vineri, 5 februarie 2010

Cristina si politica de vintage "romaneasca"


Ce se intampla in momentul de fata in Romania referitor la hainele vintage? Un haos. Un dezastru. O debandada. Care, din pacate, cred ca se va acutiza pe viitor in loc sa dispara. Sunt sute si sute (daca nu mii...inca n-am terminat cu numaratoarea) de magazine declarate "vintage". Din toate astea doar patru chiar sunt vintage: Vintage Boutique, Evintage, True Vintage si Vintage Wardrobe.

Pe langa acestea mai exista inca patru-cinci care sunt pe drumul cel bun insa inca n-au reusit sa se distanteze complet de restul; o mare problema in acest sens e ca toate patru sunt din alte orase decat Bucurestiul, deci sunt doar vizibile pe net, nu si la targuri. Aici intra All Style Magazine, Margot Vintage, Fabulous Vintage si Stil Vintage care, intr-un context normal, ar functiona mult mai bine si probabil ar fi si mult mai cunoscute. Pe langa acestea mai sunt vreo doua magazine de bijuterii vintage si cam atat. Si-au mai facut paritia alte doua site-uri, unul cu bijuterii si posete, altul doar cu posete care par promitatoare insa inca nu e cazul sa vorbesc despre ele, vreau sa vad cum vor evolua.

La nivel teroretic exista V4Vintage, Vintage Lovers Pub, Vintage Police si blogul tau - ceea ce e chiar bine. Plus proiectul Oanei Cretu, muzeul virtual vintage, care va fi pus in curand in practica. In rest, 99,9% din bloguri si site-uri NU se ocupa cu vintage, indiferent de cat de tare ar zbiera si ar da din picioare. Pornesc de la cele mai bune spre cele mai proaste:
1. cei care au vintage si second hand impreuna, diferentiate, insa cantitatea de articole vintage e mai mica decat cea de second hand. Unele sunt chiar oneste si placute. Insa nu pot intra in categoria vintage.
2. bloguri si site-uri care vand second hand si vintage amestecat, mai mult SH decat vintage. Toate sub titulatura de vintage, evident.
3. cei care vand second hand pe post de vintage.
4. cei care vand "diverse" - haine din propria garderoba, haine de la 12 lei, de la Zara, Mango, de la taraba etc. pe post de vintage
5. cei care vand falsuri "de firma", tot pe post de vintage
6. cei care, mai ales la targuri, vand vintage insa piese extrem de deteriorate, de multe ori la gramada cu second hand, toate in stare proasta, la preturi mici sau foarte mici. Cred ca e cea mai daunatoare categorie.
7. Individe care nu vand nimic, doar fura poze de pe net si trimit colete goale sau, la schimb, nu trimit nicun colet.

In ceea ce priveste ambientul cutural romanesc, nu cred ca vintage-ul se schimba in functie de el. Desi asa ar trebui, asta daca ar exista un astfel de mediu. In proportie covarsitoare este vorba de o afacere, in sensul prost al termenului - atat pentru bloguri, site-uri cat si pentru targuri. O ocazie de a scoate bani (putini, multi) cu efort putin - atat material, cat si mental. Situatia care rezulta de aici implica doua aspecte: posibilitatea de a te trezi, ca si cumparator, cu o enorma gramada de articole pe care ai dat doi lei si care valoreaza un leu (si aici intra in joc pe de o parte lipsa de bani a multor persoane, in general foarte tinere, care nu au bani dar si-ar dori piese vintage si atunci apeleaza la o solutie de compromis) sau posibilitatea de a gasi, la pret foarte mic, piese de valoare pe care proprietarii le dau pentru ca habar n-au despre ce este vorba. E o chestie mai rara, insa se intampla.

Daca m-as muta definitiv din Romania, as continua oricum pasiunea pentru vintage - de fapt ar putea fi unul din motivele pentru care m-as muta... Cel putin pana nu trece criza, nu cred ca e vreun pericol. De fapt din cauza asta si stau acum aici, au fost perioade in care stateam in Italia cate o jumatate de an, iar cealalta jumatate aici. Oricum, n-as renunta la ceea ce fac aici, nu vad niciun impediment in munca pe doua planuri (sau pe sapte, daca e nevoie). Oricum, multumesc pentru compliment insa nu ma simt chiar ca un "guru"; in plus, exista si alte persoane care au o baza teoretica si practica solida (ca, de exemplu Oana Cretu). Nu sunt singura (ba chiar sper din totul sufletul ca vor aparea cat mai multe persoane de acest fel) insa eu zbier cel mai tare.

In ceea ce priveste plangerile primite pe Vintage Police, ar fi bine sa fie una pe saptamana... Cateodata sunt si 2-3 pe zi, multe se rezolva de la sine, altele se rezolva prin intermediul mailului, altele sunt prostii sau chiar incercari de a se sapa unii pe altii... Ma steptam insa ca problemele sa se limiteze la chestiuni de datare, de exprimare, la diferenta second hand-vintage. S-a ajuns si la inselatorii, amenintari si alte probleme neplacute de aceeasi natura.
Chestia asta cu "lasa-i in plata Domnului" mi s-a zis de foarte multe ori insa pur si simplu nu pot, nu-mi sta in fire. S-ar putea sa fie un mod gresit de a vedea lucrurile din cauza ca intotdeauna plec de la premisa ca daca dau un sfat sau critic pe cineva, de fapt il ajut. Am avut si surprize foarte placute cu oameni care si-au dat seama ca sunt capabili de mult mai mult si au facut un efort pentru ca chiar isi doreau sa il faca. Iar cei care sustin ca sunt pasionati de vintage insa n-ar citi nici macar un rand despre asta - nu zic o carte, nici macar sa caute ceva pe google - sunt pentru mine un mare mister...

Cred ca e ceva specific romanesc si se poate vedea in toate domeniile - e aproape imposibil sa dai peste cineva care sa-ti spuna "nu ma pricep". Se pricepe la absolut orice, are pareri despre absolut orice, le exprima zgomotos iar daca nu esti de acord cu el, te injura. Tendinta generala e de mediocritate ('sunt si eu pe aici, ce te iei de mine" sau "uita-te si alalalt ce a facut"). La fel, functioneaza foarte bine sistemul "o mana spala pe alta" (in momentul in care critici un blog, un site, un targ se vor gasi intotdeauna "aliati" care sa zbiere - fara argumente - ca de fapt nu e asa, ca ai tu ce ai cu persoana respectiva etc.) La fel, pe partea comerciala (ca in orice afacere, nu e nicio diferenta): sa castigam ceva, cat o fi, ca dupa aia mai vedem, daca nu merge dam foc si ne apucam de altceva. Foarte putini se gandesc ca, atunci cand faci ceva (indiferent de domeniu) important e sa incerci sa fii cel mai bun - daca te respecti pe tine, atunci ii respecti si pe ceilalti. Nu e musai ca ceilalti sa te respecte la randul lor, insa unii o vor face.

Problema e destul de complicata iar atitudinea negativa a multor bloguri care pur si simplu isi bat joc de clienti e extrem de daunatoare: atat pentru imaginea generala a ceea ce inseamna vintage in Romania, cat si pentru potentialii clienti. Nu cred ca daca cineva are o prima experienta negativa va mai incerca a doua oara sa cumpere ceva. Pe site-urile americane, de exemplu, am observat o foarte mare responsabilitate din acest punct de vedere si o foarte buna coordonare si nu cred ca cineva a avut de pierdut, in ciuda numarului enorm de comercianti. Doar ca fiecare reuseste sa gaseasca ceva nou cu care sa-si atraga clientii, se promoveaza intre ei si-si apara reciproc interesele. Dar pentru a ajunge la asa ceva e nevoie de munca si de seriozitate iar la noi inca nu functioneaza...

Insa in mod cert vintage-ul place si multe reactii vin tocmai din partea clientelor care nu doar cumpara ci si doresc sa stie ce cumpara. La second hand-ul din colt se pot duce si singure, n-au nevoie de bloguri.

3 comentarii:

  1. Buna!
    Multumesc pt vizite si atentie!
    Recunosc,mai am enorm de invatat,mi-as dori ca numele sa ajunga sa reflecte 100% ceea ce veti regasi pe blog...
    Ideea este ca ma straduiesc ,iar feedback-urile din partea clientelor sunt pozitive.
    Accept orice fel de critica,atat vreme cat este constructiva.
    Asadar,va astept oricand cu idei,critici,sugestii sau orice altceva.
    Cu respect,
    Margot

    RăspundețiȘtergere