Maine Amira ne va gati hummus, chftelute de vita pe bat, care se numesc kofta si care se servesc cu ayran, sofran si orez arabesc, falafel si tabbouleh. In felul acesta vor fi impacati si vegetarienii. Ne va pregati si un desert surpriza...tot arabesc.
Tatal meu este arab, ne povesteste Amira si in copilarie, cel putin in perioada Ramadamului, mancam multe mancaruri arabesti al caror nume il cunosteam dupa denumirea irakiana. Nu pot spune ca am reteta de undeva anume. Le culeg de peste tot si foarte mult sunt "inside stories". Am mancat o mancare acasa, apoi la alte persoane, in restaurant, si in timp mi-am dat seama cum trebuie sa fie. Cand mananc ceva, absolut involuntar imi trec prin cap condimentele pe care le contine mancarea si incerc sa-mi dau seama si sa aflu daca le-am ghicit si cum au fost combinate.
Cred ca mi-a placut dintotdeauna sa gatesc si in timp mi-am dat seama ca se pot spune multe lucruri despre un popor, o tara, doar analizand partea gastronomica. Cunosc foarte bine bucataria romaneasca, am intrat si in cea portugheza, italieneasca si frantuzeasca, dar bucataria araba cred ca o am in sange pur si simplu, in mare parte pentru ca sunt fascinante condimentele asiatice.
Privind in urma mi se pare haios faptul ca sunt oameni care dupa ani de zile isi amintesc de un party pentru ca am adus ceva de mancare facut de mine. Mergeam la petreceri si nu aveam bani sa cumpar nimic si pur si simplu incropeam ceva cu ce aveam in casa si oamenii se bucurau mai mult decat de bautura de la party. Cred ca asta imi place cel mai mult la gatit: sa vad oamenii ca se bucura.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu