Cine isi mai aduce aminte de prima data cand a mers la scormonit intr-un SH?
miercuri, 10 noiembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Abonați-vă la
Postări
Comentarii
Postări
Comentarii
Facebook Badge
Postări populare
Abonați-vă la
Postări
Comentarii
Abonați-vă la
Postări
Comentarii
Eu imi amintesc! Eu imi amintesc!:)))
RăspundețiȘtergereIn primul rand, vreau sa mentionez: cea care a "spart" prejudecatile in legatura cu shoppingul de SH si vintage in familia mea a fost: BUNICA!!
Bunica mea a fost mereu idolul meu in viata: o femeie puternica, hotarata, care datorita vointei sale unice a dus familia noastra departe. In copilarie a plecat din Basarabia ocupata ca refugiata de razboi si si-a gasit camin si bunastare parasind TOT ce avea la sute de kilometri distanta!
Ii acum sa revin: copil fiind si chiar adolescenta, imi petreceam verile la bunicii mei, intr-un orasel mic din Muntenia. Intr-o zi, mergand cu bunica la plimbarea traditionala, am intrat intr-un magazin SH foarte bine aprovizionat mai ales cu paltoane de foarte buna calitate, cape si haine de blana. La inceput stiu ca am fost absolut socata, uluita! Familia mea fusese mereu patologic de curata, nu ar fi acceptat niciodata ideea de a purta haine purtate de altcineva inainte. Bunica m-a linistit si mi-a spus ca, desi avusese si ea aceste prejudecati, ajunsese la concluzia ca in acel magazin gasea o calitate dupa care tanjea si pe care nu o mai gasea la hainele contemporane. Am ascultat-o si am inteles: bunica era o femeie foarte cocheta, foarte bine imbracata, mereu impecabila.
Primea mereu complimente de la prietene in legatura cu diferite articole vestimentare si ea spunea zmbind ca a fost la cumparaturi in Bucuresti, la magazinul Victoria. Apoi, cand ne indepartam, imi facea cu ochiul si-mi soptea sursa reala a respectivului articol: SH-ul acela in care intrasem demult.
Tin minte ca ma mandream cu acea complicitate, eu eram singura careia ii spusese secretul: mama nu stia, iar bunicul, ca orice barbat, nu cred ca observa :)
Apoi, mai tarziu, cred ca ani mai tarziu si in Bucuresti, o prietena despre care am considerat intotdeauna ca are un stil absolut unic si interesant mi-apropus sa mergem impreuna intr-o duminica mult prea matinala la un targ ce se tinea in Pantelimon. Am fost atunci cu ea la prima mea experienta de thrifting, o experienta incredibil de fructuoasa si absolut ametitoare! Tin minte ca ea (prietena mea) a plecat incarcata cu zeci de sacose pliiine cu de toate, de la margele si accesorii la cutii de bijuterii, o lingurita de argint, o ie traditionala, o vesta, fete de perna brodate manual, etc, etc.
Eu am fost mai retinuat la cumparaturi, insa tot m-am ales cu o ie superb brodata, veche de vreo 50 de ani, vreo 10 siraguri de margele colorate tiganesti (cu care inca ma mandresc), o pereche neincaltata de bocanci de munte pe care i-am purtat de atunci vreo 3-4 ani in toate excursiile si drumetiile :)) si o jacheta de in rosie pe care am purtat-o ultima oara acum cateva zile (cumparata de 5 ani!)
Ce bunica haioasa si open minded! M-am bucurat tare mult de povestea ta Monica!
RăspundețiȘtergereiti multumesc! si eu m-am bucurat ca mi-ai dat ocazia sa o spun. bunica intre timp nu mai e... dar a ramas idolul meu! :)
RăspundețiȘtergere