luni, 4 ianuarie 2010

Amintiri post epoca de aur

Sursa foto

Intr-o dimineata mama m-a luat cu ea la cumparaturi de hainute. Se apropia iarna si eu aveam neaparat nevoie de un paltonas, deoarece cel de anul trecut imi ramasese mic si vorba ei, nu puteam sa arat "de capatat". Obisnuiam sa mergem in Cocor, Titan sau Unirii si nu stiu exact unde ne-am oprit in acea zi, dar pentru mama nu a fost una foarte fericita.

Nu existau multe magazine care sa aiba haine pentru copii, iar cele care erau nu erau un loc in care un copil sa se bucure prea mult, deoarece erau construite la fel ca un magazin pentru adulti. Din acest motiv nici nu faceam prea mult diferenta intre ele si nu era niciunul care sa imi fie simpatic.

Insa, in dimineata aceea, din maldarul de magazine post-comuniste in care intrasem un paltonas mi-a facut cu ochiul. In timp ce mama se uita la hainute "dragute", eu probam un paltonas cambrat. Era din postav albastru parca, sau oricum o tesatura care semana foarte mult cu denimul. Cand m-a vazut mama era tare dezamagita. Ea alesese un paltonas drept din stofa maronie iar repulsia fata de albastru era destul de mare. Jumatate de ora am plans langa paltonasul cambrat si ii spuneam mamei ca nu imi place ce a ales ea, pentru ca este urat. Nu stiam sa ii spun de ce nu imi place alegerea ei. Ii aratam cu mainile ca nu este pe langa talie si ca este urat ce a ales ea.

Dupa multe rugaminti si plansete si pentru ca toata lumea se uita la noi cum ne certam, mama a cedat. Am fost cea mai fericita, castigasem o batalie importanta pentru mine. Cand am ajuns la Sibiu la bunici si ei au comentat. Au certat-o pe mama. Nu le venea sa creada ca nepoata lor era imbracata in haina de muncitoare cu captusala detasabila din blana sintetica. Cum acceptase sa ma imbrace tocmai asa? Cum de a cedat?

Si totusi, chiar daca si eu si mama gresisem, eu tot eram cea mai fericita, fiind singura fetita cu paltonas cambrat pe vremea aceea. O nebunie!

7 comentarii:

  1. Pana pe la 10 ani si mie imi cumparau ai mei hainele si faceau niste alegeri ingrozitoare; chiar mai grav este ca ne imbracau la fel pe mine si pe sora mea (desi nu suntem gemene:))))), si acum am cosmaruri cu niste geci lungi roz intens din fas cu patru numere mai mari pe care le-am primit de ziua mea!:))))))))) si pentru ca erau atta de mari le-am purtat vreo doi ani!

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu imi aduc aminte de o salopeta visinie de iarna pe care o primisem si imi era mare. Tot la fel am fost nevoita sa o port 2 ani de zile pentru ca inca imi venea :)). Ce amuzant acum cand imi aduc aminte. Nici nu primeam alta pentru ca o aveam pe cea visinie si la un moment dat tot de la Marion, de care am povestit mai devreme am capatat o salopeta gri metalizat. Eram in culmea fericirii. Era cea mai tare salopeta din gradinita, o purtase Marion pana cand i-a ramas si ei mica si a venit randul meu :). Salopeta gri am mai purtat-o si cand expirase si imi era usor mica, imi era prea draga ca sa renunt la ea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumoase paltonasele din poza. Eu tin minte ca nu'mi placea nimic din ce vedeam prin vitrinele magazinelor orasului mic din care provin si de aceea mergeam mereu la matusa mea care era cea mai buna croitoreasa din oras si mi'a facut ea paltoane si haine pana am ajuns la facultate in Bucuresti. Aveam de unde sa imi aleg modele pentru ca ea detinea multe "almanahe" si "Neckermane".

    RăspundețiȘtergere
  4. Asa mai , Neckerman, asta era celalt almanah folosit pentru inspiratie. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Si Schopflin...
    Cand ma uit prin ele ma apuca rasul acum...
    Nemtii si moda sunt doua chestii incompatibile, asta-i clar.

    RăspundețiȘtergere
  6. Uau! Ce fain ca si tu mai ai cataloage de atunci! Trebuie sa mai caut si eu prin anticariate! Pe de alta parte, daca te gandesti, moda la noi din aceste cataloage se inspira! Nu aveam noi acces la Vogue :)). Ce dementa!

    RăspundețiȘtergere
  7. Am, majoritatea sunt anii '70; aveam si ceva anii '60 dar sub forma de foi volante...
    Marie Claire mi-a mai ramas, anii '60.
    Multe le-am aruncat din lipsa de spatiu...

    RăspundețiȘtergere