Hainele vintage - legatura noastra cu trecutul

Sursa foto

Recitind povestea cu paltonasul cambrat, mi-am adus aminte de partea a doua a povestii. Dupa ce mama a fost certata de bunici ca mi-a cumparat un palton de muncitor si nu unul de fetita, a mai urmat o experienta la fel de negativa: comparatia cu un alt copil. Verisoara mea a fost invitata la Sibiu sa sarbatoreasca Craciunul impreuna cu noi. De cand a intrat pe usa mi-am dat seama ca urmeaza o noua mustrare. Purta exact paltonasul maro pe care vroia sa mi-l cumpere mama. Acelasi paltonas pe care eu il refuzasem din toate puterile, era in fata mea, pe o alta fetita si trebuia acum sa inghit in sec si sa explic din nou de ce nu imi place sau sa caut argumente noi pentru alegerea mea.

Bunica m-a chemat in hol, langa cuier. Eram numai noi doua. M-a rugat sa imbrac paltonasul si sa ma uit in oglinda. Mi se parea cel mai comic exemplu de motivare a unei alegeri. "Ia pune-l pe tine, sa vezi ca iti sta mai bine decat halatul tau de muncitor". L-am pus. Era maro, primul motiv pentru care nu putea sa imi placa. Era drept, fara talie si in plus era foarte urat. I-am oferit aceeasi explicatia a doua oara bunicii, dar ea a continuat sa laude alegerea verisoarei si mai mult, sa imi explice ca ea era mai desteapta pentru ca isi asculta parintii, nu ca mine.

Cred ca a fost prima oara cand am simtit ca trebuie sa fiu mai critica cu mine insami si cu altii si sa imi sustin parerile, pentru ca s-ar putea sa am mai multa dreptate decat cei apropiati. Pur si simplu nu ma putea compara cu verisoara iar bunica stia asta foarte bine. Stiam din ce familie provine, ca avea note mai mici ca mine si ca felul ei de joaca era complet diferit de al meu si mai mult, acum ma obliga acum sa accept ca verisoara e mai desteapta decat mine pentru ca isi asculta parintii. Inacceptabil :).

De atunci am nutrit o pasiune pentru paltoanele, sacourile, camasile si rochiile cambrate. Poate daca nu gaseam haina de muncitor langa paltoanele pentru copii, optiunile mele s-ar fi schimbat si as fi fost si mai "desteapta" in ochii bunicii, dar, n-a fost sa fie. Moda comunista insemna sa fim imbracati toti la fel. Inclusiv copii trebuiau sa semene cu adultii, din lipsa de creativitate si de timp dedicat noii generatii nascute din industrie, iar atunci, o abatere de la norma era pedepsita chiar si in interiorul familiei. Si ca sa inchei cu un sofism: doar in fabrica mai erau permise "mici abateri" si acolo mai puteai avea parte de cateva distractii. :)