Chiar nu exista vintage romanesc?

O intrebare care ma obsedeaza in fiecare zi si in fiecare zi stau cel putin jumatate de ora sa mai caut un raspuns, sa mai adaug o bucatica la acest puzzle, fie prin comparatii cu ce se intampla in alte tari, fie pe bloguri sa vad daca a mai aparut ceva nou, o discutie informala pe la un targ, reviste, etc.

Nu cred intr-un raspuns negativ, a la Vintage Police: nu exista vintage romanesc pentru ca hainele au fost purtate pana la epuizare. Am haine acasa care demonstreaza contrariul, costume din vremea bunicilor, din anii '40 dar si haine de la parinti, pana in anii 80 inclusiv. Ei nu le-au purtat pana la epuizare, pentru ca erau hainele lor "bune", pentru ocazii, petreceri, zile de conferinte si adunari nationale. Haine pe care le scoteau din sifonier doar la evenimente. Parintii mei si apropiatii lor sunt nascuti in anii 50. Mi-e greu sa cred ca aceasta generatie si-a purtat hainele pana cand s-au rupt, sau le-au aruncat demult, in speranta ca vor uita perioada comunista. Romanii cu greu arunca ceva din casa, sunt mari strangatori.

Cand povestesc persoanelor peste 40 de ani care-i noua mea pasiune, zambesc cu nostalgie pentru acele vremuri cand hainele reprezentau altceva fata de acum. Erau purtate altfel si valorificate altfel, pentru ca se gaseau greu si costau mult. Sunt convinsa ca asa cum parintii mei mai au haine vechi in sifoniere, mai sunt milioane de romani si aceeasi romani, cand fac curat in fiecare an mai arunca din ele, nestiind sau neconstientizand valoarea lor.

Noi nu avem second-handuri care sa adune haine din Romania, toate sunt din import. Nu am intalnit niciun vintage lover pasionat de hainele de provenienta romaneasca. In alte tari, precum Italia, comerciantii fac rost de produse din biserici, unde fac selectie din hainele si obiectele oferite saracilor. Asa s-a construi incepand cu secolul XII o breasla puternica economic in Florenta, breasla rigattierilor, din nevoia de a vinde lucruri de calitate la un pret mai mic, pentru a le face accesibile mai multor clase sociale. Rigattieri erau specialisti in haine si obiecte vechi si erau chemati in fata judecatorilor sa ateste vechimea acestora, pentru a putea verifica daca o tranzactie a fost corect facuta sau nu. Cea mai importanta functie a lor insa, era cea culturala, caci pastrau vie valoarea spirituala a unui obiect, prin punerea acestuia in circulatie si asignarea unei valori.

Ma intreb de ce nu s-a ocupat nimeni de aceasta nisa in vintage, de promovarea hainelor romanesti. Admitem cu totii ca existau multe fabrici de confectii in comunism dar negam existenta fizica a acestor haine. E adevarat ca valoarea lor estetica nu se compara cu obiectele de provenienta franceza sau engleza, dar chiar si asa ea exista. Sunt chiar atat de greu de gasit, sau chiar atat de urate cat sa nu merite atentia noastra?