Manifest pentru vintage de calitate

In cinstea primului comentator de la mine de pe blog, o persoana pe care am judecat-o aspru prin prisma targului organizat, voi dedica cateva idei despre ultimele doua targuri vintage pe care le-am vizitat care sunt sunt reprezentarea perfecta a contrastelor: The Clothes Next Door si Povestea dantelei. Nu sunt unicele targuri despre care as vrea sa vorbesc, dar au fost atat de diferite incat comparatia e aproape naturala.

Exista cateva criterii evidente de evaluare a eficientei unui astfel de eveniment: numarul participantilor, numarul de zile, locatia, parteneriatele media si comertul efectiv. Deoarece ultima editie a targului The Clothes Next Door a fost anuntata ca fiind cel mai mare targ de vintage, pentru ca a reusit sa gazduiasca 100 de standuri cu haine si accesorii vintage si handmade, comparatia poate parea inutila. E clar cine castiga. Povestea dantelei a avut aproape 20 de expozanti, adica nici macar un sfert din participantii primului targ mentionat.

Organizatorii The Clothes Next Door s-au ocupat de promovarea radio si pe tot parcursul targului, Radio Guerilla a tipat cat a putut si i-a invitat pe cei interesati la iarmaroc. Nu stiu daca a fost singurul post de radio implicat in promovarea targului dar daca tinem cont de publicul Guerilla, mai mult ca sigur mare parte din vizitatori au venit de la radio. Povestea dantelei a incheiat doar patru parteneriate online: mayra, RFB, Pudel si Metropotam si a tinut doar cateva ore, fata de 3 zile plus after party de la The Clothes Next Door.

Totusi, daca am compara cele doua targuri doar in functie de calitatea expozantilor, atunci targul de ieri a fost mult mai bun. Spatiul mult mai intim a favorizat alegerea cu atentie a hainelor, lucru care judecat dupa numarul de vanzari mic, asa cum a spus Vintage Police, ma face sa cred ca atitudinea vintage de la noi este ori in tranzitie ori foarte deformata. Mi-as dori sa fie adevarata prima varianta, pentru ca daca nu am ales gresit sa incep acest blog. Nu vreau sa cred ca si in aceasta situatie facem o treaba 100% romaneasca: mult si prost, un mix intre bucataria ardeleneasca plina de grasime si sindromul complotului moldovenesc.

Vintage-ul este o atitudine frumoasa care nu merita sa fie asemuita hand-made-ului de gradinita numit fimo sau hainelor second hand pe care le denumim "retro" pentru ca SH suna prost. Vintage-ul este o atitudine care s-a nascut din nevoia de a imbina cu imaginatie curente vechi pentru a crea stiluri de vestimentatie originala. Vintage-ul inseamna nevoie de identitate. De ce sa ne stricam dupa atatea targuri bune si dupa atata munca de descoperire a hainelor cu adevarat vintage?