Tovarase, asta e moda!

Articol preluat de pe TVR.ro

Revoluţia a eliberat moda. Au apărut imediat numeroase reviste de modă, primele prezentări şi numeroase concursuri de frumuseţe.

În revistele de modă nu se specifica numele creatorului şi nici numele manechinului care prezenta ţinuta. Anii '90 au impus auriul ca fiind cea mai purtată culoare.

"O nouă dinamică ni se relevă, jupele se evazează, se juponează, se faldează, coboară drapat sau urcă spre intim, mânecile au un joc paralel, desenând asimetrii, extinzându-se la nivelul umerilor sau curgând până în talie, nasturi mari de tip buton prind ocazional plaja de material sau se grupează în compoziţii. Catifea neagră şi mătase fronsată alb-aurie". Iată o descriere a unei ţinute prezente într-o revistă din anii '80. În perioada comunismului românesc, stilul Chanel era reprezentativ. La fel şi culoarea gri.

În 1985, prezentările de modă aveau loc de patru-cinci ori pe an la Sala Dalles, Hotel Bucureşti şi Casa de modă Venus. Atunci, cea mai cunoscută creatoare de modă era Zina Dumitrescu.

După 1968, stilul Chanel, cu precădere taiorul, devenea ţinută oficială. Taiorului i se schimba paspolul şi se putea asorta cu o fustă plisată şi o bluză cu lavalieră în ton. O ţinută Dior sau Nina Ricci avea nu doar materiale scumpe, dar şi un design complicat.

Mâna de lucru în confecţiile din România nu era foarte specializată. Elaborarea unei jachete Dior avea nevoie nu doar de o expertiză tehnică, ci şi de numeroase încercări pe material. Varianta stilistică Chanel era cel mai uşor de adoptat de către croitorese, care, pe baza unui tipar din Burda, puteau confecţiona diverse articole vestimentare. Un asemenea taior era preferat de tovarăşa Elena Ceauşescu.

"Se poartă funde, cravate..." anunţa o prezentare de modă din 1969, care introducea ca tendinţe vestimentare minijupul, pantailleurul, redingota Napoleon, dar şi o selecţie inedită de costume de baie.

Culoarea care a predominat în moda din perioada comunistă era griul. Fustele nu erau niciodată foarte scurte, iar decolteul nu exista. Chiar şi aşa, manechinele epocii de aur captivau atenţia tuturor.

Industria confecţiilor din România comunistă era susţinută de atelierele de creaţie din Bucureşti, Braşov, Focşani, Scorniceşti, în cea mai mare parte fiind folosite pentru export. Paralel cu aceastea mai activau şi firme ca Antilopa, Guban, Apaca, Braincof, Clujana, Adesgo, Tricodava, Apollo, Centrala Industriei de Confecţii Bucureşti, Someşana, Steaua Roşie Sibiu.

Antilopa, producătoare de încălţăminte, a fost înfiinţată în 1967, iar în prezent are peste 1000 de angajaţi şi produce peste un milion de perechi de pantofi pe an. Numai 10% din produse sunt vândute pe piaţa internă. În trecut, Antilopa era o marcă premium, de valoare. Numai dacă erai persoană importantă sau aveai pile la magazin, puteai sa-ţi cumperi o pereche.

Tot pe acest segment mai activau firmele Guban şi Clujana. Blaziu Guban şi Andrei Kladori au înfiinţat Uzina Chimică Guban la Timişoara în 1930. În 1952, a fost predată statului şi redenumită Întreprinderea de Pantofi şi Mase Plastice Victoria Timişoara. Numele Guban s-a păstrat pentru producţia de pantofi care a început în anii '60.

Clujana a fost fondată în Cluj-Napoca, în anul 1911. De atunci a avut mai multe nume, printre care Fabrica de Piele Fraţii Renner & Co, Uzinele Dermata, Fabrica de Încălţăminte Janos Herbak, Fabrica de Piele şi Încălţăminte Cluj şi cel mai recent, Clujana SA.

Îmbrăcămintea era etichetată de Apaca, Braincof şi Adesgo.

Apaca era o marcă de renume pentru demnitarii vremii care îşi cumpărau costumele de aici. Fabrica de confecţii Apaca a fost înfiinţată în timpul conducerii lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Gaston Marin, care a lucrat sub Dej la planificarea economiei socialiste spunea despre Apaca: "A devenit prima fabrică de confecţii grele a României, care lucra şi pentru americani. Aici a fost şi o secţie specială pentru Gheorghiu-Dej şi oameni ca mine care-şi comandau costumele. Nu se îmbraca însă nimeni pe gratis. Nevastă-mea şi celelalte soţii îşi făceau haine în oraş, la croitorese."

Braincof, producătoare de cămăşi, a fost înfiinţată în 1950, la Brăila. Cămăşi de la Braincof se găsesc astăzi în Carrefour.

Adesgo este şi astăzi cel mai mare producator de ciorapi de damă din România, fabricând peste 23 de milioane de perechi anual.

Dacă oamenii simpli nu aveau posibilitatea să comande haine, Ceauşescu îşi comanda haine de la o croitorie numita "La Demetriade", iar Elena Ceauşescu prefera hainele "clasice", nu strânse pe talie sau prea scurte. Purta fuste mai mult în cute, dar nu pe şolduri. Lucrurile erau numai din materiale frumoase şi de calitate.

În 1964, liderul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej a hotărât să interzică purtarea baticului în România, după ce constatase că în Franţa femeile erau mult mai frumoase fără batic.

Însă, dincolo de faptul că moda nu era foarte dezvoltată în comunism, iar unele ţinute erau interzise, cum ar fi fustele scurte sau decolteul, totuşi românii visau să se îmbrace precum Cătălin Botezatu, Corina Chiriac sau Zina Dumitrescu.