miercuri, 3 martie 2010
Vintage Italian
Moda italieneasca incepe sa se dezvolte in anii 70, intr-un moment in care la nivel mondial industria de pret a porter se dezvolta iar moda unica, haute couture-ul, incepe sa apuna. Datorita evolutiei infrastructurii industriale Italia incepe sa capate competente tehnice in zona de tricotaje si apar micile fabricute de familie. Mai mult, invata de la americani cum sa se promoveze si astfel apar nume precum Versace si Biaggiotti, care provin din familii obisnuite, cu singura deosebire ca aveau cat de cat o intelegere asupra hainelor, avand mamele croitorese.
In anii 70-80 moda italieneasca se concentreaza pe hainele comune iar Milano, cel mai industrializat oras al Italiei, devine capitala modei si incepe sa lanseaze numeroase curente, care devin accesibile oricui (de exemplu moda blujeans). Rochiile cele mai stilate pot fi cumparate de oricine, datorita preturilor scazute.
Italiei ii raman si astazi competentele tehnice si continua si acum sa detina multe fabricute de familie si mai vin in tarile estice sa achizitioneze masini de tesut, pe care le reconditioneaza si le refolosesc.
Exista si in Romania surse de "vintage italian" adus de Cristina si Ana Maria. As vrea sa stiu cat de usor gasesti haine mai vechi de anii 70 in Italia si in ce masura gasesti usor un Versace sau Valentino, la un pret acceptabil.
Italian fashion began to grow in the 70's, when worldwide the ready to wear industry started to develop and unique fashion, haute couture was disappearing. The Italian industrial infrastructure began to gain technical competence in fashion and small family businesses appeared. Italians not also gained technical competences but borrowed from the American culture promoting techniques thus, names like Versace and Biaggiotti appeared from ordinary families. They had few information on fashion, coming only from their mothers, as they were dressmakers.
Between 70's and 80's Italian fashion focused on common clothes and Milan, Italy's most industrialized city became the capital of fashion and began to launch trends affordable to anyone (eg bluejeans). Most stylish dresses could be purchased by anyone at low prices.
Nowadays Italy continues to have technical skills and family businesses. They even come in Eastern European countries to acquire weaving machines and refurbishes them and then reuses.
In Romania there is an Italian vintage trend, brought by Cristina and Ana Maria. I wish I knew how easy is to find clothes older than 1970 at vintage fairs in Italy and to what extent you can find a Versace or Valentino, at a reasonable price.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Abonați-vă la
Postări
Comentarii
LOL... Si care sunt aceste "multe detinatoare de mici afaceri"? Ca sunt singura care aduce haine vintage de la Firenze. Iar de la Bologna nu aduce nimeni (inca). Si inca nu ma simt "multa"...
RăspundețiȘtergereChiar esti singura? si atunci daca ar mai fi cineva, sa zicem pe italian, de unde le aduce?
RăspundețiȘtergereN-am inteles intrebarea..."sa zicem pe italian, de unde le aduce?"
RăspundețiȘtergerePe partea cu Italia chiar sunt singura, asta in conditiile in care cunosc tot ce exista picior de furnizor en gros si en detail care merita cunoscut de la Bari pana la Milano si cu foarte multi sunt intr-o relatie de prietenie chiar stransa. Asa ca pe mine nu ma intereseaza ce aduce spune cineva de aici, ma intereseaza ce spun cei de acolo. Si nu exista nimeni din Romania care sa cumpere si sa si comercializeze (evident, cumparatori ocazionali care iau cantitati foarte mici cu siguranta ca sunt insa n-are nicio importanta). Iar cu cativa din zona Firenze si Napoli am contract de exclusivitate, astfel incat implicit nu ar putea sa vanda nimanui din Romania.
In ceea ce ma priveste situatia e in momentul de fata foarte ambigua si prefer ca macar pentru inca o perioada sa mentin lucrurile asa cum sunt pentru ca indiferent in ce directia m-as misca, ar insemna o implicare a mea totala in comertul cu vintage.Indiferent daca o fac aici sau in Italia.
In fine, nu intru in amanunte ca n-are rost (momentan).
Insa te rog sa-mi lamuresti intrebarea din postul tau.
Cristina, nu stiam ca esti singura. Am crezut ca mai sunt si altele care merg in Italia, am auzit cel putin cum se lauda. EU nu pot sa cred decat ce aud, pana la proba contrarie. nu?
RăspundețiȘtergereNu trebuie sa crezi ce auzi, important e ce vezi. Provenienta unui articol e destul de usor de ghicit in proportie de 99% din cazuri, cam ce e gaseste prin second hand-urile autohtone si alte locatii (indiferent de provenienta) cred ca cam stim... Nu ma intelege gresit, din punctul meu de vedere SH sunt ok (desi cu cat sursa e mai la indemana cu atat mai multe persoane se vor "adapa" de acolo - iar mie personal nu mi se pare fair play sa ofer clientelor lucruri pe care le pot gasi si singure)ca idee, insa in Romania ce se baga in Sh e cam la a 14 mana (si nu e un eufemism), in sensul ca lucrurile respective dea au trecut prin 13-14-15 sortari de la punctul de origine pana aici/ Motivul e foarte simplu: pretul de achizitie. Un lucru pe care tu il platesti la un SH romanesc mediu costa la origine 1-5 centi (in functie de euro-$) pe kilogram. La cele de calitate sub medie si proasta sunt articole luate si la 1 cent/balot (pret simbolic, doar ca se se poata face factura)fiind articole necorespunatoare din nici un punct de vedere si trimise la casat (deci de distrus, ceva mai scumpe sunt cele care contin fibre ce pot fi reprelucrate). SH foarte bune (care tot nu sunt bune) iau articole tot in aceleasi conditii, insa via SUA unde standardele sunt mai ridicate.
RăspundețiȘtergere