La Scena, 14 martie 2010

Tricou Stefania Petrisor
Isi alege modelul hainelor dupa materialele pe care le descopera.

Rochie Mihaela Cretescu

Ceva cu dichis.

Linistit, degajat, spatiu deschis, neinghesuit, o placere sa te plimbi printre lume si sa observi care, cum isi alege hainutele.

Tovarase, asta e moda!

Articol preluat de pe TVR.ro

Revoluţia a eliberat moda. Au apărut imediat numeroase reviste de modă, primele prezentări şi numeroase concursuri de frumuseţe.

În revistele de modă nu se specifica numele creatorului şi nici numele manechinului care prezenta ţinuta. Anii '90 au impus auriul ca fiind cea mai purtată culoare.

"O nouă dinamică ni se relevă, jupele se evazează, se juponează, se faldează, coboară drapat sau urcă spre intim, mânecile au un joc paralel, desenând asimetrii, extinzându-se la nivelul umerilor sau curgând până în talie, nasturi mari de tip buton prind ocazional plaja de material sau se grupează în compoziţii. Catifea neagră şi mătase fronsată alb-aurie". Iată o descriere a unei ţinute prezente într-o revistă din anii '80. În perioada comunismului românesc, stilul Chanel era reprezentativ. La fel şi culoarea gri.

În 1985, prezentările de modă aveau loc de patru-cinci ori pe an la Sala Dalles, Hotel Bucureşti şi Casa de modă Venus. Atunci, cea mai cunoscută creatoare de modă era Zina Dumitrescu.

După 1968, stilul Chanel, cu precădere taiorul, devenea ţinută oficială. Taiorului i se schimba paspolul şi se putea asorta cu o fustă plisată şi o bluză cu lavalieră în ton. O ţinută Dior sau Nina Ricci avea nu doar materiale scumpe, dar şi un design complicat.

Mâna de lucru în confecţiile din România nu era foarte specializată. Elaborarea unei jachete Dior avea nevoie nu doar de o expertiză tehnică, ci şi de numeroase încercări pe material. Varianta stilistică Chanel era cel mai uşor de adoptat de către croitorese, care, pe baza unui tipar din Burda, puteau confecţiona diverse articole vestimentare. Un asemenea taior era preferat de tovarăşa Elena Ceauşescu.

"Se poartă funde, cravate..." anunţa o prezentare de modă din 1969, care introducea ca tendinţe vestimentare minijupul, pantailleurul, redingota Napoleon, dar şi o selecţie inedită de costume de baie.

Culoarea care a predominat în moda din perioada comunistă era griul. Fustele nu erau niciodată foarte scurte, iar decolteul nu exista. Chiar şi aşa, manechinele epocii de aur captivau atenţia tuturor.

Industria confecţiilor din România comunistă era susţinută de atelierele de creaţie din Bucureşti, Braşov, Focşani, Scorniceşti, în cea mai mare parte fiind folosite pentru export. Paralel cu aceastea mai activau şi firme ca Antilopa, Guban, Apaca, Braincof, Clujana, Adesgo, Tricodava, Apollo, Centrala Industriei de Confecţii Bucureşti, Someşana, Steaua Roşie Sibiu.

Antilopa, producătoare de încălţăminte, a fost înfiinţată în 1967, iar în prezent are peste 1000 de angajaţi şi produce peste un milion de perechi de pantofi pe an. Numai 10% din produse sunt vândute pe piaţa internă. În trecut, Antilopa era o marcă premium, de valoare. Numai dacă erai persoană importantă sau aveai pile la magazin, puteai sa-ţi cumperi o pereche.

Tot pe acest segment mai activau firmele Guban şi Clujana. Blaziu Guban şi Andrei Kladori au înfiinţat Uzina Chimică Guban la Timişoara în 1930. În 1952, a fost predată statului şi redenumită Întreprinderea de Pantofi şi Mase Plastice Victoria Timişoara. Numele Guban s-a păstrat pentru producţia de pantofi care a început în anii '60.

Clujana a fost fondată în Cluj-Napoca, în anul 1911. De atunci a avut mai multe nume, printre care Fabrica de Piele Fraţii Renner & Co, Uzinele Dermata, Fabrica de Încălţăminte Janos Herbak, Fabrica de Piele şi Încălţăminte Cluj şi cel mai recent, Clujana SA.

Îmbrăcămintea era etichetată de Apaca, Braincof şi Adesgo.

Apaca era o marcă de renume pentru demnitarii vremii care îşi cumpărau costumele de aici. Fabrica de confecţii Apaca a fost înfiinţată în timpul conducerii lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Gaston Marin, care a lucrat sub Dej la planificarea economiei socialiste spunea despre Apaca: "A devenit prima fabrică de confecţii grele a României, care lucra şi pentru americani. Aici a fost şi o secţie specială pentru Gheorghiu-Dej şi oameni ca mine care-şi comandau costumele. Nu se îmbraca însă nimeni pe gratis. Nevastă-mea şi celelalte soţii îşi făceau haine în oraş, la croitorese."

Braincof, producătoare de cămăşi, a fost înfiinţată în 1950, la Brăila. Cămăşi de la Braincof se găsesc astăzi în Carrefour.

Adesgo este şi astăzi cel mai mare producator de ciorapi de damă din România, fabricând peste 23 de milioane de perechi anual.

Dacă oamenii simpli nu aveau posibilitatea să comande haine, Ceauşescu îşi comanda haine de la o croitorie numita "La Demetriade", iar Elena Ceauşescu prefera hainele "clasice", nu strânse pe talie sau prea scurte. Purta fuste mai mult în cute, dar nu pe şolduri. Lucrurile erau numai din materiale frumoase şi de calitate.

În 1964, liderul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej a hotărât să interzică purtarea baticului în România, după ce constatase că în Franţa femeile erau mult mai frumoase fără batic.

Însă, dincolo de faptul că moda nu era foarte dezvoltată în comunism, iar unele ţinute erau interzise, cum ar fi fustele scurte sau decolteul, totuşi românii visau să se îmbrace precum Cătălin Botezatu, Corina Chiriac sau Zina Dumitrescu.

Almanahul Femeia, 1988

Cum vi se pare? Recunoasteti vreun personaj?
Ma gandesc ca nu eram foarte departe de moda berlineza a acelor ani. Tot un soi de uniforma era promovata si la noi, haine si accesorii mai mult functionale decat decorative, dar mai erau si exceptii, pre putine insa si prea putin promovate pentru a crea un curent.

Christian Dior

1947, Franţa este în mijlocul reconstrucţiei de după război. Cu toate că tesaturile erau raţionalizate, un tânăr designer câştigă întreaga lume pentru viziunile sale indraznete de eleganta feminina. El stabileşte la Paris, un nou capitol al modei: New Look sau Epoca de Aur in moda. (1947-1957)

Common Understanding

Rochie de provenienta romaneasca (sursa foto)

Rochie de provenienta frantuzeasca (Sursa Foto) Twiggy Style

Intre timp datele s-au schimbat. Avem Olanda (achizitionata din Romania) versus America (achizitionata din Franta). Pentru politista vintage, tara de provenienta = tara de achizitie, scrie clar in TABELUL cu TERMINOLOGIE. Mai are cineva sugestii cu privire la schimbarea sensului unui cuvant in favoarea cresterii vanzarilor vintage?

America anilor 60

Cum sa nu se inspire si sa copieze americanii de la cuoturierii francezi sau londonezi? Atentie la costume, sunt delicioase, iar stereotipurile imi amintesc de prima femeie din state care a scris istorie in Franta, cu treizeci de ani inaintea lui Joi Lansing, Scopitone, e vorba de Josephine Baker.

sursa foto

Josephine Baker, actrita si dansatoare, sex simbol al anilor '30 in Franta, a eliberat multe stereotipuri ale lumii conservatoare franceze si a revolutionat feminitatea franceza, fiind considerata si promotoarea street-dance-ului. Cel mai cunoscut costum al ei este o centura de banane folosita pentru celebrul dans: Banana Dance.

Couture Allure.

Sursa foto. Bernard Perris, 1985

Sa invatam de la maestrii, prima lectie de la Couture Allure. Un blog simplu, fara un design pompos cu ilustratii tip tapet sau Pinup Girls, nimic iesit din comun pana aici. Modelul e simplu, fotografii + text. Pare a fi o metoda elementara de a te face remarcat, insa, ce poate nu observa multi sau nu iau in considerare sunt referintele.

Datarea nu este o simpla cifra ci acesteia ii este atribuita povestea unui anumit designer sau interpretarea unei anumite perioade din punct de vedere al modei, nu strict al afacerii de "vintage". Poate ce le lipseste siteurilor si blogurilor romanesti este tocmai legatura cu moda unei anumite perioade si nu cu afacerea in sine, lucru ce atesta cumva pasiunea pentru domeniu.

Pe langa blogul Couture Allure exista si magazinul online. La fel de simplu, categoriile sunt facute in functie de tipul de haina iar daca vrei sa cauti o anumita rochie, vei gasi despre fiecare in parte toate datele necesare. Pe langa datare, designer, zona de unde provine, plus descrierea modelului. Asa mi se pare profesionist si asa incep sa inteleg si eu de ce o piesa este vintage si de ce treguie sa platesc sume uriase.

Let's learn from masters, first lesson from Couture Allure. A simple blog without a flamboyant design with wallpaper type of illustration or Pinup Girls, nothing out of the ordinary up here. The model is simple, photos + text. Sounds like a very elementary way to make you noticed, however, what others don't seem to take into account are references.

Dating is not just a figure but its story is assigned to a particular designer or interpretation of a certain period in terms of fashion, not strictly "vintage"business. Maybe what Romanian sites and blogs are missing is the correlation with fashion, with a certain period and not the business in itself, which also can prove the passion they have for vintage.

In addition to the blog, Allure Couture has an online store. Simple as the blog, categories are made according to the type of clothes and if you want to search a certain dress, you will find on each all necessary information. Besides dating, designer, area of origin, plus description of the model. This is professional and this is the way I begin to understand why a certain piece is vintage and why I should pay for it .

Comrade Couture

Fotografie, costum, atitudine.
In Bucuresti, cele mai bune locuri unde gasesti oameni mai mult sau mai putin indrazneti sa se manifeste printr-un stil vestimanetar sunt: The Ark, Control, OTA, deBufet, galeriile de arta contemporana (Posibila, H'Art, Anaid), Pavilion Uni Credit, MNAC si CNDB. Mai e alt loc?
Oricum, simte cineva vreun curent in moda bucuresteana?

Gerdi Westermeyr - Windsor

Azi am primit un mail de la Diana, care a capatat incredere in voi fetelor si vrea sa stie mai multe despre sacou. Probabil ca vrea sa il cumpere, dar nu e convinsa.

"Ca tot vorbeam de jachete nemtesti... Uite peste ce dau pe un blog altminteri neinteresant: http://misha-style.blogspot.com/2010/02/boygriend-blazer-windsor.html

Cum site-ul Gerdi Westermeyr nu functioneaza, din cache am reusit doar sa vad ca este vorba de haute couture si ca exista de aproximativ 50 de ani. Mi-ar placea sa aflu mai multe, daca Mariana, Monica sau Cristina au informatii :)

Sacoul pare facut prin anii '90, deci nu sint curioasa atit despre datare, cit despre brand.

Ah, si dupa eticheta pare facut... la comanda? Ce sens are adresa? Si de ce "Windsor"?"

Colette - Wolfgang Kaiser

Madame de Vintage has a cute spring jacket. Still German fashion. Couldn't find anything on the above, than the fact Colette is related to Steilmann. I believe this coat is made shortly after Berlin's Wall fall, or not... What do you think?

Madame de Vintage are un sacou drăguţ de primăvară, tot nemtesc. Nu găsit informatiii aditionale despre marca Colette - Wolfgang Kaiser. Cred că acesta jacheta este de făcuta imediat după căderea Zidului Berlinului, sau poate e tot 80. Voi ce credeti?