ce criterii avem voie sa le combinam? Un exemplu bun de cum sa asortezi SH cu nou il gasiti pe Style Bytes. Foarte tari combinatiile!

Si un alt exemplu: Roxana de la This is My Suit.

Amintiri post epoca de aur

Sursa foto

Intr-o dimineata mama m-a luat cu ea la cumparaturi de hainute. Se apropia iarna si eu aveam neaparat nevoie de un paltonas, deoarece cel de anul trecut imi ramasese mic si vorba ei, nu puteam sa arat "de capatat". Obisnuiam sa mergem in Cocor, Titan sau Unirii si nu stiu exact unde ne-am oprit in acea zi, dar pentru mama nu a fost una foarte fericita.

Nu existau multe magazine care sa aiba haine pentru copii, iar cele care erau nu erau un loc in care un copil sa se bucure prea mult, deoarece erau construite la fel ca un magazin pentru adulti. Din acest motiv nici nu faceam prea mult diferenta intre ele si nu era niciunul care sa imi fie simpatic.

Insa, in dimineata aceea, din maldarul de magazine post-comuniste in care intrasem un paltonas mi-a facut cu ochiul. In timp ce mama se uita la hainute "dragute", eu probam un paltonas cambrat. Era din postav albastru parca, sau oricum o tesatura care semana foarte mult cu denimul. Cand m-a vazut mama era tare dezamagita. Ea alesese un paltonas drept din stofa maronie iar repulsia fata de albastru era destul de mare. Jumatate de ora am plans langa paltonasul cambrat si ii spuneam mamei ca nu imi place ce a ales ea, pentru ca este urat. Nu stiam sa ii spun de ce nu imi place alegerea ei. Ii aratam cu mainile ca nu este pe langa talie si ca este urat ce a ales ea.

Dupa multe rugaminti si plansete si pentru ca toata lumea se uita la noi cum ne certam, mama a cedat. Am fost cea mai fericita, castigasem o batalie importanta pentru mine. Cand am ajuns la Sibiu la bunici si ei au comentat. Au certat-o pe mama. Nu le venea sa creada ca nepoata lor era imbracata in haina de muncitoare cu captusala detasabila din blana sintetica. Cum acceptase sa ma imbrace tocmai asa? Cum de a cedat?

Si totusi, chiar daca si eu si mama gresisem, eu tot eram cea mai fericita, fiind singura fetita cu paltonas cambrat pe vremea aceea. O nebunie!

SH de Romania

Dupa revolutie a fost o invazie de magazine second hand in toata tara. Hainele erau cumparate la kilogram din Anglia sau cel mai des Germania si vandute la bucata in sedii ale magazinelor care abia dadusera faliment. Romanii din clasa de mijloc aveau acces la haine cu eticheta, la preturi mici. Gaseam usor haine purtate dar in conditii foarte bune. Nu am avut niciodata vreo preferinta pentru vreo marca, pentru ca nu intelegeam diferentele de design, dar ori de cate ori intalneam o eticheta de care probabil auzisem, ma gandeam daca nu cumva e prea valoroasa pentru mine.

Pe de alta parte intram cu rusine intr-un magazin, cu gandul ca cine stie ce ar zice colegii sau cunostintele daca ar vedea unde intru, dar pana la urma pasiunea pentru haine diferite de cele pe care le gaseam in Cocor sau Unirii se dovedea a fi mai importanta decat rusinea. Gaseam multe, de la Escada, H&M, Esprit, Ralph Lauren, C&A, Calvin Klein la blugi Diesel sau Levis. Din cauza bugetului limitat pentru haine, petreceam si cate o ora pentru a alege un tricou sau un pulover mai rasarit, dar cotrobaiala merita pana la urma.

Acum, la 20 de ani distanta, nu mai intru in orice SH. Am nevoie de referinte, vreau sa stiu dinainte daca imi pierd timpul sau daca e un SH care aduce in mod constant "marfa". In plus este foarte comic simbolismul de care se folosesc in a se promova ca magazin, fara niciun reper in ceea ce priveste hainele vechi. Cel mai bun exemplu este cel de mai sus, din Brasov.

Voi ce SH-uri mai frecventati?